Tomaso

Elon Musk: "Poți spune care parte este partea bună și care parte este partea rea, prin care parte dorește să restricționeze libertatea de exprimare. Partea care restricționează libertatea de exprimare, știi, ar fi fost Hitlerii, Stalinii și Mussolinii lumii. Aveau o cenzură foarte puternică, restricții foarte severe asupra libertății de exprimare. Acesta este unul dintre semnele că ei sunt răufăcătorii. De fapt, o restricție privind libertatea de exprimare și un guvern extins este fundamental fascistă, evident. Așadar, în mod ironic, prin promovarea cenzurii, se clarifică faptul că stânga este partea care se opune libertății. Libertatea de exprimare este pur și simplu una dintre multele libertăți pe care ar trebui să le avem ca societate civilă, deoarece ideile ar trebui să câștige pe baza argumentelor lor. Ele nu ar trebui să câștige pentru că sunt suprimate."

Restrângerea libertăţii de expresie, indiferent de motiv, înseamnă sfârşitul democraţiei. De aceea, a lupta pentru a menţine această libertate fundamentală înseamnă o luptă pentru menţinerea democraţiei. Nu există democraţie acolo unde statul decide ce este bine şi ce este rău. Statul este doar o structură birocratică şi administrativă necesară servirii cetăţenilor. Aceştia, cetăţenii decid prin vot ce trebuie să facă statul, nu invers. Atunci când cetăţenii vor înţelege cine are puterea, putem să sperăm. Atunci când adminstraţia statului preia controlul, democraţia nu mai este una reală. România este un stat în care cetăţenii au fost educaţi de mici să se supună statului. Târâm după noi sechelele dictaturii comuniste. Să fie obedienţi structurii birocratice. La americani nu există aşa ceva, ei nu văd statul ca pe ceva bun în viaţa lor. Percepţia lor despre stat este că-i doar un rău necesar. Dar care nu are dreptul să se amestece în viaţa lor, să le spună ce este bine şi ce este rău pentru ei. Excesele nebuneşti din timpul administraţiei Biden au determinat alegătorii americani să se apere în cel mai democratic mod, votând un preşedinte şi o administraţie care să corecteze excesele şi derapajul vădit antidemocratic. Aşa funcţionează democraţia. Întradevăr, punctat corect, este necesară o schimbare de mentalitate în România. Cetăţeanul să înţeleagă că EL este deasupra statului, că EL decide în ce direcţie va merge statul, că EL hotărăşte ce este bine şi ce este rău. Iar statul trebuie să pună în practică ceea ce decid cetăţenii. Şi punct. Dacă cetăţenii decid ceva, acel ceva este "binele". Avocaţii restrângerii libertăţilor argumentează dispreţuitor, pretinzând că cetăţenii nu înţeleg, nu ştiu ce este bine pentru ei. Pretind că statul trebuie să îi apere de ei înşişi. Asta este o viziune fascistă/marxistă ambalată într-un etatism pretins luminat. Pentru ca democraţia să nu poată fi deturnată avem Constituţia. Dacă aceasta este respectată, atunci democraţia poate funcţiona. La americani a funcţionat. Constituţia SUA a fost fundaţia pe care democraţia americanilor s-a sprijinit. Din păcate, asistăm în Europa la o preluare prin forţă a puterii de către extrema stângă. Una de tip marxisto-revoluţionar, nu una de tip socialistă soft. Aceştia se concentrează pe cenzură pentru a-şi consolida puterea. Nu le pasă de democraţie. Ei vor să ducă Europa către un stat federal nedemocratic. Vor să transforme Europa libertăţilor într-un URSS 2.0 Cu tristă sinceritate o spun. Chiar nu credeam că va trebui să ne apărăm drepturile şi libertăţile încă odată. Să mă tem că Europa va deveni o dictatură. Dacă acum 20 de ani cineva mi-ar fi spus că în 2026 o să îmi fie frică de o dictatură condusă de ţările pe care eu le-am crezut democratice, aş fi zâmbit ironic. Acum nu-mi vine să zâmbesc.

Bani aruncați aiurea. Patriot este depășit și nu interceptează rachetele moderne. Mai bine ne dădeau banii și să ne lase în pace.

