Tomaso

Ok. Și ce rezolvați dacă ieșiți în stradă? Apropo, de ce ieși? Depinzi de subvenție? Stai în banii ăștia? OPERAȚIUNEA GEORGESCU – Avocatul Tudor Dobrescu, dezvăluiri șocante despre cum a fost pus la cale dosarul împotriva lui Călin Georgescu și a afaceristului Ionel Rusen: „Fraudă apocaliptică... Manipulau dosarul s-ajungă la procurorul cu care puteau să facă nenorociri împotriva dlui Rusen: să-l aresteze, să-l ia de pe stradă, să-l supravegheze tehnic... Până și fișa de cazier a copilului dlui Rusen, care avea o lună la data săvârșirii faptei, se regăsește la dosar... Copilul n-are nicio calitate” Cine crede în aberațiile securiste ale poliției politice este un cretin. Sper să nu fiu în postura de a interacționa cu vreun asemenea specimen în viața reală.

Sentimentul este reciproc. https://www.luju.ro/operatiunea-georgescu-avocatul-tudor-dobrescu-dezvaluiri-socante-despre-cum-a-fost-pus-la-cale-dosarul-impotriva-lui-calin-georgescu-si-a-afaceristului-ionel-rusen-frauda-apocaliptica-manipulau-dosarul-s-ajunga-la-procurorul-cu-care-puteau-sa-faca-nenoroc Sper să crape în chinuri toți iubitorii de securiști.

Un neamţ supărat pe viaţă se oţărărăşte către chinezi. Un chinez îi răspunde cu calm şi îi dă o lecţie de economie. Dragă germanule, ai comis cel puțin două erori de bun-simț. Unu, în China nu există case de 40 de metri pătrați. În afară de apartamentele mici pentru persoane singure, care sunt proprietăți de investiții în număr extrem de redus, casele din China au de obicei peste 90 de metri pătrați, iar în marile orașe peste 80 de metri pătrați. Doi, Mercedes, BMW, Audi nu mai sunt mărcile după care aleargă chinezii. Chinezii de acum preferă mașinile electrice, iar mașinile electrice ale mărcilor germane sunt considerate mărci secundare. Când însușirile tale de bază sunt deja greșite, poți ajunge doar la concluzii absurde. Motivul pentru care mărfurile chinezești sunt de calitate bună și ieftine este că China are un lanț de aprovizionare complet și centralizat, un sistem logistic eficient, ateliere de producție automatizate și avantajul scalării care reduce costurile marginale. China ar putea, desigur, să pună un preț scump pe acele mărfuri excelente, pentru a obține profituri grase. Așa ați făcut voi în trecut, iar acum, cu competitivitatea produselor noastre, avem și noi condițiile să facem asta. Dar noi nu facem asta. Deoarece prețul creșterii profitului este scăderea vânzărilor. Pentru țara voastră, cu doar câteva zeci de milioane de locuitori, nu aveți nevoie să urmăriți vânzări mari, nu trebuie să extindeți producția, deoarece nu trebuie să oferiți atât de multe locuri de muncă societății. Dar noi suntem o țară cu 1,4 miliarde de locuitori. Pentru noi, în loc să creăm doar 1000 de locuri de muncă și să le dăm acelora salarii grase, mai bine creăm 10.000 de locuri de muncă și le dăm acelora salarii obișnuite. Profit mic, volum mare, poate susține o capacitate de producție mai mare, oferă mai multe locuri de muncă. Pentru întreprinderi, asta înseamnă și obținerea de avantaje de scară, reducerea costurilor pe unitate, extinderea cotei de piață, generarea de venituri mai mari, apoi mai multe fonduri pentru cercetare și dezvoltare, un ciclu care se perpetuează. Pe de altă parte, asta este extrem de benefic și pentru piața de consum, permițând consumatorilor din întreaga lume să se bucure de mărfuri chinezești de calitate bună și ieftine. Gândiți-vă la mașinile voastre de foraj pentru tuneluri. Cândva, le-ați vândut Chinei la un preț de 350 de milioane de yuani chinezești pe bucată. Vă bazați pe monopolul tehnologiei de fabricație, preferați să mențineți vânzări extrem de mici, să faceți ca țările în curs de dezvoltare să nu-și permită să le cumpere, doar pentru a urmări profituri grase. După ce China a realizat producția locală a mașinilor de foraj pentru tuneluri, noi am redus prețul fiecăreia sub 30 de milioane de yuani chinezești, mai puțin de 1/10 din prețul vostru. Sigur, nu am câștigat profiturile voastre, dar am oferit țărilor în curs de dezvoltare opțiuni de achiziție de calitate bună și ieftine, am promovat construcția și dezvoltarea acelor țări, în timp ce noi am extins cota de piață și am creat mai multe locuri de muncă în producție. Noi facem afaceri care aduc câștiguri pentru toate părțile și binefacere lumii, voi preferați să exploatați lumea întreagă prin monopoluri tehnologice. Când China vă sparge monopolurile tehnologice, vă înfurie de vă scrâșnește din dinți. Pentru că nu pierdeți doar profituri, ci și cote de piață, și locuri de muncă. Pierderile voastre în domeniul industrial se agravează în continuare. Cândva, automobilele germane doreau doar muncitorii și piața Chinei, dar acum, sunt forțate să mute centrul de cercetare și dezvoltare în China. Ați început prostesc un război cu Rusia, tăind aprovizionarea cu energie a Rusiei. Dezindustrializarea voastră de zeci de ani a dus la o scădere drastică a numărului de studenți la științe exacte, o lipsă extremă de ingineri talentați. Un astfel de mediu de afaceri a determinat ca întreprinderile voastre să închidă fabricile din Germania una după alta, mutându-le în China și SUA. Aveți șomaj, protestați. Dar toate astea sunt alegerile voastre, nu sunteți nevinovați.

