Tomaso

Nu ştiu ce drac ne făceam dacă ieşea CG preşedinte, aveam Euro la 5,4 motorina la 11 lei/litru .. Wait!!!

Am meditat mult pentru a-mi da seama ce anume nu a funcţionat. Teoretic, unirea ar fi trebuit să aducă prosperitate. Însă de adus nu a adus. Doar a lungit agonia. Ţările vest europene au avut un boost în urma unificării, pentru că au avut instant acces la o piaţă imensă pe care au acaparat-o prin mijloace dolosite, lipsite de orice scrupul în raport cu cetăţenii ţărilor acaparate. Dar tot nu le-a folosit pentru că extinderea s-a oprit şi toate câştigurile iniţiale au fost pierdute prin consum şi investiţii nebuneşti bazate pe ideologie nesustenabilă dpdv economic. Prăbuşirea UE se vede în scăderea nivelului de trai pentru toţi europenii. Evident, cu marje. Dar sărăcia, lipsa de perspectivă, imposibilitatea de a cumpăra din muncă o casă, de a-ţi asigura un nivel de trai decent, aşa cum era în anii 60-70-80, au devenit starea de fapt normalitate. Şi cum acest rău nu ar fi fost suficient, sectanţii care conduc UE au dat drumul în uniune pentru un puhoi de amărâţi violenţi care doar pun presiune pe sistemele sociale aflate în colaps de foarte mult timp. Greu de explicat prin argumente raţionale deciziile astea. Dacă ar fi să fac o paralelă cu ceea ce trăim acum, cred că putem să o găsim la China şi Japonia în secolul XIX. Atunci când s-au închis în ei şi au refuzat să vadă viitorul. Alegere care i-a costat aproape un secol de înapoiere. Exact aşa suntem noi, europenii. Am ales să ne autodistrugem.

Pe măsură ce anii trec, observăm că Uniunea Europeană este un eşec. Din nefericire. În afară de libera circulaţie a bunirilor şi serviciilor, piaţa comună, libera circulaţie, care clar sunt un succes, în rest totul, dar absolut totul s-a dovedit a fi un eşec epic. Beneficiarii au fost câteva ţări fondatoare şi relativ câteva ţări care au beneficiat de fondurile de dezvoltare. Ţările din estul Europei sunt principalii perdanţi ai unificării. Nu doar că dpdv economic totul s-a transformat într-o formă de dominare, de economie de rang doi sau trei, dar alinierea preţurilor cu forţa a fost impusă doar pentru a fi de folos economiilor ţărilor fondatoare care au luar pe gratis o piaţă imensă de desfacere şi toate resursele umane dinamice. Pentru est europeni viaţa a devenit asemănătoare cu a locuitorilor unor colonii în care grosul profitului este luat de colonizator, iar ceea ce rămâne este aruncat celor rămaşi. Fondurile europene, atât de aclamate, au fost, în fapt, o formă de dominaţie şi de impunere a unor ideologii alienante. În afaceri totul se reduce la ceea ce rămâne sub linia finală. În politică este mai complicat, dar, dacă tragem o linie, nu vedem NIMIC care să justifice viaţa actuală a cetăţenilor români. Putea fi altfel, evident. Nu îi condamn pe cei care au vrut să ne integreze în UE, dar sunt de condamnat toţi cei care ne-au ţinut cu japca într-o uniune transformată într-o sectă dementă şi sinucigaşă. Oameni mici, depăşiţi, incapabili să judece lumea reală. Iar acum, noi, cei care avem puterea să o vedem şi să vorbim, suntem ăia răi. Suntem într-un avion la a cărui manşă stau nişte oameni nebuni care ne duc spre o prăbuşire. Şi unii încă mai gândesc că există un rost, că ştiu piloţii ce fac şi că noi suntem proştii care nu pricepem "marele plan". Concluzie românească: Plm!!!

