Tomaso

Despre uzurpatori și complici Potrivit art. 46 din Codul administrativ, dacă prim – ministrul este demis de Parlament, Președintele României desemnează un alt membru al Guvenrului ca premier interimar. Premierul de acum 5 luni, Bolojan, a fost demis de Parlament. Președintele României, în ciuda obligației pe care i-o impune Codul administrativ, nu a făcut absolut niciun gest de intrare în legalitate - nu a numit niciun ministru din guvernul demis în calitate de premier interimar, nu a decis nimic referitor la Bolojan, nu i-a cerut să plece de la Palatul Victoria, nu a fost acolo, pentru a prezida o ședință de guvern în care să îi ceară lui Bolojan să plece. Așa că Bolojan nu a plecat. A rămas premier de facto. Nu pleacă de acolo “nici stropit cu apă fiartă”. Potrivit art.46 din Codul administrativ, Bolojan este un uzurpator al demnității de premier al României. Asta e infracțiune. Mult mai grav este că, în calitate de premier de facto, are acces la documente și informații strict secrete, ceea ce este, de asemenea, infracțiune. Tot așa cum a fost infracțiune ca Iohannis, care și-a luat cu de la sine putere vreo 2 luni de președinție de facto, după ce i-a expirat mandatul, să aibă acces la documente și informații strict secrete. Strategic inadmisibil este, dată fiind poziția României de membru în NATO, ca Bolojan să aibă acces la informații strict secrete ale NATO. Din punct de vedere democratic, această batjocorire pe față a statului de drept și a principiului separației puterilor în stat este atât de grav inadmisbilă încât se constituie într-un foarte serios motiv de demitere a lui Nicușorișor, pentru că el este cel care a permis, din neștiință sau cu rea-voință, o asemenea batjocorire. Ce să mai vorbim de consicențele economice și sociale ale auto-mandatării lui Bolojan ca premier de facto – țăra și societatea se duc în faliment, covârșite de furtul, corupția, conflictele de interese și incompetența cauzate de această auto-mandatate… Paie pe foc pune în continuare Nicurșor: cu această a patra desemnare de premier, în persoana legionarului de onoare al Franței, Luca Niculescu, desemnare sortită eșecului, Nicușorișor permite perpetuarea la putere a auto-mandatatului Bolojan, devenind complice cu el la ilegalitate și infracțiuni. Așa cum am spus în repetate rânduri: țara noastră nu e falimentară, e falimentată. Singura soluție de ieșire la liman este alungarea de la putere și pedepsirea ca bancrutari frauduloși a celor care au falimentat-o.

Pot fi ignorați. Ce cred ei este problema lor. Topicul acela este un loc unde postez niște articole. Nu este pt comentarii. Dar asta nu înseamnă că nu poți deschide topic separat pe aria politică pentru comentarii.

Eu nu doresc moartea nimănui. Cred că chiar dacă sunt spuse la nervi astfel de mesaje nu sunt ok. Este de preferat să nu fie scrise.

Nu am spus niciodată așa ceva. Mă confunzi.

Guvernarea asta …

Tu susții că bugetarii chiar cred în 30% măriri anuale de salariu?

Dorinţa ţi s-a îndeplinit.