Elon Musk: „Ar trebui să privim pe oricine castrează permanent un copil ca fiind la același nivel cu Josef Mengele. Îi mutilează pe copii.” Joe Rogan: „Și este considerat un act de bunătate. Ai prefera să ai o fiică în viață sau un fiu mort?” Musk: „Asta e replica pe care o folosesc… De fapt, probabilitatea de sinucidere crește dacă transformi un copil. Nu scade. Conform unor relatări, se triplează. Deci, asta e o minciună malefică.” Userismul este o boală psihică.

Le doresc en gross să primească ceea ce merită.

Prăbușirea industriei auto continuă neoprită: VW a înregistrat o pierdere de 5,82 miliarde de euro în trimestrul al treilea și a vândut cu 14,3 la sută mai puține mașini. Până în 2030, vor dispărea aproape 50.000 de locuri de muncă. VW meldet Milliardenverlust im dritten Quartal - WELT

Nicio subvenţie. De ce unii să plătească subvenţia altora? Ca să ce? Mie nu-mi plăteşte nimeni costul gazului, nicio fracţiune. Şi nu am înţeles, este obligatoriu de plătit subvenţie? De mâine nu se mai plăteşte. Aşa, şi? Ce se întâmplă? Ies boşorogii în stradă? Să iasă. Ar trebui să se sperie cineva că ies ăia în stradă? Să iasă şi să urle. Cât vor ei. Bagu-mi pl în subvenţia lor!

Sunt chestiuni diferite. Eu aş ieşi în favoarea lui Georgescu. Mă piş pe subvenţia pomanagiilor. Mă piş pe toţi ăia care ar ieşi în stradă pentru subvenţie. Şi pe slăvari ca bonus.

Chinuie un om pentru că a câştigat alegerile. Asta este vina lui. Lasă că mai vin alegeri. Ticăloşii!!

