Tomaso

Guvernul Luca Niculescu a fost votat în Parlament prin șantaj securistic. Aceasta este informația momentului, oferită publicului de către Ludovic Orban. Și acum nu putem să spunem că Ludovic Orban nu are informații, mai ales la ce funcții a ocupat în statul român și de când este în politică. Știe foarte bine cum se fac jocurile. Acesta a precizat că serviciile i-au garantat lui Nicușor Dan liniștea, mai exact, SPP-ul și SRI-ul. După cum am văzut, cei de la SRI au venit și cu un comunicat de presă foarte rapid. Așa ceva nu s-a mai întâlnit. Deci, clar au fost niște tulburări de ape după cele declarate de Ludovic Orban. Acum putem spune foarte clar că toți cei care au votat Guvernul Luca Niculescu sunt șantajabili, au fost strânși cu ușa, au schelete în dulap. De aceea am și văzut că unii așa-ziși suveraniști, patrioți, naționaliști, conservatori, cum vreți să le spuneți dumneavoastră, au votat Guvernul Luca Niculescu fără să chițăie nimic. Deci sunt persoane șantajabile, persoane cu care nu ai ce să faci în politică, persoane pe care nu poți să te bazezi într-un proiect politic și să mergi cu ele la drum. Vor trebui să vină cu foarte multe explicații pentru ceea ce au făcut. Pentru că un asemenea gest de trădare a electoratului nu este de trecut cu vederea. Și că a fost că trebuia, că scăpăm de USR, că scăpăm de Bolojan, că mai scăpăm de nu știu cine… Nu! De fapt, nu am scăpat de nimeni. Asta este treaba! Toți ei sunt acolo, sub o altă formă. Sunt aceleași jocuri, aceiași oameni. Nu am scăpat! Asta-i cea mai mare minciună care se poate propaga în aceste zile: că s-a scăpat de nu știu cine. Nu! Sistemul conduce bine-mersi în continuare. Se vor salva unii pe alții, cum au făcut-o și până acum. Ion Motea Fb

Le Pen domină clasamentul în raport cu toţi potenţialii adversari

Luca Niculescu noul premier USR PNL PSD anunta noi taxe. Ieri spunea ca analizeaza scaderea TVA. Azi, vrea sa creasca taxele.

Au votat atunci. Acum majoritatea celor care l-au votat îi sunt ostili. Are rost să mai spun şi de ce? Apropo, ştii care este pragul pentru a trece un referendum.

Plm!! Dictatura în România e din ce în ce mai agresivă! Te trezești cu mascații la ușă și ți se percheziționează locuința. Nu ți se spune că ți se instalează tehnică de supraveghere, în dulcele stil securistic al serviciilor noastre. Tu, știind cum lucrează securiștii, chemi pe unii care se pricep să îți caute dacă ti s-au plantat camere și microfoane, că ai dreptul la intimitate în casa ta și nu vrei să te vadă toți în pat cu nevasta sau la duș. Cei de la firma care îți verifică locuința, găsesc, normal, și microfoane și camere. Pentru asta ți se face dosar penal, că i-ai descoperit pe proști. Asta a pățit Călin Georgescu. Azi, tocmai i s-a deschis al patrulea dosar penal chipurile pentru tentativa a distruge rahaturile montate de securiști. Pentru că dacă le dezactivezi, ca să îti protejezi dreptul tău la viață personală și intimitate, prevăzut de Carta ONU, e tentativă de distrugere. Dar suntem fierți pe GDPR, vai, să nu cumva să se afle vreun nume sau vreo dată din ce nu vor serviciile să se afle, în timp ce se calcă în picioare drepturi fundamentale. Cum să le distrugă dacă el este în arest?

Şi - ATENŢIE MARE - în judeţ "roşu". De aceea afirm că ultimele alegeri reprezintă un punct de cotitură în modul de vot. Se vede clar şi limpede că cetăţenii aleg din ce în ce mai decişi cu cei pe care îi consideră a fi în afara sistemului. Iar asta a fost în perioada de băltire de pe vremea lui Ciolacu şi Iohanis. Acum, după evoluţia incredibilă a lui ND (în sensul de neaşteptat de proastă) polarizarea este şi mai mare. Apele s-au aşezat şi sperietorile cu creşterea Euro, cu "ne dau afară din UE dacă va câştiga CG" ori cu "ne închid graniţele spre UE şi nu ne mai lasă la muncă dacă vine CG" nu mai funcţionează. Păi da, pentru că discutăm de Bucureşti, oraş bastion al progresismului neomarxist. Apropo, cât a fost în T2? la tine în sector?

