Tomaso

Elon Musk: "Poți să-ți dai seama care parte este partea bună și care este partea rea după ce parte dorește să restricționeze libertatea de exprimare Partea care restricționează libertatea de exprimare, știi, aceea ar fi fost Hitlerii, Stalinii și Musso­linii lumii Ei aveau o cenzură foarte puternică, restricții foarte puternice asupra vorbirii. Acesta este unul dintre semnele că ei sunt ticăloșii De fapt, o restricție asupra vorbirii și un guvern mare este fundamental fascist, evident. Deci ironic, în promovarea cenzurii, devine foarte clar că stânga este partea care este împotriva libertății Libertatea de exprimare este pur și simplu una dintre multele libertăți pe care ar trebui să le avem ca societate civilă, deoarece ideile ar trebui să câștige prin puterea argumentelor lor. Ele nu ar trebui să câștige pentru că sunt suprimate

Cât de bolnave la căpuţ sunt aceste creaturi!

Jean-Luc Mélenchon militează pentru abolirea dreptului de proprietate privată și rechiziționarea locuințelor: „Dreptul de proprietate nu mai este tolerabil!” Pentru Melenchon dreptul de proprietate privată este o nedreptate. Astfel, el propune să abroge dreptul garantat de lege de a utiliza, de a beneficia de veniturile și de a dispune absolut de un bun.

Bifează cam toți indicatorii neomarxiști. Statul este deasupra cetățeanului, dreptul colectiv este superior dreptului individual, trebuie să fii supus statului și să nu-l contrazici. Am văzut în pandemie cum s-a materializat. Au apărut adevăruri oficiale, s-a instituit cenzura, au fost impuse restricții și pedepse pentru exercitarea unor drepturi aflate cu mult peste pandemie și covid. Colegii de pe softpedia au evenit apologeții monstruozităților etatiste. Vă mai aduceți aminte cum ne țineau morală și ne dădeau lecții despre civism & shit? Așa arată socialismul cel mai nociv pe stil hitler și în acord cu ideologia nazistă adaptată temei luptei contra pandemiei. Oamenii confundă. Nu impunerea măștii sau a vacinării a fost răul suprem. Dacă se limita totul doar la aceste chestiuni pur tehnice, la un nivel de tratament și prevenție, poate ar fi fost menținută civilitatea democrației. Răul suprem a fost cenzura și impunerea adevărurilor oficiale de stat. Stat care înseamnă un grup de oameni care decid ei, cu intelectul lor limitat, fără niciun respect pentu democrație. Vedem clar că toate pretențiile lor bifează principiile naziste cele mai de stânga. Experiența covid ne arată că oamenii care cred în ideile neomarxismului, nazismului, fascismului, sunt printre noi. Trăiesc alături de noi, dar în anumite circumstanțe speciale își arată adevărata față. În vremuri “normale” ei pot fi civilizați, decenți, buni, empatici. Exact la fel cum o mare parte a populațieu europene era atunci când socialismul s-a instaurat în Germania anilor 30. Acești oameni au acceptat și susținut politicile de stat care au dus la Holocaust. Dacă toți aceștia ar fi trăit pe timpul covidului, toți ar fost pe bot cu trei măști și ar fi susținut cenzura, restricțiile, impunerea vaccinării cu forța. Trăsăturile sunt comune pentru că izvorăsc din aceeași zonă doctrinară.

Poți identifica imediat orice neomarxist (socialist globalist) ascultând ce spune. Chiar și într-o discuție benignă, despre vreme, fete, filme sau băieți, baza ideologică neomarxistă pe care este bazată gândirea acestora iese imediat în față.