Judecător: Nu există probe. Liber Judecatori: Desfiintam ce a spus judecatorul. Încă 30 de zile Justiţia in România. Sper să există justiţie divină care să le dea acestor nemernici după faptă. Să le dea ceea ce merită. Cum era? "Dumnezau să-i dea pedeapsă: Târâișul șarpelui Și pasul gândacului, Vâjâitul vântului, Pulberea pământului"

Eu zic că partidul stat numit de tine mai sus este urât de foarte mulţi oameni. În opinia mea, nu vor putea câştiga alegerile decât prin fraudă bazată pe lovitură de stat. Iar asta s-ar putea să-i coste dacă nu au noroc pe lume. Vedem că peste tot prin lumea se petrece acest fenomen. Partide care stau la putere şi la un moment dat lumea nu-i mai vrea. Deloc. Oricine altcineva este preferat. Cred că alegerile trecute arată foarte clar că şi la noi se petrece acelaşi lucru. Iar în viitor va fi şi mai rău pentru partidul stat. Cu votul masiv la ălora care iau bani de la stat, că doar pesede nu are monopol pe vot. Doar dacă nu vor mai permite votul, se înscăunează la putere şi încearcă să rămână la putere prin forţă. Cu riscurile de rigoare.

Sinecuriştii USR sunt buni. Merită. Ceilalţi nu merită.

18-20% în cel mai optimist scenariu vor lua pesediştii la alegerile următoare.

Eu nu iau bani de la stat. Aşa că mi se rupe de psd. Dacă mâine dispare nu va fi decât o notă de subsol şi nu cred că cineva o să ofteze după ei. Marine, apropo, genul tău de discurs este identic cu cel al useriştilor, numai că pe invers. Acest tip de discurs ostilizează. Aşa cum discursul slăvarilor provoacă replici de tipul "să le dea Putin cu 20000 de termonucleare în cap ucrainenilor ca să scăpăm şi de ei şi de voi, slăvari tâmpiţi". Chestia aceea cu "iau bani de la stat" este de departe cea mai enervantă.

Marine, nu-ţi mai face iluzii. PSD este un partid uzat. Oamenii sunt sătui de PSD. Bazinul electoral nu trece de 2,5 milioane de oameni şi asta pe o estimare optimistă. Pesediştii genuine sunt ăia care au votat cu Ciolacu în T1 la prezidenţiale. Între timp eu cred că PSD se va uza şi mai mult, mai ales că acum fiind la guvernare o să fie nevoit să ia măsuri nepopulare şi în plus de asta va avea parte de heităreala useriştilor şi peneliştilor. Cred că cei mai corecţi în relaţia cu PSD vor fi cei de la AUR.

ILikeToasters_Latent_Creations_-_Sneak_Preview_B9mMru.mp4

Tonomaţii. Bagi banul şi latră/cântă

Depinde de cum judeci ceea ce citeşti. Acolo văd doar un site care încearcă să manipuleze electoratul AUR. Pune articole scrise să atragă suveraniştii, iar printre aceste articole strecoară articole în care bălăcăresc liderii AUR. De la distanţă pot spune că li se întrezăresc stelele.

Articolul de mai sus este un bullshit. Site-ul acesta este un exemplu de oficină axată pe dezinformare şi publicarea de articole pentru înfierare. Bani nu câştigă din ceea ce fac. TOTUL are un singur scop, aceea de a fi sursă (link) pentru împrăştierea propagandei. În cazul nostru, sunt nişte opinii nesemnate care lovesc în Simion. Pe care alţii le preiau şi le rostogolesc pe net ca şi când ar fi ceva serios. Un pic de cercetare: Mihail Miron (apare și ca Miron Mihai / Miron Mihail) — Director general. El este figura centrală: a vorbit la lansare, este prezentat ca director general pe site-urile grupului și controlează firmele prin care funcționează rețeaua (asociat unic, administrator și beneficiar real la MJ Pictures SRL și alte societăți legate de domenii, publicitate și conținut). Matei Alexandru — Director editorial. Alexandru Dan — responsabil de publicitate. Anunțurile de lansare menționează că 60m.ro (vârful de lance) și celelalte publicații au fost dezvoltate în anii anteriori de „un grup de tineri jurnaliști ambițioși”, dar nu dau nume concrete ale acestor persoane ca fondatori ai trustului. Contextul formării Grupul nu pare să fi fost creat de la zero în 2026, ci este o structură care a reunit sub umbrela 60M Media Group mai multe site-uri deja existente (unele active de ani de zile). Sediul declarat este pe Str. Grigore Manolescu 7A, București. Site-ul corporate este 60mmediagroup.ro. Observații despre proprietate Informațiile de proprietate sunt fragmentate și provin din registrele comerciale (ONRC). Mihail Miron este persoana care apare cel mai clar ca controlând firmele din spatele domeniilor. Nu există date publice detaliate despre alți acționari majoritari sau despre o structură de tip holding clară. Unele site-uri au istorii mai vechi, cu firme diferite (ex. PRESA LIBERA SRL din Bistrița legată de Claudia Botezat).