De parcă ar fi vreo mare descoperire.

Mac, uite aici:

Pt Mac

Rețeaua tăcerii: Cum a devenit Germania epicentrul „Complexului Industrial al Cenzurii”

Doamne, cât de imbecili sunt cei care susţin aceste mârşăvii!!! Toţi cei care acum au impresia că se "luptă" cu putiniştii, vor trebui să arate botul la cameră pentru orice acces la net. În fond, îşi merită soarta.

Vom trăi şi vom vedea.

Un ONG finanțat în proporție de 47% de guvernul federal german și 26% de UE dă acum în judecată compania X pentru „acces” la datele electorale din Ungaria. O deghizează în transparență. Nu este nimic de genul acesta. Este vorba de supraveghere instituționalizată deghizată în promovarea democrației - același complex Bruxelles-Berlin care ține națiunilor lecții despre suveranitate, în timp ce încearcă în secret să o ignore. Când un ONG finanțat din surse străine, precum Democracy Reporting International, solicită acces privilegiat la discursul electoral al unei țări suverane, aceasta nu este o supraveghere - este o proiecție a puterii. Alegerile din Ungaria aparțin maghiarilor, nu tehnocraților UE, nu ministerelor germane și, cu siguranță, nu ONG-urilor care operează ca niște delimitări politice. Acesta nu este un proces izolat - face parte dintr-un manual familiar al UE. Mai întâi vine cadrul moral: „ingerință străină”, „evaluarea riscurilor”, „garanții democratice”. Apoi vine cererea de acces, influență și control narativ. Datele nu sunt neutre aici; este putere. Oricine controlează stratul interpretativ al unor alegeri controlează modul în care legitimitatea este fabricată ulterior. Ungaria a fost deja judecată, condamnată și condamnată în avans de Bruxelles pentru infracțiunea de nerespectare, pentru că a acționat ca o putere suverană. Acest proces este pur și simplu următorul pas procedural în transformarea disidenței în patologie. Și observați asimetria. Alegerile din Germania, Franța sau Olanda sunt tratate ca afaceri interne sacrosancte. Puneți-le la îndoială și sunteți conspiraționiști. Dar alegerile din Ungaria, Slovacia, Serbia - oriunde în afara coridorului atlantic aprobat - sunt prezentate ca fiind inerent suspecte, necesitând supraveghere externă. Asta nu este democrație, ci suveranitate condiționată. UE nu mai exportă valori - exportă audituri de conformitate, ambalate în antet de ONG-uri și plătite de aceleași guverne care se prefac a fi arbitri neutri. Ieșiți din uz de alegerile din Ungaria. Toatea astea înseamnă instituirea unei dictaturi la un nivel uriaș. Este un proces de capturare la nivel european a puterii. Federalizarea înseamnă o cucerire fără război. Iar fedealizarea înseamnă sfârșitul națiuninii, suveranității naționale și a libertăților. Românii vor fi într-o federație europeană niște cetățeni de rang inferior, în timp ce alții vor fi într-o poziție de superioritate. Federația pe care nebunii o vor pusă în fapt va fi fundația răului viitor.