Două articole interesante în care se dezbat idei legate de acest subiect. Postarea mea despre Hitler și extrema dreaptă a adunat milioane de vizualizări. Clar, a atins un punct sensibil. Așa că astăzi o să-ți arăt, pas cu pas, de ce noțiunea de „extrema dreaptă” așa cum e folosită în Franța n-are aproape niciun sens. Și de ce oamenii care o aruncă sunt de obicei ultimii care ar trebui să țină lecții cuiva. Să începem cu singura întrebare care contează: ce face un sistem politic să funcționeze sau să eșueze? În mare măsură, e economia. O țară care produce bogăție, care le permite cetățenilor să creeze, să tranzacționeze și să construiască, rămâne în picioare. O țară care distruge asta se prăbușește, oricât de frumoase ar fi sloganurile ei. Și în economie, sunt de fapt doar două viziuni asupra lumii. Prima e colectivismul. Ideea că Statul știe mai bine decât tine. Că el trebuie să planifice producția, să stabilească prețurile, să conducă companiile, să decidă ce câștigi, ce cumperi și în cele din urmă ce gândești. Individul e doar o rotiță care servește un mare proiect colectiv: clasa, națiunea, rasa, poporul. A doua e libertatea. Capitalismul, proprietatea, libertatea individuală, responsabilitatea individuală. Ideea că milioane de oameni care creează valoare unii pentru alții produc infinit mai multă prosperitate decât un birou de planificatori, oricât de geniali ar fi ei. Acum uită-te la lista marilor regimuri totalitare ale secolului XX. Stalin: planificare totală, colectivizare forțată, milioane de morți. Mao: Marele Salt Înainte și cea mai ucigașă foamete din istoria omenirii. Pol Pot: banii aboliți, orașele golite, aproape un sfert din populația Cambodgiei exterminată. Mussolini, omul care a inventat cuvântul fascism: „Totul în interiorul Statului, nimic în afara Statului, nimic împotriva Statului.” Și Hitler, liderul Partidului Național-Socialist al Muncitorilor Germani, al cărui program proclama „binele comun înaintea binelui individual.” El a supus întreaga economie germană planurilor Statului: Planul Patru Anual, prețuri și salarii înghețate, sindicatele dizolvate într-un singur front al muncii de stat, industriașii producând orice hotăra regimul. Steagurile lor erau diferite. Dușmanii lor desemnați erau diferiți. Dar mașinăria era aceeași: individul nu există, contează doar colectivul, iar Statul decide totul. De ce se termină întotdeauna în totalitarism? Pentru că colectivismul nu funcționează. Și când un sistem nu funcționează, are doar două opțiuni: să recunoască eșecul sau să forțeze oamenii. Ei aleg întotdeauna forța. Ludwig von Mises a demonstrat-o încă din 1920: fără prețuri libere, fără piață, un planificator pur și simplu nu poate ști ce să producă, cât sau la ce cost. Zboară orb. O economie planificată nu e o versiune mai puțin eficientă a pieței. E o imposibilitate. Friedrich Hayek a tras concluzia politică în 1944 în Drumul către servitute, o carte pe care a dedicat-o „socialiștilor din toate partidele.” Un capitol se intitulează „Rădăcinile socialiste ale nazismului.” Altul, „De ce cei mai răi ajung sus.” Pentru Hayek, controlul economiei nu înseamnă controlul unui sector printre altele. E „controlul mijloacelor pentru toate scopurile noastre.” Cineva care îți controlează pâinea îți controlează viața. Apoi vorbirea. Apoi gândurile. Milton Friedman a spus-o în felul lui: o societate care pune egalitatea înaintea libertății sfârșește prin a nu avea niciuna. Deci știm exact ce funcționează. Nu e o părere. E un secol de experimente din lumea reală. Ascultă școala austriacă, Mises și Hayek, cu Friedman de la Chicago alături de ei: libertate economică, guvern limitat, responsabilitate individuală. Și aici ajungem la marea inversare acuzatoare. O parte a presei de stânga își petrece timpul țipând fascism. De ce? Pentru că fantezia fascismului e cel mai bun mod de a nu vorbi niciodată despre bilanțul propriilor idei. În adâncul sufletului, știu: dacă programul lor colectivist ar fi aplicat până la capăt, n-ar funcționa, pentru că o economie colectivă nu poate funcționa. Iar o economie care nu funcționează sfârșește întotdeauna prin a constrânge, a supraveghea și a interzice. Cu alte cuvinte, devine exact ceea ce pretind că luptă. adevărații moștenitori ai logicii totalitare nu sunt cei la care se arată cu degetul. Deci cine e numit „extrema dreaptă” în 2026? Oamenii care vor orașe sigure. Oamenii care vor să-și păstreze cultura. Oamenii care vor doar să trăiască o viață pașnică, să-și crească copiii și să nu fie nevoiți să-și pună scânduri în geam la magazin în fiecare weekend. Oamenii care vor ca legea să se aplice tuturor. Dacă asta e extrema dreaptă, atunci cuvântul nu mai înseamnă nimic. Și poate că asta era ideea.