"Ieri vorbeam cu un tip care lucra la Comisia Europeană. Mi-a spus că proiectul lor era perfect pe drumul cel bun. Că imigrația nu e o problemă. Și ceea ce m-a șocat cel mai mult n-a fost propoziția în sine. Ci faptul că el chiar credea asta. Asta e problema reală. Acești oameni nu vă mint în mod conștient. Sunt atât de deconectați, atât de profund hrăniți de sistemul care i-a format, încât trăiesc într-o lume paralelă. O lume a rapoartelor, panelurilor, summit-urilor și comunicatelor de presă. O lume în care realitatea este ceea ce spun instituțiile. Amintește-ți: instituțiile capturate nu mai descriu realitatea. Ele o prescriu. Și oameni ca el trăiesc în interiorul prescripției. Nu ies niciodată din ea. Nu văd niciodată strada, orașul, cartierul care s-a schimbat în zece ani. Și când o fac, au deja cuvintele pregătite să explice de ce ceea ce văd nu există cu adevărat. Asta e o lume falsă. Nu o minciună spusă de oameni care știu adevărul. Ci o minciună crezută de chiar oamenii care o spun. Și exact de aia o să se prăbușească. Pentru că poți minți oamenii o perioadă foarte lungă de timp. Nu poți minți realitatea. Hayek a explicat-o. URSS a demonstrat-o. Sondajele o confirmă. Un sistem care nu mai poate vedea realitatea nu se mai poate corecta. Și un sistem care nu se mai poate corecta a început deja să moară. Oamenii din Bruxelles cred că istoria e de partea lor. Trăiesc în aceeași iluzie pe care o avea Politburo în 1985. Lumea paralelă se termină întotdeauna la fel: în ziua în care se ciocnește de cea reală. Deci, oprește-te să te întrebi dacă ești nebun că vezi ce vezi. Nu ești. Ești doar unul dintre oamenii care încă trăiesc în lumea reală." Sursa textului de mai sus. În timp ce citeam am avut o revelaţie. Am înţeles de ce oameni care îmi păreau a fi raţionali şi echilibraţi în atitudine, subit au luat-o razna la ultimele alegeri. Prima tentaţie este îi crezi rău intenţionaţi. Că au preferat răul. Că au fost mereu în tabăra răului şi acum şi-au arătat faţa reală. Răul însemnând apetenţa pentru dictatură, cenzură, etatism extrem etc. Adică tot ceea ce face rău oamenilor, inclusiv LOR. Nu. Este ceea ce spune autorul articolului de mai sus. Exact aşa este: "Acești oameni nu vă mint în mod conștient. Sunt atât de deconectați, atât de profund hrăniți de sistemul care i-a format, încât trăiesc într-o lume paralelă." Au votat fără raţiune şi fără a înţelege ceea ce fac. Aşa deştepţi cum sunt în mod individual, atunci au avut un downgrade mental, exact, dar exact exact cum explică Gustave Le Bon procesul prin care inteligenţa colectivă nu este altceva decât o medie. Vârfurile, oamenii cu o inteligenţă ridicată, sunt anihilaţi de către mulţime, sunt făcuţi să gândească la fel ca intelgineţa medie a mulţimii. Gustave Le Bon explica geneza terorii impusă de către mulţime şi nu de marile spirite era el interesat, ci de felul în care un băcan non violent, un notar care în viaţa lui nu a ucis un pui de găină, un învăţător, pot să devină ucigaşii nemiloşi ai propriilor vecini, concetăţeni, semeni. Oameni cu care anul trecut era în realaţii bune. Ceva a schimbat omul atât de mult încât dintr-o persoană paşnică a ajuns să fie promotor al terorii şi să ghilotineze mii de oameni nevinovaţi. Aşa se întâmplă şi acum. O vedem peste tot, oameni decenţi în trecut par a se tâmpi subit şi să susţină cu preţul vieţii nişte idei pe care o viaţă le-au combătut. Sunt bine intenţionaţi şi ei chiar cred în lumea lor paralelă. Vedem foarte clar exemplul foştilor colegi de pe softpedia. Unii sunt userişti prin ideologie. Alţii care nu sunt userişti au ajuns să îmbrăţişeze cauze useriste prin contagiune mentală. Nu pentru că ar fi proşti sau lipsiţi de educaţie. Nu. Se adaptează nivelului bulei în care vieţuiesc şi ajung să fie parte din bulă. În timpul terorii iacobine, aproape toţi liderii care au impus teroarea, animaţi de cele mai bune intenţii, evident, au sfâşit prin a fi eliminaţi chiar de ceea ce ei au slujit. Au murit fără să priceapă de ce mor. Teroarea iacobină anti monarhie şi cler a dus în scurt timp la revenirea monarhiei. Urmarea au fost războaiele şi dezastrul care a urmat După nişte ani în care foştii apologeţi ai ghilotinei au revenit la lumea reală, niciunul nu a putut explica de ce a susţinut teroarea. Majoritatea au spus că au fost atraşi de puterea mulţimilor, că au fost ca vrăjiţi. Nici ei nu înţelegeau de ce au făcut ceea ce au făcut. Exact aşa cum cei aflaţi în bula softpedistă sunt mai interesaţi de prigoana lui Gerogescu sau de Ucraina decât de viaţa lor. Este trist că ei pot fi bineintenţionaţi în lumea lor, în bula unde vieţuiesc.