Din cei 40.466 de votanți ai lui Marcel Ciolacu (T1 anulat, 24 noiembrie 2024), estimarea rezonabilă este că între 8.000 și 12.000 au votat cu George Simion în turul 2 final (18 mai 2025). Cum s-a ajuns la această estimare Nu există date oficiale de tracking individual (ar fi imposibil), dar se poate face o estimare solidă pe baza: analizelor de transferuri (Mircea Comșa – inferență ecologică), exit-poll-urilor CURS/Avangarde din 2025, comportamentului național al electoratului PSD și a profilului județului Mehedinți (predominant rural, tradițional, unde Simion a obținut 56%). Distribuție estimată a voturilor din T1 2024 (anulat) către T2 2025: În T1 2025 (redo), electoratul PSD s-a împărțit între Antonescu (~39%) și Ponta (~41%), iar doar ~10–12% au mers direct la Simion. În T2, o parte importantă din electoratul lui Ponta (care era în mare parte foști votanți PSD/Ciolacu) a migrat spre Simion (național ~40–50% conform analizelor Comșa). Mehedinți a avut un transfer relativ mai ridicat spre Simion decât media națională, datorită caracterului rural și a performanței locale puternice a lui Simion (56%). Concluzie : Simion a preluat o porțiune semnificativă (dar nu majoritară) din electoratul lui Ciolacu — undeva în jur de un sfert din cei 40.466 — restul mergând mai ales către Nicușor Dan sau abținându-se. Cea mai mare consolidare a venit însă de la votanții lui Georgescu și de la baza proprie.

Nu este deloc exclus să voteze AUR. Uite la mine în judeţ: George Simion a câștigat clar județul, urmat de candidatul coaliției PSD-PNL-UDMR (Crin Antonescu) și de Victor Ponta. Nicușor Dan a avut un scor modest în (mult sub media națională). În turul 2 al alegerilor prezidențiale din 18 mai 2025, în județul Mehedinți, George Simion a obținut: 64.463 de voturi (56,00 %) Nicușor Dan a avut 50.656 de voturi (44,00 %). Deci, pe tot județul, Simion a luat cu aproximativ 46.000 de voturi mai mult decât cele 18.524 pe care le avusese în turul 1 din 2024 (cel anulat). Diferența vine din consolidarea voturilor (turul 2 vs turul 1 fragmentat) și din prezența mai mare. Atenţie la următoarea chestiune. În prima rundă de alegeri a câştigat PSD. Marcel Ciolacu. Acestea sunt rezultatele de la turul de alegeri anulate: Aşadar, ce putem să observăm? Că chiar dacă CG a ieşit pe locul 4 şi George Simion pe locul 3, informaţia importantă este la numărul de voturi. Turul 1 anulat – 24 noiembrie 2024 (total ~113.500 voturi valabile): Marcel Ciolacu (PSD): 40.466 (35,79 %) Nicolae Ciucă (PNL): 21.062 (18,63 %) George Simion (AUR): 18.524 (16,38 %) Călin Georgescu: 17.418 (15,41 %) Elena Lasconi (USR): 8.039 (7,11 %) Mircea Geoană: 4.013 (3,55 %) Alții: ~4.000 Turul 2 final – 18 mai 2025 (total 115.119 voturi valabile): George Simion: 64.463 (56 %) Nicușor Dan: 50.656 (44 %) Cum s-au redistribuit voturile (estimare pe baza cifrelor și tendințelor): Simion a crescut de la 18.524 (T1 2024) la 64.463 (T2 2025) — un plus de ~46.000 de voturi. Principalele surse ale acestor voturi: Majoritatea voturilor lui Călin Georgescu (~17.400) s-au consolidat pe Simion (transfer foarte ridicat, tipic pentru electoratul suveranist/anti-sistem). O parte din electoratul PSD/PNL tradițional (Ciolacu + Ciucă ≈ 61.500 în 2024). În T1 2025, „blocul tradițional” s-a fragmentat între Antonescu (~34.300) și Ponta (~19.200). Din diferența rămasă și din transferurile din T2, Simion a preluat o porțiune semnificativă (estimativ 10.000–18.000 de voturi de la foști alegători PSD/PNL, în special din mediul rural și de la cei dezamăgiți de partidele clasice). Prezență mai mare + votanți noi / remobilizați (restul diferenței). Pe scurt: Simion nu a luat doar voturile lui Georgescu; a absorbit și o parte importantă din electoratul care în 2024 a votat PSD (Ciolacu) sau PNL, pe fondul consolidării din turul 2 și al sentimentului anti-sistem după anularea alegerilor din 2024. În județul Mehedinți, această redistribuire a fost destul de puternică, Simion câștigând clar județul în T2 2025.