Majoritatea democrațiilor occidentale au fost sparte. Nu cu cod. Cu arhitectura instituțională. Să vă arăt cum funcționează, folosind cel mai avansat exemplu: Uniunea Europeană. Mai întâi, cum funcționează. O dată la cinci ani, votați un Parlament European care nici măcar nu poate iniția legislație. Organul care propune legi este Comisia: 27 de comisari pe care nimeni nu i-a ales, numiți după negocieri în culise între șefii de stat. Proiectele de lege sunt apoi negociate între Comisie, Parlament și Consiliu în „triloguri”, întâlniri cu ușile închise unde se iau deciziile reale. O lege care se va aplica la 450 de milioane de oameni trece prin coridoare pe care 99,9% dintre ei nu le vor vedea niciodată. Acum, uitați-vă cine se află în acele coridoare. Bruxelles-ul a devenit capitala lobby-ului mondial: aproape 18.000 de organizații în registrul de transparență, zeci de mii de lobby-iști, mai mult de 50 pentru fiecare europarlamentar. Și asta e doar partea declarată. Adăugați ușa rotativă: un fost europarlamentar trebuie doar să aștepte șase luni înainte de a deveni el însuși lobby-ist pentru UE. Problema reală este distanța. Un deputat național care votează o lege care ruinează fermierii din circumscripția sa îi întâlnește la piață sâmbăta. În Bruxelles, decidentul nu întâlnește niciodată oamenii care trăiesc cu deciziile sale. Dar îi întâlnește pe lobby-iști în fiecare zi: la prânz, la cocktail-uri, la conferințe. Așa că sistemul nu optimizează pentru bunăstarea oamenilor. Optimizează pentru interesele celor care sunt în sală. Nu ai nevoie nici măcar de corupție pentru asta, stimulentele sunt suficiente. Deși uneori, așa cum a arătat Qatargate, există și corupție. Rezultatul: sistemul are un stimulent structural să accepte lucruri pentru care oamenii nu ar vota niciodată. Luați Mercosur. Douăzeci și cinci de ani de negocieri. Franța votează împotriva sa în Consiliu în ianuarie 2026 și este depășită numeric. Pentru a împiedica parlamentele naționale să-l blocheze, Comisia împarte acordul în două texte, inclusiv un acord comercial care necesită doar un vot în Bruxelles. Parlamentul European însuși scrie, cu litere de-o șchioapă, că această împărțire ocolește dreptul parlamentelelor naționale, și trimite acordul la Curtea de Justiție a UE. Răspunsul Comisiei: a aplicat acordul provizoriu din 1 mai 2026, fără să aștepte opinia Curții. Fermierii protestau în fața Parlamentului. Au pierdut oricum. Și amintiți-vă de singura dată când oamenii au fost întrebați direct despre Europa: în 2005, Franța și Olanda au respins Constituția Europeană. Textul s-a întors doi ani mai târziu sub formă de Tratatul de la Lisabona, ratificat de parlamente. Fără alte referendumuri. Dar cel mai rău este imigrația. În 2015, cote de relocare