Disoluţia statului social, cu date şi cifre la zi. Statul social european a fost construit pe o premisă care acum nu mai este de actualitate: că generația activă va fi suficient de numeroasă, suficient de angajată și suficient de bine plătită ca să acopere prestația generației retrase. Timp de câteva decenii premisa a ținut, pentru că piramida de vârstă era încă lată la bază (adică erau mai mulţi oameni activi care contribuiau la prestaţiile sociale ale celor inactivi), industria producea salarii impozabile în interiorul graniței, iar energia era ieftină. Articolul de față nu discută dacă modelul merită păstrat. Discută dacă economia care a rămas îl mai poate plăti la nivelul promis. Statul social european nu se finanțează din produsul intern brut luat ca abstracțiune. Se finanțează din salarii impozabile, din profituri impozabile și din contribuții pe muncă formală, încasate în interiorul graniței fiscale. La nivelul actual al prestațiilor, această bază nu mai este suficientă pentru promisiunea făcută. Nu este o problemă de voință politică și nu se rezolvă prin rescrierea raportului. Este o problemă de număr de contributori, de locul în care se produce valoarea și de prețul la care mai poate produce. În 2024, Uniunea Europeană a cheltuit 4.925 de miliarde de euro pe prestații sociale, echivalentul a 27,3% din PIB. Aproape jumătate a mers la bătrânețe și urmași. Sănătatea a luat încă circa 30%. Șomajul, pe care îl evocă dezbaterea publică, este o felie mică. Presiunea stă în pensii și în îngrijire, nu în ajutorul de șomaj. Datoria publică a Uniunii era, în 2025, 81,7% din PIB. În Franța era 115,6%, în Italia 137,1%, în Belgia 107,9%. Germania stătea la 63,5%, Danemarca la 27,9%. Datoria nu este pensia însăși. Este stocul deja acumulat al diferenței dintre ce s-a promis și ce s-a încasat, acolo unde deficitul primar a devenit structural. Sistemul este pe repartizare. Cotizația de azi plătește prestația de azi. Nu există un fond care să aștepte generația tânără. Există o promisiune că generația următoare va fi mai numeroasă și la fel de angajată. Promisiunea nu se mai verifică. La 1 ianuarie 2025, raportul de dependență al vârstnicilor în Uniune era 34,5%: puțin peste trei persoane de 15–64 de ani la o persoană de 65 de ani și peste, față de 29% în 2015. În zona euro, proiecția EUROPOP 2025 duce raportul de la 35% în 2025 la 51% în 2050 și la 62% în 2100. Fertilitatea a fost de 1,34 copii pe femeie în 2024, minimul seriei. Copiii nenăscuți în 2024 nu intră pe piața muncii înainte de 2045. Chiar dacă generația tânără ar vrea să plătească și ar lucra toată, este mai mică decât cea căreia i s-a promis prestația. Imigrația netă amână vârful. Nu îl anulează, pentru că și migranții îmbătrânesc. A doua ruptură este locul în care se produce salariul contributiv. Un pensionar dintr-o economie industrială nu este plătit de un serviciu de consultanță. Este plătit de contribuția celui care lucrează într-o fabrică impozabilă. Această fabrică se mută. Deficitul de bunuri al Uniunii cu China a fost de 359 de miliarde de euro în 2025, de la 304 miliarde în 2024: importurile au crescut, exporturile au scăzut. În al doilea trimestru din 2026, deficitul trimestrial a ajuns la 103 miliarde de euro, cel mai mare din 2022. Surplusul global de bunuri al Chinei a fost de aproape 1.200 de miliarde de dolari în 2025, iar tarifele americane au redirecționat o parte din acest surplus spre piața europeană, mai deschisă. Chimia, oțelul, mașinile și echipamentele electrice sunt exact sectoarele care, în Germania și în nordul Italiei, produceau contribuția mare pe cap de angajat. Nu este un ciclu de cerere. Este o direcție de capacitate. Energia face mutarea rațională. În 2025, electricitatea pentru industria energo-intensivă din Uniune era, după Agenția Internațională pentru Energie, de circa două ori mai scumpă decât în Statele Unite și cu multe peste China. Producția industrială germană este sub nivelul din 2018. Ramurile energo-intensive erau, în 2025, cu 17,8% sub 2021. Chimia germană a ajuns la volume nemaivăzute din 1991. ThyssenKrupp reduce capacitatea de oțel și taie mii de locuri de muncă. Volkswagen a închis o uzină germană, prima în aproape un secol. Decarbonizarea poate fi apărată ca obiectiv climatic. Nu poate fi apărată, din datele de producție, ca lărgire a bazei fiscale. O fabrică închisă nu plătește contribuții, indiferent de scenariul de emisii trecut într-un raport. Costul energiei este un preț pus pe industriile care susțin statul social, nu un stimul al lor. Migrația nu repară această bază dacă este tratată ca un singur flux. Ministerul de Finanțe al Danemarcei, pe date din 2019 revizuite în 2023, pune contribuția netă a imigranților occidentali și a descendenților lor la plus 11 miliarde de coroane pe an, iar pe cea a imigranților non-occidentali și a descendenților la minus 27 de miliarde. Studiul olandez pe contribuția de-a lungul vieții, pentru populația prezentă în 2016, găsește același semn: migrația de muncă este pozitivă, cea de studii, de familie și de azil este negativă, iar doar circa o cincime din imigranți au o contribuție netă pozitivă. Un stat social universal, cu sănătate și alocații de la sosire, pierde bani pe cel care nu intră rapid pe un salariu impozabil. Imigrația de ingineri nu acoperă imigrația de persoane cu rată mică de ocupare. Amestecate în același capitol, media ascunde semnul. Nivelul de trai european a stat, două decenii, pe trei baze economice care se închid. Prima a fost energia rusă ieftină, închisă în 2022. A doua a fost surplusul industrial german față de o Chină care încă importa mașini-unelte. Dar acum, cu acele maşini unelte şi cu tehnologia transferată China produce mai ieftin şi mai bine decât Germania. A treia a fost datoria publică la dobânzi mici. Rapoartele oficiale privind îmbătrânirea văd un adaos modest al costului, de ordinul unui punct și jumătate din PIB până în 2070, cu condiția ca reformele de pensii să rămână în picioare și ocuparea să urce. În scenariul de risc, adaosul este de patru puncte, înainte de o nouă pierdere de industrie. În Franța și în Italia, ipoteza că reforma rămâne în picioare este deja contestată politic. Proiecția liniștită descrie un viitor în care ajustarea a fost deja votată. Nu descrie prezentul în care ajustarea este amânată prin împrumut. Europa nu mai are simultan cele patru condiții pe care statul social le presupune pentru a fi sustenabil: o generație activă suficient de mare, o productivitate care să acopere prestația, o industrie care rămâne în interiorul graniței fiscale și o migrație care intră pe salariu impozabil. Raportul de dependență urcă de la 34,5% la 51% până în 2050, fertilitatea este 1,34, deficitul de bunuri cu China s-a lărgit la 359 de miliarde de euro şi creşte de la an la an, iar electricitatea industrială costă dublu față de Statele Unite. Prestația de 27,3% din PIB nu este şi nici nu poate fi plătită din această bază. Practic, trăim pe datorie. Este ca şi când o familie nu mai are veniturile necesare pentru a-şi susţine nivelul de trai şi alege să facă datorii la bănci pe care ştie deja că nu are de unde le returna. Diferența de finanţare este vizibiă în datorie: 81,7% din PIB în Uniune, 115,6% în Franța, 137,1% în Italia. De aici nu urmează dispariția protecției sociale. Urmează că suma promisă nu poate fi achitată integral de generația care urmează. Spus pe direct, generaţiile viitoare vor trăi mai prost ca cele din trecut. Sustenabilitatea reală înseamnă condiţii mai proaste şi venituri mai mici. Adică, pensionare legată de speranța de viață înseamnă o pensionare la o vârstă mai înaintată. Înlocuire mai mică a venitului pentru generațiile tinere înseamnă că pensiile din viitor şi prestaţiile sociale vor fi mai mici în termeni reali. Intrări selecționate după contribuție înseamnă că trebuie să contribui ca să poţi beneficia. Rămâne neclară soarta celor care nu contribuie. Cine, cum şi de unde se vor lua banii pentru aceştia. Un preț al energiei care să nu distrugă economia şi să nu alunge industria. Asta înseamnă că putem păstra energia verde, dar doar dacă Europa va putea să revină la energia nucleară, pe cărbune, pe combustibili fosili din Rusia. Fără această restrângere, echilibrul de azi rămâne o amânare prin împrumut, nu o plată din economia care mai produce. Trebuie să facem nişte alegeri.