Ucrainenii susţin nişte aberaţii pe care nimeni nu le reproduce pentru că sunt mult prea tembele. Este suficient să vezi traseul. Cum ocoleşte frumos toată Bielorusia ca să nu-i enerveze pe ăia, o ia prin Polinia razant cu graniţa, face curbe, apoi tot aşa prin două ţări baltice şi merg hăt departe în plictisul deturnării fix până în cazanele cu motorina pe care ruşii i-o trimit lui Trump în USA. Da' fix fix acolo, nu la 50 metri stânga sau dreapta. Ruşii, nu?? Scandalul este mare în Polonia. Asta pentru că polonezii nu suportă ideea ca nişte lake obosiţi precum sunt ucrainenii să-şi plimbe dronele pline cu kabum pe desupra capetelor lor. Îi enervează şi normal că vor explicaţii de la autorităţi.

Tu mă ştii de mult timp, nu este cazul să dovedesc că nu suport pesede. Dar ceea ce face această "generaţie" de penelişti de sorginte bruxeleză pe mine mă înfioară, îmi declaşează o scârbă fizică. Aş vrea să mă pot controala şi să mă opresc doar până la scârba metafizică, dar nu pot. Combinaţia asta de slugărnicie faţă de orice vine de la bruxelezia mi se pare de abjecţie morală supremă. Şi îmi vine efectiv silă de la stomac doar când mă gândesc la asemenea personaje. Pesediştii sunt, totuşi, cu relele lor stângiste, mai acceptabili faţă de unii penelişti precum acestă dejecţie politică tip Muraru.