au fost impuse prin majoritate calificată țărilor care votaseră împotriva lor. Din 12 iunie 2026, Pactul privind Migrația și Azilul se aplică în întreaga Uniune, cu mecanismul său de „solidaritate obligatorie”: îi primești pe oameni, sau plătești. Niciun popor european nu a fost consultat vreodată direct în legătură cu asta, deși este problema care ne transformă societățile în mod cel mai profund. Și aici trebuie să vorbim despre cea mai sofisticată piesă a mașinăriei: George Soros. Soros a înțeles înaintea tuturor că nu trebuie să câștigi alegeri dacă modelezi ecosistemul din jurul celor care iau decizii. Rețeaua sa, Open Society Foundations, se descrie drept cel mai mare finanțator privat al grupurilor de advocacy din lume. În Bruxelles, conduce propriul braț de lobby țintit spre instituțiile UE, Open Society European Policy Institute. Iată ce știm din documente interne scurse în 2016: un document intitulat „Alianțe de încredere în Parlamentul European” lista mai mult de 200 de europarlamentari. Hârtii de strategie descriau construirea de „grupuri cu acces intern” pentru a coordona „aliații interni” care puteau avansa obiectivele lor în munca zilnică. Sesiuni de training au fost organizate pentru europarlamentari despre cum să contracareze așa-zisele partide populiste. Mecanismul este brutal de elegant. Think tank-urile produc „expertiza”. ONG-urile produc „cererea din societatea civilă”. ONG-urile legale litigează în instanțe. Mediile finanțate produc narativa. Decidentul din Bruxelles, izolat de populație, aude același mesaj din toate direcțiile și sfârșește prin a crede că asta este ce vor oamenii. Și partea cea mai nebună: instituțiile finanțează bucla ele însele. Între 2021 și 2023, UE a plătit aproximativ 7,4 miliarde de euro către ONG-uri, iar Curtea Europeană de Conturi a constatat că utilizarea acelor bani este insuficient transparentă. S-a aflat chiar că Comisia finanțase ONG-uri să facă lobby la europarlamentari în favoarea propriei sale legislații Green Deal. Instituția plătește „societatea civilă” să-i ceară să facă ceea ce voia deja să facă. Totul este legal. Exact asta îl face un hack și nu o crimă. Sistemul funcționează exact așa cum a fost proiectat, cu excepția faptului că nimeni nu l-a mai proiectat pentru oameni. Peticeala este simplă de enunțat și greu de impus: aduceți deciziile mai aproape de oamenii care le suportă, organizați referendumuri pe probleme care schimbă o civilizație, creați un registru obligatoriu pentru fiecare actor de influență, inclusiv ONG-urile, cu sursele lor de finanțare, și închideți ușa rotativă. Până când asta se întâmplă, democrația europeană va rămâne ceea ce a devenit: o interfață utilizator așezată deasupra unui sistem care rulează pentru altcineva.