În Germania se construiește o nouă dictatură. Germania construiește în liniște un nou model de guvernare — unul care nu trebuie să anuleze alegerile, să interzică partidele sau să cenzureze deschis discursul, pentru că a învățat cum să administreze arta „legitimității” în amonte. Într-un interviu remarcabil acordat publicației Neue Zurcher Zeitung, cercetătorul Andrew Lowenthal descrie o arhitectură de gestionare a opiniei la scară industrială din Germania. Cercetarea sa cartografiază aproximativ 330 de actori interconectați, care includ agenții federale, ministere de stat, ONG-uri finanțate public, universități, organizații de verificare a faptelor, grupuri de experți și fundații. Aceștia nu operează în opoziție cu statul. Din ce în ce mai mult, operează ca parte a acestuia. Aceasta nu este o cenzură directă. Este mult mai rafinată și elocventă, într-un sens orwellian. Ceea ce Lowenthal prezintă este un sistem de management epistemic: o buclă de feedback închisă în care judecata politică este procesată în expertiză tehnică și apoi returnată publicului ca adevăr neutru. Cel mai tulburător detaliu nu este coordonarea, ci credința. Mulți participanți nu își mai recunosc deloc munca ca fiind politică. Se văd ca custodi ai realității, chiar dacă definesc limitele gândirii acceptabile. Inversiunea este decisivă. ONG-urile au fost odată niște supraveghetori adversi. În Germania, acestea funcționează acum ca extensii ale capacității statului, coordonându-se deschis cu ministerele și autoritățile de reglementare. Cooperarea cu guvernul nu mai este văzută ca un conflict de interese; este linia de bază. Societatea civilă a fost absorbită în infrastructura administrativă, păstrând în același timp autoritatea morală a independenței. Finanțarea face arhitectura vizibilă. Programe precum „Demokratie leben!” distribuie aproximativ € 200 de milioane anual, susținând un ecosistem extins însărcinat cu combaterea „urii”, „extremismului” și „dezinformării”. Aceste categorii sunt intenționat elastice. Disidența nu este interzisă; este reclasificată. Discursul nu este redus la tăcere; este gestionat, filtrat prin granturi, regimuri de conformitate și parteneriate pe platforme și redenumit reziliență democratică. Suprapusă se află coloana vertebrală a reglementărilor UE - în special Legea privind serviciile digitale, care obligă platformele să efectueze evaluări continue ale riscurilor, alinierea moderării și „accesul privilegiat la cercetare”. Transparența este brandingul. Pârghia narativă este funcția. Atunci când aceeași familie instituțională definește riscul, aplică standarde și evaluează rezultatele, neutralitatea devine o logică circulară. Ceea ce face ca acest moment să fie deosebit de revelator este faptul că Germania nu se află într-un ciclu electoral federal. Nu există nicio urgență electorală, niciun vot iminent, nicio creștere populistă care să impună măsuri extraordinare. Acest sistem este extins la mijlocul ciclului, în liniște, ca o guvernare de rutină. Asta contează. Ne spune că acesta nu este un răspuns temporar la instabilitate. Este mediul operațional permanent. Sistemele de control mature nu așteaptă crizele. Ele precondiționează legitimitatea cu mult înainte ca cetățenii să fie rugați să participe. Alegătorilor nu li se spune ce să gândească; ei sunt instruiți în timp care gânduri sunt rezonabile, care întrebări sunt responsabile și care poziții se situează în afara perimetrului seriozității. Deasupra acestei arhitecturi planează Friedrich Merz — o figură a cărei autoritate se bazează mai puțin pe entuziasmul popular și mai mult pe izolarea instituțională. Legitimitatea devine procedurală decât participativă. Alegerile persistă, dar riscul lor pentru putere este redus constant. Aceasta este semnătura unui sistem încrezător nu pentru că este de încredere, ci pentru că este protejat. Aceasta nu este o aberație germană. Este un test de sistem - un avertisment gravat în procedură, un punct de calibrare în care democrația este păstrată ca nume, în timp ce este reproiectată în practică, măsurând cât de multă încredere poate fi retrasă cetățenilor înainte ca rezultatul să nu mai semene cu libertatea. Un sistem care necesită sute de intermediari pentru a arbitra adevărul nu este sigur - este fragil. Un stat care externalizează autoritatea morală către ONG-uri, fundații și „experți” nu protejează democrația; se izolează de aceasta. Atunci când trebuie administrat consensul, legitimitatea se subțiază deja. Germania încă votează. Încă dezbate. Încă se autointitulează liberă. Dar libertatea care supraviețuiește doar în interiorul granițelor aprobate nu mai este un drept - este o licență condiționată. Iar licențele pot fi revocate în liniște, fără dramă, fără tancuri pe străzi. Acesta este geniul și pericolul — a ceea ce se construiește. Nu represiune, ci pre-permisiune. Nu cenzură, ci realitate îngrijită. Nu tiranie în sensul clasic, ci o democrație doar de nume care a învățat să nu aibă încredere în propriii cetățeni și să numească această neîncredere responsabilitate. Istoria rareori anunță momentul în care un sistem depășește limita. Observă mai târziu, când dezacordul sună anormal, tăcerea pare politicoasă, iar supunerea începe să se confunde cu stabilitatea. Germania nu a depășit complet linia, nu încă. Dar a îmbrățișat principiul conform căruia cetățenii reprezintă un risc care trebuie gestionat, mai degrabă decât o voință de a fi respectați. Din acel moment, distanța până la linie nu se mai măsoară în pași, ci doar în timp.