România a ajuns pe primul loc în UE la ponderea salariilor publice în veniturile statului, 33,8% în 2021, deși ca pondere în PIB era aproape de media UE (11,1% față de 10,5%). Explicația este că România colectează puține venituri la buget raportat la PIB. Costul salarial a crescut mult mai ales după 2015, iar în 2024 România s-a aflat din nou pe prima poziție după majorările ample de salarii, decise în principal din rațiuni electorale. Așadar, discuția este mai puțin despre „prea mulți” și mai mult despre „prea scump față de veniturile statului”. Deficitul a fost de 8,67% din PIB în 2024 și 7,65% în 2025, iar ținta pentru 2026 este de 6,2%. Cauza principală e un deficit structural: cheltuieli în creștere și venituri mici. Cheltuielile salariale sunt de aproximativ 166 miliarde lei în 2026, adică 8,1% din PIB, pentru cca. 1,28 milioane de posturi ocupate. Rezultă un cost mediu de circa 130.000 lei pe post pe an (calcul orientativ). O reducere de 10% a posturilor aduce aproximativ 16 miliarde lei, sub 1% din PIB. O reducere de 20% aduce aproximativ 33 de miliarde, adică 1,6% din PIB. Deficitul din 2026 este de aproximativ 135 de miliarde lei (6,2% din PIB). Prin urmare, personalul singur nu poate închide deficitul. Planul fiscal existent vizează deja o reducere a cheltuielilor salariale cu 1,5% din PIB până în 2031. Obiectivul realist este deci ca salariile să scadă de la 8,1% la circa 6,5–6,8% din PIB până în 2031 și să contribuie cu o treime–jumătate din ajustarea totală. Hai să facem o socoteală estimativă pentru a şti în ce marje ne putem încadra. Atunci când discutăm despre slujbe şi salarii este vital ca baza oricărei reforme să se sprijine pe nişte principii clare. Se taie funcții, nu persoane la întâmplare. Mai întâi se hotărăște ce nu mai trebuie făcut de stat, apoi cine pleacă. Atrițiune înainte de concedieri. Pensionările și plecările naturale sunt cea mai ieftină și mai puțin conflictuală cale. Presupunând ieșiri de 3–4% pe an, poți reduce 15–20% în cinci ani doar prin înlocuiri parțiale. Protejezi sectoarele cu deficit real de personal. În sănătate, de exemplu, România a pierdut peste 45.000 de medici în ultimul deceniu. Tăierile se concentrează în administrație, agenții, structuri duplicate și funcții auxiliare. Mai precis, nu se poate tăia otova, la grămadă, nu poţi elimina posturile personalului medical, cei care lucrează efectiv în sănătate. Medici, asistente, infirmieri etc Nu poţi tăia posturile celor care se ocupă de întreţinerea spitalelor dar se pot tăia posturi din zona personalului administrativ. Etapa 0 (primele 6 luni): fundația Registru unic de posturi, cu atribuții și costuri reale, pe instituții. Audit funcțional al fiecărei instituții: ce servicii dau, ce se suprapune, ce se poate digitaliza. Desființarea posturilor vacante (zero concedieri, economie imediată pe bugetul viitor). Reguli de înlocuire: 1 angajat nou la 3 plecări în administrația generală, 1 la 2 în agenții. Etapa 1 (2027–2028): aparatul administrativ Comasarea sau desființarea agențiilor mici cu atribuții similare. O parte din pachetele deja anunțate merg în această direcție: instituțiile cu mai puțin de 50 de posturi ocupate și activități similare altora nu ar mai putea funcționa separat. Reducerea structurilor de conducere și a posturilor de consilieri (măsuri deja în discuție: reducerea șefimii cu 30% și peste 6.000 de posturi de consilieri ai demnitarilor. Servicii partajate la nivel local: contabilitate, achiziții, resurse umane și IT comune pentru mai multe primării mici, în loc de câte o echipă în fiecare. Digitalizare a ghișeelor cu volum mare (taxe, evidența populației, autorizări), cu reducerea personalului doar după ce serviciul digital funcționează efectiv. Pachete voluntare de plecare (plăți compensatorii pentru cei aproape de pensie), care costă la început, dar sunt mai ieftine și mai rapide decât concedierile forțate Etapa 2 (2029–2031): rețelele mari Educație: adaptarea rețelei școlare la scăderea demografică (clase și școli mai puține, norme comasate), fără a afecta calitatea în zonele izolate. Sănătate: consolidarea rețelei de spitale (multe spitale mici, cu costuri fixe mari și puțin personal) și mutarea resurselor către ambulatoriu, nu reducerea medicilor și asistenților. Companii de stat: aplicarea acelorași normative de cheltuieli de personal ca în sectorul public, cu evaluarea utilității fiecărei activități. Revizuirea sporurilor și a sistemului de salarizare pentru a evita ca economiile să dispară prin majorări compensatorii. Este clar că discutăm despre reformă serioasă, nu despre nişte acţiuni pompieristice pe care orice putere politică ulterioară va putea să le anuleze. Şi să retrăim abominaţia aceea tembelă cu "reîntregirea salariilor". O reformă făcută în interes comun, din care să beneficieze toată populaţia şi să ajungem la un nivel sustenabil care să nu mai preseze pe împrumutarea la infinit. Exemple: Praguri minime de personal în funcție de populație, nu procente uniforme. O comună de 1.500 de locuitori nu are nevoie de același număr de funcții ca un oraș, dar are nevoie de câteva funcții obligatorii (stare civilă, asistență socială, cadastru). Servicii partajate intercomunale: contabilitate, achiziții, resurse umane, IT și urbanism comune pentru grupuri de 5–10 primării. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară există deja în lege, deci nu e nevoie de o reformă teritorială. Legătura cu finanțarea: peste 2.400 de administrații locale nu se pot autofinanța, deci economia aici ajunge de fapt la bugetul de stat, care le transferă bani. Riscul principal: tăierea uniformă lovește funcțiile esențiale. Partajarea serviciilor trebuie să existe efectiv înainte de desființarea posturilor. Rețeaua de spitale Aici trebuie o precizare importantă: economiile mari nu sunt la salarii. Un fost șef al Consiliului Fiscal arată că România are multe spitale cu multe paturi, dar puțini angajați, cu costuri de întreținere destul de mari, iar cheltuielile cu bunuri și servicii în sănătate sunt de 2,2% din PIB față de 1,2% media europeană. Implicațiile: Consolidarea spitalelor mici, cu activitate redusă, în unități mai mari. Economisești întreținere, utilități și achiziții, nu medici. Mutarea cazurilor ușoare în ambulatoriu și în îngrijire de zi, cu mai puține paturi de spitalizare continuă. Personalul medical este protejat. Posturile reduse sunt cele administrative și auxiliare. Din acest bloc, o parte semnificativă a economiei este în afara fondului salarial. Plecările voluntare (pachete) Mecanismul poate funcționa astfel: Cine e eligibil: angajații din funcții declarate excedentare în auditul funcțional, nu oricine cere. Cât se plătește: 6–12 luni de salariu (ipoteză). La 9 luni, costul se recuperează în aproximativ 9 luni de la plecare, apoi economia e netă. Interdicție de reangajare în sectorul public 3–5 ani, cu restituirea pachetului în caz contrar. Dacă pachetul împinge oamenii în pensionare anticipată, costul se mută de la buget la sistemul de pensii, care are deja deficit. Pachetele sunt utile mai ales pentru cei care nu își pot lua pensia imediat. Estimare bugetară Reperele de plecare: bugetul pe 2026 prevede un PIB de aproximativ 2.045 miliarde lei (circa 400 miliarde euro) și un deficit de 127,75 miliarde lei, adică 6,2% din PIB. La un curs de circa 5,25 lei/euro (estimare ING pentru finalul anului), deficitul înseamnă aproximativ 24 miliarde euro, iar 1% din PIB înseamnă aproximativ 4 miliarde euro. Calendarul economiei în urma reducerilor: An % din PIB miliarde euro/an 2027 0,2–0,30, 0,8–1,2 2028 0,5–0,7 2,0–2,8 2029 0,8–1,13, 2,0–4,4 2030 1,0–1,4 4,0–5,6 2031 1,0–1,74, 4,0–6,8