Da

Oau!!!!!!! Oau de oau!!!!! https://block.xyz/dessa Ce este Un model de conversație vorbită, lansat ca „research preview” de un laborator mic de cercetare din cadrul Block (compania lui Jack Dorsey). Laboratorul raportează direct lui Dorsey și este condus de Ragavan Thurairatnam. Echipa a fost fondată de foști membri ai Dessa, startup-ul de deep learning din Toronto, și spune că lucrează la modele de vorbire generativă de peste opt ani. Ce îl face special Antrenat doar pe vorbire. Nu a primit text și nu pornește de la un model preantrenat. Block afirmă că, din câte știu ei, este prima inteligență artificială cu care poți purta o conversație realistă în timp real și care a învățat exclusiv din vorbire umană. Full-duplex. Ascultă și vorbește simultan, ca un om. Știe când să intervină și când să dea semne de atenție („aha”, „ooh”). Speech-to-speech direct. Nu transformă vocea în text, deci păstrează emoția, sarcasmul, râsul, oftatul, vocea care se frânge. Demonstrațiile arată că râde în mijlocul unei propoziții, vorbește mai tare când este rugat și variază mult intonația și viteza. Eficiență. Spun că a învățat limbajul din de sute de ori mai puține cuvinte decât un LLM și că a fost antrenat pe un singur sistem NVIDIA GB200 NVL72. Rulează local, mai rapid decât timpul real, pe un MacBook Pro M4 Max sau mai performant. Motivația declarată Curiozitatea științifică, o înțelegere mai bună între oameni și IA, și siguranța. Argumentul pe siguranță este că IA-urile de azi sunt „aproape surde” la emoția din voce și nu ar observa, de exemplu, o persoană aflată în suferință. De aceea oferă acces timpuriu unui grup mic de cercetători în siguranța IA. No, acum cine e nevorbit are cu cine vorbi cât îl ţine bugetul

Ce naivi am fost!

Au trecut 36 de ani de la căderea comunismului. Acum trăim o restaurație, revenim la dictatură. Iar acești proști sunt cei mai mari suporteri ai dictaturii. Copiii noștri și cei care acum sunt adulți vor trăi vremuri grele.

Dar de ce nu PSD, PNL şi USR? Că doar ei sunt la putere, nu? Ce compari? O putere care este în funcţie de mulţi ani de zile cu partidele care nu au condus niciodată România? Este pe invers comparaţia ta.

Minciunile sunt propagate intens de toată UE. Acest conglomerat abject, fetid, numit UE, impune minciuna pe post de adevăr. De exemplu: Ursula von der Leyen tocmai a ținut un discurs delirant în Parlamentul European: « Haosul migrator din Europa este organizat de Rusia și Belarus! » Cât de cretin poate fi cineva pe lumea asta încât să creadă aşa ceva? Cu excepţia softpedia, acolo se închină ăia la ursule.

Bineînţeles că nu există legături. Aceste dejecţii cu chip de om o fac sfidător, mint cu nesimţire ştiind că nimic nu li se poate întâmpla. Câtă silă şi dispreţ pot să am faţă de acest stat abject!!! Şi de politicienii ăştia de care nu ne mai scăpăm odată în plm!!

Mie îmi este clar că Bolojan şi mignionii cu care a făcut echipă mint. Au blocat economia cu plăţi amânate pentru că acestea nu intrat la socoteala deficitului atât timp cât nu erau achitate. Doar ca să poate ei să-şi aroge nişte pseudo-rezultate. Au făcut asta şi ca să lase bombe celor care vin după ei. Statul român este sursă de fake news şi minciuni nesimţite. Minte atât de mult şi atât de jegos încât a crede în surse oficiale reprezintă semnul prostiei. Sau, ori le eşti complice la minciuni şi ţii cu ei chiar dacă ştiu că mint ca porcii, ori eşti cretin.

Pe Rațiu, apoi pe Constantinescu. Apoi pe Băsescu.

Despre ce vorbești? PNL nu a fost la putere în mod deplin niciodată până au trădat pentru pesede în 2006? După 2006, guvern minoritar cu susținerea psd au fost la putere. Eu deja votam contra lor

Operațiuni speciale de rahat. Sunt excesiv de imbecili dacă cu asemenea scenete absurde vor reduce din procentele AUR. Au pus la cale o vrăjeală care nu le-a ieșit.

https://heliosapp.is/TEMP/material.php?id=2

Am fost votant PNL până în 2005. După aceea nu i-am mai votat niciodată. Valabil şi pentru viitor. Dimpotrivă, le doresc extincţia politică. În orice caz, la acea vreme PNL era diferit de ceea ce au ajuns acum. Nicio legătură între ăia de atunci şi cei de acum.

Eu să le mulţumesc??