Introducerea euro a fost o cerință franceză pentru reunificarea Germaniei de Est și de Vest după căderea Zidului Berlinului. Euro pentru care se aplică: One Size Fits None. Franța s-a conformat rareori Pactului de Stabilitate și Creștere de la introducerea euro. Deficitul a fost în majoritatea anilor peste 3 la sută; datoria era de aproximativ 60 la sută la startul din 1999, dar imediat după a crescut rapid și acum este de circa 115 la sută din PIB. În decembrie 2020, am luat prânzul cu Macron și i-am exprimat marea mea îngrijorare cu privire la inflație, deoarece vedeam economiile și pensiile olandezilor evaporându-se. Pe Macron nu l-a interesat deloc asta, deoarece el vedea prin inflație datoriile franceze evaporându-se. Pactul era menit să impună disciplină bugetară după introducerea euro. Amenzi nu au fost niciodată impuse, în ciuda acestor grave încălcări. Ce este și mai îngrijorător: deficitul francez rămâne în jurul a 5 la sută, datoria continuă să crească, iar piețele prețuiesc uneori hârtia franceză ca fiind mai riscantă decât cea italiană din cauza politicii și tendinței bugetare. Comisia și BCE au lăsat această deraiere să continue ani de zile. Ba mai mult, franceza Christine Lagarde a fost încoronată președintă a BCE, chiar și după ce o instanță franceză a condamnat-o în 2016 pentru neglijență în cazul Tapie (404 milioane de euro). Fără fraudă, fără pedeapsă, fără cazier, dar cu o promovare. Factura deficitelor franceze ajunge în cele din urmă la contribuabili și economisitori. Și aici, în Olanda, după ce Rutte III a fost de acord prin ocolirea regulilor cu o datorie comună prin fondul de redresare post-coronavirus. Datoriile comune nu sunt permise conform Tratatului UE. Dobânda pe care o plătim împreună este mai mare decât ceea ce ar plăti Olanda singură. De aceea, niciodată mai multe Eurobonds sau alte datorii comune. Bugetul francez este structural dezechilibrat de ani de zile. Aproximativ un sfert din cheltuielile guvernamentale merg deja către pensii, deoarece francezii nu au economisit niciodată pentru ele într-un sistem pay-as-you-go, așa cum am făcut noi, olandezii. Aceste costuri cresc în continuare pe măsură ce mai mulți francezi ies la pensie. Și din cauza ratelor scăzute ale natalității devine tot mai dificil să menții aceste datorii sustenabile și sarcinile cu dobânzi suportabile. ----------------------------- Rob Roos Fost membru al Parlamentului European | Fost vicepreședinte ECR

Un efect al luptelor pe net este acela al pierderilor colaterale. Loveşti fără a vrea şi în unii la care nu te gândeşti că ar putea să se simtă afectaţi. Eu sunt experimentat, dar ea nu pare a fi suficient de călită, nu are ca mine, ani de forumit şi socializat în medii ostile, aşa cum de prin 2012-2013 am fost eu. Să îţi poţi ţine firea atunci când zeci de heitări sar pe tine, să ai parte de arbitri ostili care ţin cu haita, he he ... !! Ea nu este instruită pentru aşa ceva. Dacă i se pare că cineva o critică, chiar şi fără hate, pac cu blocarea. Şi atunci normal că stimulează şi atrage more hate. Am observat că este o chestiune mai mult muierească, femeile îşi cam pierd raţiunea atunci când sunt supuse unei campanii de hate. Cred că de aia li se spune că-s sexu' slab

Ea este genul care se enervează uşor, nu suportă nicio critică, are fitulul foarte scurt. Adică exact ceea nu este bine pentru un politician. Am impresia să îşi ia hate de la suveranişti pe reţele şi acum s-a apucat să facă chestii de gică contra, doar ca să-i enerveze, este într-o stare de "luptă". Şi de aceea face erori şi îşi strică singură imaginea foarte bună pe care o avea iniţial. Eu am citit-o cu mare atenţie pentru că în ultimii 15 ani această fată a scris nişte chestii pe care în afară de mine nu ştiu pe nimeni care să le gândească la fel şi să le scrie public. Pentru mine a fost un motiv de uimire majoră să observ toată această basculare la 180 grade. În aceeaşi zi cu Anca Alexandrescu de la Realitatea TV. Ca şi când cineva ar fi apăsat un buton de pe o telecomandă şi tipele astea două au schimbat tabără instant.

În noapte de 22 am avut PM şi 4 sectoare cu mine + unul în armă. 150 de boabe. Puteam să am câte aş fi vrut să iau, dar şi alea atârnau prea greu. Am făcut plinul sectoarelor cu mâna mea, la fiecare 3 gloanţe normale puneam şi un trasor. Primele trei erau trasoare, ştii tu pentru ce. Pe 23 le-am predat. La noi nu au fost terorişti şi nici morţi & shit.