"SUA a preluat TikTok, iar raportul a apărut imediat după. Asta înseamnă acces direct la date și informatii. Și totuși, vine blegu de Nicu să spună că nu e așa și că știe el mai bine decât cei care controlează platforma. Bǎ ești nebun? WTF "

Uniunea Europeană și-a elaborat un manual de cenzură destinat mai facilei pedepsiri a discursului dăunător. Nu e vorba de conținut ilegal, ci de conținut deranjant. Exemple de conținut dăunător: - discurs anti-UE; - discurs anti-elite; - subcultura meme; - satira politică; - discursul anti-migrație; - discursul anti-LGBTQI+. Manualul nu este un instrument de luptă contra crimei, ci o sculă de luptă contra opoziției și o listă neagră de opinii care trebuie înmormântate. Este ceva chiar mai rău și mai sofisticat decât politicile totalitare ale regimului teocratic iranian. NU se regăsesc pe listă : - discursul urii contra săracilor și înfometaților (inutilii social, pleava societății, știrbii, pupătorii de moaște - toate aceste clișee mizerabile de pe social media și din legacy media), - propaganda pentru pedofilie, trafic de persoane, consum de droguri, - propaganda pentru război, Nu știm despre acest manual de la Comisia Europeană sau de la autoritățile Statului român. Știm din raportul comisiei juridice a Camerei Reprezentanților SUA care a aflat asta de la Big Tech americane și de la Tik Tok. Intuiția “teoreticienilor conspirației” că, odată cu plandemia, am intrat într-o lume distopică mai bizară decât cea descrisă în romanul 1984 de George Orwell, este din păcate purul și crudul adevăr. Ignoranța e putere. Libertatea e sclavie. Războiul e putere. “Noi, aici, te golim de tot ce ai pe dinăuntru și te umplem cu noi înșine”.

Pe ăştia care fac propagandă pentru pervesiuni sexuale cu minori nu ar trebuie să fie anchetaţi pentru corupere de minori? Întreb. Preventiv ar trebui să micţionăm pe magazinele care îndeamnă copiii la perversiuni sexuale şi la mutilare. Au venit ei cu magazinele să ne "educe"

Poţi pune tu. Nu simt nevoie să postez conţinut pe softpedia. De ce să scriu acolo? Ce câştig din a scrie acolo? Nici măcar nu îmi mai face plăcere să polemizez pe acolo pentru că nu am cu cine. În afară de Mac, dar cu el este altă discuţie. Scriu aici, unde ştiu sigur că posturile îmi rămân întregi. Evident, nu am nimic contra să scrii acolo dacă aşa pofteşti, eşti liber să mă citezi, să repostez ceea ce scriu aici fără nicio limitare din partea mea. Eu fac ce vreau eu, tu faci ce vrei tu. K?

Această campanie de cenzură a început cu mult înainte de DSA. Încă din 2020, președintele UE vonderleyen și vicepreședintele Vera Jourova au cerut platformelor să își modifice regulile și să elimine conținutul care punea la îndoială narațiunile consacrate despre pandemia de COVID-19 și vaccin. * Am ştiut de atunci, din momentul pandemiei. Am ştiu că aici se va ajunge, că odată instaurată cenzura pentru un motiv oarecare, precum căcatul ăla de pandemie, aceasta va deveni regulă. Aşa se instaurează dictaturile. Încep cu anularea drepturilor fundamentale. Evident, cu motive false, cu perversitate şi minţind.

Din păcate, Grok nu mai poate pune în bikini nicio duduie. Păcat! Dar drumul a fost deschis şi văd că deja sunt zeci de AI-uri specializate care pot să facă mult mai mult decât era lăsat Grok să dezbrace. Un progres util societăţii umane.