De ce scindarea AUR nu va reuși Adrian Homan 25 octombrie 2026, Forța electorală a AUR se hrănește din neîncrederea în celelalte partide. George Simion ocupă un spațiu pe care adversarii săi l-au lăsat liber prin promisiuni fără rezultat, contradicții și lipsă de credibilitate. Câtă vreme aceste cauze rămân, scindarea AUR va produce cel mult o redistribuire a funcțiilor și a mandatelor. Nemulțumirea alegătorilor va continua să caute reprezentare. Aceasta este slăbiciunea oricărui calcul care presupune că un partid poate fi neutralizat prin desprinderea câtorva lideri. Organizațiile se pot împărți prin negocieri. Încrederea publică se câștigă mult mai greu. Forța AUR trebuie căutată și în eșecul celorlalte partide În sondajul INSCOP publicat la 10 septembrie 2026, AUR înregistra 39,7% dintre opțiunile respondenților care indicau un partid. În rândul celor care declarau că vor participa sigur la vot, procentul era de 40,2%. Un asemenea nivel de susținere merită analizat și ca sancțiune împotriva ofertei politice existente. Un scor ridicat nu dovedește automat competența unei formațiuni și nici calitatea programului său. Poate exprima inclusiv refuzul alternativelor disponibile. Pentru alegătorul care consideră că a fost dezamăgit succesiv de partidele de guvernare, votul de protest are propria logică. El transmite o ruptură de încredere. Plecarea unor parlamentari din AUR nu îi oferă, prin ea însăși, motive să revină la cei pe care îi sancționează. George Simion beneficiază de lipsa unor adversari credibili Explicația succesului lui George Simion trebuie să includă calitatea competiției politice. Un lider poate câștiga teren atunci când adversarii săi consumă mai multă energie pentru justificarea propriilor contradicții decât pentru rezolvarea problemelor publice. Atacul permanent la persoana lui Simion are, în aceste condiții, o limită. Alegătorul nemulțumit poate accepta că liderul AUR are vulnerabilități și, simultan, poate considera că ceilalți politicieni nu merită încă o șansă. Aici se vede golul de reprezentare: absența unor lideri capabili să vorbească limpede, să își asume deciziile și să prezinte rezultate verificabile. Cât timp acest gol persistă, schimbarea câtorva nume din conducerea AUR va avea un efect limitat asupra motivelor pentru care partidul este votat. Scindarea AUR poate muta mandate, fără să transfere automat alegătorii Disputele interne au episoade pasagere… Un lider care pleacă poate lua cu el colaboratori, relații și o parte din organizație. Susținerea alegătorilor trebuie însă câștigată separat. Calitatea de fondator, o funcție de partid sau vizibilitatea televizată nu constituie un drept de proprietate asupra voturilor. Un proiect desprins din AUR va trebui să explice ce propune, prin ce oameni și cu ce garanții de seriozitate. Simpla ostilitate față de George Simion este insuficientă pentru construirea unei alternative. Suveranismul a devenit o etichetă suficient de largă pentru a găzdui ambiții foarte diferite. Tocmai de aceea, revendicarea lui spune puțin în absența unor politici concrete. Un proiect serios trebuie să explice cum susține producția internă, cum întărește capacitatea statului, cum negociază interesele României și cum finanțează promisiunile făcute. Cei care vor să reprezinte electoratul suveranist trebuie să demonstreze că oferă mai mult decât o nouă ierarhie pentru aceleași ambiții. Partidele care vor să recâștige alegători au nevoie de rezultate, selecție credibilă a oamenilor și asumarea propriilor greșeli. Au nevoie să reducă distanța dintre discursul public și comportamentul de la putere. În lipsa acestei schimbări, nemulțumirea va supraviețui oricărei rupturi organizaționale. Se poate concentra în AUR sau poate găsi altă expresie politică. Cei care doresc scindarea AUR nu înțeleg că nu așa se va reuși stingerea votul de protest câtă vreme celelalte partide continuă să îi ofere motive să existe. Credibilitatea lor se reconstruiește prin propriile fapte. Iar acolo se aplică celebra zicală: Viața bate filmul!