Are nervi pe AUR. Ţine cu PSD şi crede că acest partid a scăzut pentru că AUR i-ar fi racolat votanţii.

Eu am definitivat o vămuire ieri. Sâmbătă, atenţie! DHL a fost declarantul vamal pentru partida asta de marfă venită din HK. Mi-a trimis suma de plată pe care am achitat-o cu cardul firmei. Imediat, instant, mi-a venit pe email DVI şi factura de la DHL pentru prestaţiile lor în relaţie cu vama. Înainte era o adevărată sagă tembelă cu vămuirea. Tot felul de oameni frecau menta prin vămi şi primeau salariu pentru asta. Procesul de vămuire a început înainte ca marfa să intre în UE. Mă uitam pe traking şi marfa mea era în zbor între Bahreim şi Nurnberg în clipa când eu am achitat toate taxele către stat. Acesta este viitorul şi pentru că digitalizarea este acum ajutată enorm de AI, interacţiunea cu oamenii este practic zero. Nu mai este nevoie de personal în vămi care să primească salarii pentru a face operaţiuni pentru care există alternative informatizate. În mod analog se va proceda cu angajaţii de la stat în viitor. Sunt domenii unde există un deficit, precum ar fi sănătatea, dar sunt altele unde sunt zeci de mii de oameni care nu au ce să făcă, primesc salariu pentru a sta. Aceşti bani nu mai pot fi plătiţi şi nici nu se mai pot face împrumuturi pentru o aşa zisă pace socială pe buzunarul tuturor. Dacă ai fi susţinut că exista muniţie, ar fi fost aiurea. Ştiu foarte bine povestea asta. Plus că mă pricep şi le-am trăit. Nu se putea face asta. Doar dacă acel lucrător a avut acces la armele şi muniţia împărţită în zilele Revoluţiei. Doar aşa. Dar să iei din unitate arme şi muniţie, exclus. Doar să furi, eventual. Şi se afla imediat, pentru că armele nu erau pe mâna militarilor, chiar dacă furai una, în 24 de ore erai cu potera pe tine.

Nope, au fost luate toate armele în zilele de după 22n decembrie. Până în februarie 1990 nu mai exista nimic la Gărzile Patriotice. Şi altceva la fel de important pentru istorie, Gărzile Patriotice nu au avut muniţie pentru acele arme. NICIODATĂ. Atunci când duceau lumea la trageri cu colectivul, veneau de la armată militari şi cadre care organiza tragerile în poligon, făceau instruirea & shit. Tot ei aduceau muniţia, 5 gloanţe de om, pus pe FF. Regim special draconic, ferească sfântul să se piardă un tub. Căutau până îl găseau, nimeni nu pleca de acolo. So, chiar dacă ar fi avut mii de PM-uri, puteau să le folosească drept bâte. Cam incomode, true. Oricum nu ar fi rezolvat nimic.

Şi ce pot să facă sindicatele astea în mod real? Mai nimic. Sunt rămase de pe vremea când toată lumea lucra la stat, când existau marile intreprinderi falimentarea care se opuneau privatizărilor. Acum toate astea nu mai există şi sindicatele au rămas preponderent în zona bugetară. În rest, nu există.

Dar îi ştiu de o viaţă că au votat cu psd. Acum nu mai vor să audă de pesedism, mai ales de când au pupat papucul Ursulei şi s-au bruxelizat. Pesediştii genuine întotdeauna au avut un bias naţionalist. PSD-ul bruxelizat a făcut eforturi să se disocieze de imaginea unui partid naţionalist şi asta le-a gonit mulţi votanţi fideli. Este simplu de înţeles dinamica asta. Mă rog, eu o pricep.