Nu că cred, chiar aşa este. Dar socoteala ta este una reducţionistă, aritemtică. Tot încerc să îţi argumentez că nu aşa se estimează intenţia de vot. Nici cei 1,3 milioane de bugetari şi nici cei 4,7 milioane de pensionari nu votează după criteriile astea. Să nu uităm că bugetarii sunt în marea lor majoritate generaţiile crescute cu "Jos PSD!". Oameni care aveau la revoluţie vârste mici, sub 20 de ani. Chiar dacă sunt ei bugetari, nu înghit PSD din multe motive. La fel şi pensionarii.

Una peste alta, rezultă cam 20-22 miliarde de euro anual pe care statul îi cheltuie inutil pe nişte cheltuieli nejustificate. Desigur, sunt cheltuieli motivate politic, total de acord, dar dpdv stric economic aceste cheltuieli nu se justifică în niciu fel. Trebuie să fie finanţate de undeva. Acesta este motivul pentru care statul a dus datoria publică la 260 miliarde Euro. În 2019 era sub 100 miliarde. Mult sub 100. Ultimii 7 ani înseamnă o conducere majoritate PNL, apoi PSD şi puţin USR. Aceste partide au împrumutat bani pentru a plăti toate aceste cheltuieli inutile şi nejustificate. În comparaţie cu aceste zeci de miliarde cheltuite anual, furtişagurile politicienilor sunt seminţe de floarea soarelui. Aproape că nici nu mertită luate în socotoeală. Nu ignorate. Nu tolerate, evident. Dar pentru a înţelege problema reală este nevoie să înţelegem cauza principală. Acesta fiind una clară şi simplu de înţeles: Statul român cheltuie prea mulţi bani faţă de cât economia poate să producă. Iar datoriile nu sunt ale statului, pentru că statul nu are bani, banii fiind ai economiei. Politicienii cheltuie banii altora pentru a mitui părţi din populaţia României. QED