De acord cu o singură diferenţă. PSD şi PNL. Sunt unul şi acelaşi partid, nu există nicio diferenţă între ei. PSD şi PNL au anulat alegerile şi oamenii acestor partide sunt în spatele dosarelor pe care insituţiile i le fac lui Georgescu. Acum, este foarte probil că o fac la ordinele unor puteri străine. Franţa şi Germania sunt cele mai probabile. Ţări extrem de ostile României şi care ar fi în stare să ucidă români pentru ca România să nu ajungă la putere o putere conservatoare. Pentru cine crede că exagerez, se poate uita la Ucraina. Pentru Franţa şi Germania aflate prizonierele unor forţe neomarxiste, viaţa oamenilor, democraţia, = valori fără valoare. Sunt nişte state dezaxate care îşi exercită influenţa în modul cel mai scârbos cu putinţă. Furt şi jaf, doar asta au în minte atunci când este vorba despre România. Cum să ne prăduiască mai eficient cu ajutorul cozilor de topor pe care le manevrează.

Sunt oamenii unor puteri străine. Mie îmi este 99,99% clară treaba. Unii care sunt puşi să face fapte care - în opinia mea - se pot încadra la trădare. Mai ţineţi minte povestea cu fătuca aceea de a fost şi ministrul justiţiei un timp scurt? Cum se ducea ea la CIA să le propună să o sprijine pentru a ajunge ministru şi apoi ea să fie omul lor? Informaţie venită dinspre americani, nu dinspre vreun blog & shit. Asemenea personaje sunt la putere de mulţi ani de zile. Şi nu doar politicieni, sunt peste tot. Aceştia acţionează decisiv la un moment anume. Contra intereselor României, normal, dar cui îi pasă? Niciodată nu păţesc nimic. Alegerile au fost anulate la comanda americanilor cu Biden la putere. Miza a fost războiul din Ucraina, clar. Că între timp a ajuns Trump la putere este irelevant, răul a fost comis. De ce îi fac dosare lui CG? Pentru că are popularitate şi pentru că CG nu este omul nimănui. Toate partidele vechi din România susţin prigoana acestui om. Toate partidele ştiu că este o mârşăvie şi o ilegalitate. Dar tac ca nişte curve pentru că sunt căcaţi toţi la cur de frica schimbării. Să nu vină la putere unii pe care sistemul ăsta mârşav, cancerul, să nu-i poată controla. Le este frică de consecinţe. TOŢI sunt corupţi şi şantajabili. TOŢI se tem că vor înfunda puşcăriile, că vor pierde averile şi că vor muri în puşcărie. Acesta este motivul pentru care toate instituţiile sunt coalizate contra acestui om şi contra singurului partid de opoziţie. Dar contează şi ce vrea Grivei. Dacă alegătorul va spune "să vă fut cristoşii, altarul, pomana mamelor voastre, noi votăm cu cine vrem noi" atunci exist două variante. 1. Instituirea unei dictaturi care să menţină la putere actuala putere pe termen nedefinit. 2. Să accepte regula democratică şi să cedeze puterea cu consecinţele de rigoare. Chiar dacă îl vor ucide pe CG, asta nu înseamnă că cetăţenii români vor vota PSD & shit. Eu cam aşa văd situaţiunea.