Care salarii compensatorii? În pandemie, atunci când sute de mii de oameni au fost concediaţi în urma restricţiilor luate de guvernările demente de la acea vreme, a luat vreunul ceva plăţi compensatorii. Nu. Li s-a spus că din data cutare nu mai sunt angajaţi şi asta este. De ce bugetarii ar trebui să beneficieze de un tratament diferit? AUR nu a spus că "dă afară" 500k. A spus clar că în urma reformelor se va reduce aparatul bugetar cu aproximativ 500K. Reforme care se referă, de exemplu, la cea adminsitrativă. Regionalizare, comasare etc. Tot bugetari sunt şi cei care acum parazitează bugetul frecând menta prin posturi fără utilitate economică. Primării unde toţi banii strânşi din impozitele locale nu ajung pentru cheltuielile primăriei de acolo. Vin bani extra de la stat pentru ca nişte zeci de nămeţi să ia salarii. Pe bune? Astea pot fi desfiinţate rapid şi fără costuri. Şi este doar un exemplu.

Forumul acesta niciodată nu a fost gândit pentru a fi un forum suport al unui partid, aşa cum a devenit Softpedia, din păcate. Orice om, indiferent de orientarea lui politică a fost mereu binevenit aici. Da, este alt fel de forum, diferit de softpedia. Cam la fel cât este diferită X de FB. Argonaut m-a banat pentru că este un om frustrat şi total lipsit de caracter. Înfuriat că scriu aici despre moderarea de pe Softpedia. Şi-a descoperit limitele puterii. Nu, nu sunt userist. Eu sunt în partea opusă a spectrului politic faţă de ei. Eu pe dreapta, ei pe stânga.

Să știi că din ceea ce am observat, electoratul AUR este unul cuminte, oameni care muncesc mult.

Cunosc destui foști votanți psd acum votani AUR.

Eu încă o citesc, sunt curios cât de jos poată să meargă. Acum este folosită de către propaganda anti CG și anti AUR. Dacă o face doar pt reclamă, atunci poate avea o logică, vrea să devină cunoscută cu orice preț.

Fanii lui Bolojan sunt niște reduși, nu au puterea de a raționa logic. Nu pot.

Fata mea a cam luat-o razna. Părea ok la prima impresie, cred că a reușit să păcălească mulți oameni. Apoi am văzut-o în tot felul de - cum să o spun - expuneri narcisiste stranii, precum postarea publică a tot felul de imagini și clipuri făcute cu AI, așa, hodoronc tronc, fără nicio legătură cu firul narativ. Eu sunt fan cochetărie, îmi plac femeile cochete, cele care nu scdau mai modeste de cât sunt. O femeie frumoasă este ca soarele, îi luminează și îi încălzește pe toți, deopotrivă. Numai că cochetăria trebuie să fie dedusă în cazul unui om care vreaa o carieră politică. Nu poate să țină loc de conținut. Silvia a exagerat și mie asta mi-a dat cu minus. Acum o văd în tot felul de discuții aiuritoare, de parcă ar ține musai să fie văzută cu orice preț.

Prefer fără guvern și prefer ca România să intre în încetare de plăți. Din partea mea să fie guvern doar atunci când CG va fi prim ministru. Până atuni praful și pulberea, otrăvite fântânile, incendiate hambarele, animalele sunt deja ucise. Avem guvern de ocupație, ilegitim și pe care nu avem de ce să-l suținem. Nu este guvernul nostru, este al haitei invadatoare. Această guvernare bruxeleză trebuie să se autodistrugă.

Sunt motive de suspendare, nu este o problemă de legalitate ci de temporizare.

Impozitarea progresivă este bombă pentru electoratul de bază al Psd Pnl și Usr. Ar fi bombă pentru mare parte din baza lor electorală Electoratul AUR este compus în mod majoritar din “working people”. Mici intreprinzători, angajați în economie etc Bugetarii cu salarii peste 1000€ net ar fi direct afectați.