Dap

Sunt audieri oficiale. Adică ceva foarte grav. În Europa se instaurează o DICTATURĂ. Nişte forţe politice aflate acum la putere au decis să nu mai permită opoziţiei să ia puterea prin vot. Simplu. Au instituit CENZURA, arestează cetăţeni pentru opinii politice, pentru posturi pe reţelele sociale. Este extrem de grav şi cel mai grav ar fi faptul că există oameni care tolerează sau încurajează anularea unor drepturi fundamentale, piloni ai democraţiei. *** "Tom Vandendriessche, eurodeputat belgian din partea partidului Vlaams Belang, acuză Comisia Europeană că a exercitat presiuni directe asupra marilor platforme digitale, inclusiv TikTok, pentru a cenzura conținuturi conservatoare înaintea mai multor alegeri naționale din UE, începând cu 2023. Acuzațiile se bazează pe documente interne confidențiale ale Uniunii Europene, făcute publice într-un raport al Comisiei Juridice a Congresului american, raport care a declanșat un val de reacții politice și mediatice. Potrivit lui Vandendriessche, ceea ce Comisia Europeană prezintă drept „combatere a dezinformării” este, în realitate, o infrastructură de control al discursului politic, activată strategic în perioade electorale. „Este mai grav decât vă imaginați”, avertizează eurodeputatul, susținând că a analizat dosare interne de cenzură gestionate la nivelul UE. Unul dintre exemplele invocate, în afara de cazul României, este cazul Olandei. Conform documentelor citate, Ministerul olandez de Interne a fost desemnat „trusted flagger” (semnalizator de încredere) în baza Digital Services Act (DSA) chiar înainte de alegeri. Acest statut îi permite instituției să semnaleze prioritar conținuturi către platforme, cu efecte rapide de moderare sau eliminare. În interpretarea eurodeputatului flamand, măsura a oferit guvernului aflat la putere „arme suplimentare de cenzură împotriva opoziției”. Vandendriessche merge mai departe și vorbește despre existența unui manual intern al UE, intitulat „Borderline Content”, care nu vizează activități ilegale, ci discursuri perfect legale: opinii critice la adresa UE, satiră politică, poziții anti-imigrație sau simple meme-uri. „Nu luptă împotriva criminalității. Construiesc o listă neagră de opinii care trebuie îngropate”, afirmă eurodeputatul. Un punct extrem de sensibil al acuzațiilor îl constituie clasificarea criticilor la adresa imigrației. Potrivit documentelor prezentate, opoziția față de imigrația în masă este încadrată drept „extremism violent de dreapta”. În opinia lui Vandendriessche, aceasta este o re-denumire deliberată a unor poziții politice legitime, tocmai pentru a justifica suprimarea lor. De asemenea, eurodeputatul susține că, în preajma alegerilor, afirmații precum „există doar două genuri”, „copiii nu pot fi trans” sau „opriți sexualizarea copiilor” au fost tratate de platforme drept „hate speech”, în urma orientărilor europene. „Dacă asta este ură, atunci ce anume încearcă UE să normalizeze?”, întreabă retoric Vandendriessche. Concluzia sa este tranșantă: „Asta nu este luptă împotriva dezinformării. Este Comisia care încearcă să controleze alegerile prin controlul vorbirii”. În mesajul final al thread-ului, eurodeputatul anunță că va cere, în următoarea sesiune plenară a Parlamentului European, o dezbatere de urgență pe acest subiect. Ulterior, intenționează să insiste pentru constituirea unei comisii parlamentare de anchetă care să investigheze „fiecare contact din culise” dintre Comisie și platformele digitale implicate. „UE trebuie trasă la răspundere”, afirmă el." Sursa: „Nu e luptă contra dezinformării, e control al alegerilor”: eurodeputat belgian cere dezbatere în PE pe tema cenzurii digitale și a raportului american

Când ești o pixdă nicușoristă, ești o pixdă. QED

Io și cu Infinx urmărind zvârcolelile nicușoriștilor 72cc7902e4e689fb92b764e7ad2422d1e0aa6304.mov Infinix e cel tânăr.

„Un discurs care este legal astăzi poate deveni incriminat mâine.” Urmăriți cum Dr. @PaiviRasanen , un membru al Parlamentului finlandez, descrie cum un tweet pașnic, bazat pe credință, a dus la peste 13 ore de interogatorii și acuzații de discurs instigator la ură. Așa arată UE? Sub forma URSS?