Nu cred că Pahonţu are atât de multă putere pe cât prezumi. Mijloacele lui de acţiune sunt limitate. În afară de a şantaja vreun deminitare cu ceva informaţii confidenţiale culese de agenţii spp, vreo chiloţăreală cel mai probabil, în rest nu are cum să acţionze dpdv legal.

Europenii aplică de mai mult timp o politică de restricţii în domeniul construcţiilor de locuinţe. Au o agendă dementă. Lipsa locuinţelor a dus la creşteri de preţuri. Măsurile astea ce ţin de ideologie verde şi control social se bat cap în cap cu economia de piaţă şi cu dezvoltarea societăţii. Fără ofertă cererea ridică preţurile. Soluţia nu este naţionalizarea, pentru că astfel de măsuri etatiste omoară construcţia de noi cartiere. În Berlin a devenit aproape imposibil să construieşti. Patronatele din construcții spun că multe proiecte nu trec de faza de autorizare din cauza costurilor tot mai mari de materiale și finanțare, a subvențiilor tăiate brusc și a lipsei simplificărilor birocratice. În Berlin, în 2025 au fost finalizate doar 11.027 locuințe, cu 4.335 mai puține decât în anul precedent, deși autorizațiile au crescut cu 40,7%. Deci „autorizat” nu înseamnă „construit”. Potrivit aceleiași surse, aproximativ 20% din creșterea costurilor de construcție de la începutul mileniului provine din cerințe de reglementare. Standardele de eficiență energetică, de izolare fonică și de parcare scumpesc fiecare proiect. Autorizările trec prin cele 12 birouri de district (Bezirke) și prin Senat, cu competențe care se suprapun. Un comentariu din presă leagă o parte din disfuncționalități de reforma din 2001, care a redus districtele de la 23 la 12 și a fost în practică o măsură de austeritate, după care aproape nimic nu mai funcționează fără probleme în administrația berlineză. Districtele pot de asemenea cere ca infrastructura (școli, transport) să existe înainte să aprobe proiecte mari, ceea ce întârzie cartiere noi. Pentru proiecte mari e nevoie de planuri urbanistice (Bebauungspläne), iar în jurul lor apar obiecții de mediu, de protecție a speciilor și ale riveranilor. Presa descrie situația ca pe una în care grupurile de interese se blochează reciproc și reformele rămân în aer. Berlinul are puține terenuri libere, iar disputele despre densificare, spații verzi și proporția de locuințe sociale sunt vechi. Mai e și incertitudinea reglementară (control al chiriilor, dezbaterea despre exproprieri), pe care investitorii o invocă ca factor de risc, în timp ce susținătorii acestor măsuri spun că ele protejează chiriașii și că problema reală este costul construcției și al banilor. Ambele tabere au argumente, iar studiile nu converg complet.