Pentru a înțelege ce se întâmplă, trebuie să ne întoarcem cu treizeci și cinci de ani în urmă. Zidul cade. Occidentul crede că a câștigat Istoria. Fukuyama anunță sfârșitul conflictelor ideologice, iar o generație de lideri europeni trage o concluzie nebună: națiunile, frontierele, culturile, toate astea aparțin trecutului. Viitorul e un mare piață fără chip, gestionată de experți, tratate și comisii pe care nimeni nu le-a ales. Maastricht în 1992. Euro. Dezindustrializarea asumatã, pentru că totul se poate produce în China și că uzinele sunt demodate. Imigrația de masă ridicată la rang de politică, fără să se ceară vreodată părerea popoarelor. Și când popoarele spun nu, cum s-a întâmplat în 2005 la referendumul privind Constituția europeană, se trece peste și se pune Parlamentul să voteze același lucru trei ani mai târziu. Între timp, în universități, o altă mașinărie funcționează. O ideologie care îi învață pe copii că civilizația lor e vinovată, că istoria lor e o rușine, că meritul e o opresiune și că ordinea e o violență. Iese din campusuri, colonizează media, administrațiile, marile companii. Asta numește Elon „virusul mental woke”. Rezultatul îl avem sub ochi. O clasă conducătoare deconectată de realitate, care vorbește la Davos și nu mai știe să vorbească la Lorient. Un stat obez care ia totul și nu mai protejează nimic. O datorie care explodează. Servicii publice care se prăbușesc. Și o parte a tineretului care filmează râzând un pompier în timp ce arde. Asta e culminarea proiectului globalist. Și acum, trei ieșiri. Prima e 1984. Sistemul simte că pierde controlul, așa că strânge șurubul. Identitate digitală obligatorie, monedă digitală a băncii centrale, cenzură pe rețele în numele luptei împotriva dezinformării, supraveghere algoritmică a fiecărui schimb. Nu se rezolvă nicio problemă de fond, se interzice pur și simplu să se vorbească despre ele. E calea pe care Bruxelles-ul o pregătește deja cu DSA. Un ordin fără libertate. A doua e libanizarea. Sistemul nu mai reușește nici măcar să controleze. Statul se retrage bucată cu bucată. Cartiere întregi trec sub alte legi. Spitalele se închid, poliția nu mai vine, electricitatea devine incertă, comunitățile se înarmează și se retrag în ele însele. Țara nu moare dintr-o lovitură, se fragmentează. Libanul era Elveția Orientului Mijlociu. A fost de ajuns câțiva ani. A treia e revenirea. Întoarcerea ordinii. Uniunea Europeană așa cum o știm se dezintegrează, națiunile își recapătă suveranitatea și vine vremea socotelilor. Un Nürnberg al comunismului și al tuturor celor care au dus acest continent în zid cu bună știință. Și cred că această a treia cale e cu mult cea mai probabilă. Dintr-un motiv simplu pe care nimeni nu vrea să-l vadă. Franța e o putere nucleară. Are submarine purtătoare de rachete, aproape trei sute de focoase, un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU. Statele Unite nu vor lăsa niciodată un arsenal ca ăsta să cadă în mâinile haosului total. Niciodată. Washingtonul poate tolera o Franță slabă, o Franță arogantă, o Franță care dă lecții. Nu va tolera niciodată o Franță libanizată cu bomba atomică. Asta înseamnă că scenariul haosului total are un plafon. Există un punct dincolo de care cea mai mare putere a lumii va interveni, într-un fel sau altul, pentru ca ordinea să revină. Și America de azi nu mai e cea a lui Obama. E cea care a decis să distrugă virusul mental woke. Cu Elon, care reușește tot ce întreprinde. Rachetele reutilizabile, mașinile electrice, Starlink, preluarea Twitterului pe care toată lumea o considera imposibilă. El nu vorbește, el execută. În față, ce avem? Inteligență falsă. Apariția inteligenței. Macron e întruchiparea perfectă: un produs de comunicare. Scoate-i consilierii, elementele de limbaj, punerile în scenă și nu mai rămâne nimeni. Pune-l în fața unei table albe cu o problemă reală de rezolvat și n-ar ști nici măcar pe unde să înceapă. Un sistem întreg condus de oameni care știu să pară, și niciunul care știe să facă. Acest sistem se ține pe iluzie. Iar iluziile se prăbușesc întotdeauna. Deci da, am speranță. Cred că toată această fraudă se va prăbuși. Și cred că imediat după, va veni o renaștere. Cea a constructorilor, a inginerilor, a antreprenorilor, a oamenilor care se ridică dimineața să construiască. A celor care fac, nu a celor care par. Europa s-a ridicat deja din