Ştiu despre toate astea. Mi se par a fi banalităţi, nici măcar nu mă mai enervez. Atât timp cât alegătorii dau votul acestor oameni, din punctul meu de vedere înseamnă că ei aprobă şi susţin toate aceste jafuri. Însă nu aici este marea devalizare. Hai să judecăm o chestiune teoretică. 1. Salariile prea mari de la stat. Avem 1,5 milioane de angajaţi la stat care primesc un salariu lunar cu circa 30-40% mai mare decât echivalentul din economie. Specific - plata salariilor angajaţilor la stat este doar o cheltuială. Nu face parte din economie. Aceasta (economia) este integral privată. Aşadar, atunci când spun despre economie, mă refer doar la sectorul privat. În rest nu este economie. În medie, diferenţa de salarii între stat şi economia reală este de aproximativ 300 Euro lunar în salariu net. 1,5 milioane salariaţi * 300 Euro = 450 milioane Euro lunar. Anual înseamnă 5,4 miliarde euro. Avem la aceste salarii mari şi contribuţii. Aplicăm tot pe 300 Euro şi avem 130 Euro * 1,5 mil * 12 luni = 2,34 miliarde euro Una peste alta, rezultă că doar din această diferenţă de salarii statul trebuie să achite 7,74 miliarde euro anual. 2. Prea mulţi bugetari. România are un necesar de cel mult 0,7 - 0,8 milioane de angajaţi plătiţi din bani publici. Acesta este raportul corect la nivel european. Să zicem că ar fi 0,9 milioane. Rezultă că cel puţin 0,6 milioane sunt salariaţi inutili, în plus faţă de ceea ce ar trebui să existe. Reducem la 0,5 milioane ca să fim generoşi cu statul. 500.000 x 9500 lei (1800 Euro) = 900 milioane de euro lunar. Asta înseamnă 10,8 miliarde anual. 3. Pensii prea mari pentru nivelul economiei. Nu mai calculez detaliat, pun doar o estimare: 5 miliarde euro anual.

Pari a fi entuziasmat la gândul că pesedișii “fură”. Care este șpilul? Tu ce câștigi dacă aștia “fură”?

Mare furt, delapidarea, jaful, toate astea au și sunt în sarcina unei părți mari din populația României.

1306329a900f2706c42fab1c5cef7354cdc6bed3.mov

Cum să le încurc?

Bruxelles 1955: 95% origine belgiană nativă 2025: 21% origine belgiană nativă Londra 1955: 97% origine britanică nativă 2025: 36% origine britanică nativă Amsterdam 1955: 98% origine olandeză nativă 2025: 40% origine olandeză nativă Berlin 1955: 98% origine germană nativă 2025: 57% origine germană nativă Viena 1955: 95% origine austriacă nativă 2025: 51% origine austriacă nativă Stockholm 1955: 97% origine suedeză nativă 2025: 65% origine suedeză nativă

O moţiune de cenzură nu poate trece fără votul AUR.

Plâng şi morţii din morminte!!!

Situaţia stă cam aşa: Avem un guvern minoritar PSD. Acest guvern poate fi dat jos în orice moment prin moţiune de cenzură. PNL a dat votul de trecere pentru a putea ei să se disocieze de trecut. Aşa cred ei, că se va uita de "prestaţia" lor la guvernare. Şi a votat cu frica anticipatelor care ar însemna pierderi masive de procente. În 2006 PNL a dat afară de la guvernare PD, tovarăşul de alianţă cu care au câştigat alegerile în 2005. Atunci a existat o susţinere a PNL ca guvern minoritar făcută de către PSD. Preţul plătit de PNL a fost guvernarea castrată care a dus la o victorie a PDL în 2009. Aşadar, atunci când vine vorba despre PSD şi PNL, trebuie considerat că acestea au mereu un deal. Aceste două partide sunt pe mână de 20 de ani. Tot timpul au făcut acelaşi lucru, au manevrat pentru a fi la guvernare când unii când alţii. Acest istoric nu se poate şterge şi ne arată cum va arăta guvernarea PSD susţinută în parlament de PNL. AUR şi USR vor fi opoziţia reală. AUR pe o parte, spre dreapta conservatoare, naţionalistă. USR pe partea progresistă, neomarxistă, stânga extremistă.