Cine mai este şi ăsta? Nu am auzit în viaţa mea de personajul acesta.

Comportamentul lui ND arată un om căruia nu îi pasă de democraţie şi de constituţie. El nu crede deloc în acestea şi le desconsideră. Prin tot ceea ce face dovedeşte o lipsă de loialitate faţă de valorile democratice. În clipa de faţă nu există o altă soluţie decentă şi democratică în afara alegerilor anticipate. Punct.

Pentru mulţi oameni este greu să facă legătura dintre scăderea nivelului de trai şi partidele de la putere. Dar, până al urmă, oamenii înţeleg că dacă nu îşi schimbă alegerile, nimic bun nu li se poate întâmpla. AfD este partid din afara sistemului care este responsabil pentru căderea Germaniei. Cine este inteligent nu va mai alege iar şi iar şi iar între social democraţi şi creştin democraţi. Practic acelaşi partid cu nume diferite. Exact cum sunt la noi PSD şi PNL. Acelaşi partid. Indiferent pe cine votezi este tot aia. Aşa că cel mai smart lucru este să le dau un şut în curul ăla plat şi să-i pui pe alţii în locul lor.

Dacă ţi-a spus pe PM, las-o aşa. Aici nu discutăm oameni, nu dezbatem viaţa nimănui. Este irelevant cine este irl un user. Viaţa personală este una, forumitul este alta. Eu acum vin de la o înmormântare, nu am putut citi nimic până acum. Una peste alta, discuţiile despre useri se termină acum. Subiectul topicului este Bolojan. Şterg orice postare de acum înainte care nu este ontopic.

Am uitat Nu am urmărit chestiile astea. Mi-au scăpat User_Trust, te rog să îl laşi în pace pe Marin. Văd că eşti agresiv fără rost. Pe bune, termină.

Trebuia să specific: "După Revoluţie".

Problema lor de partid. Eu sper să nu participe la nicio guvernare.

Până acum eu unul nu-mi aduc aminte ca vreun om să fi avut o asemenea susţinere în România. Dacă am uitat, poate îmi aduce cineva aminte.

Nu văd relevanţa

Marine, hai să numărăm voturile PSD la ora actuală. Realist, nu babauri