cenușă. După Roma, după ciumă, după două războaie mondiale. O va face din nou. Și de data asta, vom fi acolo să o reconstruim. Vreau să-mi prezint scuzele, în numele francezilor, pentru că am dat naștere French Theory (care a dat naștere celei mai mari mizerii ideologice: wokismul). Noi am oferit lumii pe Descartes, Pascal, Tocqueville. Și apoi, în ruinele intelectuale ale după-68, noi am oferit Foucault, Derrida, Deleuze. Trei bărbați străluciți care au fabricat, în eleganța limbii noastre, arma ideologică care paralizează astăzi Occidentul. Trebuie să înțelegem ce au făcut ei. Foucault a învățat că adevărul nu există, că nu există decât relații de putere deghizate în cunoaștere. Că știința, rațiunea, justiția, instituția medicală, școala, închisoarea, sexualitatea, totul nu este decât o punere în scenă a dominației. Derrida a învățat că textele nu au un sens stabil, că orice semnifiant alunecă, că orice lectură este o trădare, că autorul este mort și că cititorul domnește. Deleuze a învățat că trebuie să preferăm rizomul copacului, nomadul sedentarului, dorința legii, devenirea ființei, diferența identității. Luat izolat, acestea sunt teze discutabile. Combinat, exportat, vulgarizat, ele formează un sistem. Și acest sistem este un venin. Căci iată ce s-a întâmplat. Aceste texte, ilizibile în Franța, au traversat Atlanticul. Departamentele de la Yale, Berkeley, Columbia le-au absorbit în anii 80. Acolo au găsit un teren care nu exista la noi: puritanismul american, culpa sa rasială, obsesia sa identitară. French Theory s-a căsătorit cu acest substrat, iar copilul acestei căsătorii se numește wokism. Judith Butler îl citește pe Foucault și inventează genul performativ. Edward Said îl citește pe Foucault și inventează post-colonialismul academic. Kimberlé Crenshaw moștenește cadrul și inventează intersecționalitatea. La fiecare pas, matricea este franceză: nu există adevăr, există doar putere, deci orice ierarhie este suspectă, orice instituție este opresivă, orice normă este violență, orice identitate este construită deci negociabilă, orice majoritate este vinovată. Iată cum trei filozofi parizieni, care probabil nu și-au imaginat niciodată consecințele lor practice, au furnizat software-ul de exploatare unei întregi generații de activiști, de birocrați universitari, de directori de resurse umane, de jurnaliști, de legislatori. Iată cum am obținut o civilizație care nu mai știe să spună dacă o femeie este o femeie, dacă propria sa istorie merită să fie apărată, dacă meritul există, dacă adevărul se distinge de opinie. Este o mizerie dintr-un motiv simplu, și trebuie spus calm. O civilizație stă în picioare pe trei piloni: credința că există un adevăr accesibil rațiunii, credința că există un bine distinct de rău, credința că există un moștenire de transmis. French Theory a întreprins să dinamiteze cele trei. Nu din răutate. Din joc intelectual, din fascinație pentru suspiciune, din ură față de burghezie care i-a hrănit. Dar rezultatul este acolo. O generație întreagă a învățat să deconstruiască și nu a învățat niciodată să construiască. O generație întreagă știe să suspecteze și nu mai știe să admire. O generație întreagă vede puterea peste tot și frumusețea nicăieri. Mă scuz pentru că noi, francezii, avem o responsabilitate particulară. Este limba noastră, universitățile noastre, editorii noștri, prestigiul nostru care au dat acestui nihilism ambalajul său chic. Fără legitimitatea Sorbonnei și a Vincennes-ului, aceste idei nu ar fi traversat niciodată oceanul. Noi am exportat dubiul ca alții exportă arme. Ceea ce se construiește acum, în Silicon Valley, în laboratoarele de IA, în startup-uri, în ateliere, în toate locurile unde oamenii mai fabrică lucruri în loc să le deconstruiască, este răspunsul. O civilizație se reconstruiește de către constructori, nu de către comentatori. De către cei care cred că adevărul există și că merită să ne dedicăm lui. De către cei care asumă o ierarhie a frumosului, a adevăratului, a bunului și care nu au rușine să o transmită. Atunci, scuze. Și la treabă.

Nu am fost acolo să văd dacă sunt ţigani, aşa cum îi descrii tu la modul peiorativ. Pe cei ştiuţi de mine să ştii că sunt mai albi ca tine la ten. Da, au păsăreii lor cu dacii, cu naţionalismul, dar să ştii sunt români din ăia, necorciţi. Ţiganii am obesrvat că preferă psd şi nu de acum, ci din totdeauna.