Tomaso

**În Albania au loc proteste studențești care au escaladat în violențe de stradă în Tirana (și s-au extins în alte orașe) în perioada 13-15 octombrie 2026.** Despre ce este vorba Protestele au început pe fondul nemulțumirilor studenților legate de condițiile din universități: facilități proaste, costuri ridicate ale educației, sprijin financiar insuficient și perspective slabe de angajare după absolvire. Acestea s-au contopit rapid cu un val mai larg de demonstrații anti-guvernamentale, cunoscute ca **„Flamingo Revolution”** (Revoluția Flamingo), care cer demisia prim-ministrului Edi Rama (Partidul Socialist) din cauza acuzațiilor de corupție, lipsă de transparență și favorizare a intereselor anumitor investitori. Mișcarea Flamingo a pornit cu luni în urmă (de la sfârșitul lunii mai 2026) împotriva unui proiect de resort de lux pe coasta de sud a Albaniei (insula Sazan și zona lagunei Narta/Zvernec). Proiectul este asociat cu firma de investiții a lui Jared Kushner (ginerele lui Donald Trump, Affinity Partners). Zona este o arie protejată cu flamingo și alte specii, iar protestatarii folosesc flamingo ca simbol. Guvernul a facilitat proiectul prin modificări legislative, ceea ce a alimentat furia publică legată de corupție și priorități (turism de lux vs. servicii publice). Violențele În Tirana, protestele au degenerat în ciocniri de mai multe ore: - Manifestanții (mulți mascați) au aruncat cu pietre, pavele, artificii și cocktailuri Molotov, au spart geamuri, au pătruns în clădiri guvernamentale (Ministerul Educației a fost incendiat parțial; au fost atacate și ministerele Justiției, Finanțelor, Internelor etc.), bănci (inclusiv o sucursală Raiffeisen) și magazine. - Poliția a răspuns cu gaze lacrimogene și tunuri cu apă. Cifrele raportate (variază ușor în funcție de sursă și zi): - Zeci de polițiști răniți (ex.: 51 într-o zi, cifre totale mai mari, inclusiv 61 de agenți într-un raport al Ministerului Sănătății). - Zeci de arestări/rețineri (16 marți, 35+ miercuri, până la 65 într-un bilanț). - Protestatari, jurnaliști și trecători răniți; spitalul din Tirana a tratat numeroase persoane. Pe 15 octombrie (a treia zi), ciocnirile au continuat, protestele s-au extins, iar sesiunea parlamentului a fost anulată. Opoziția (Sali Berisha) a lăudat studenții, în timp ce președintele și delegația UE au cerut calm și condamnarea violenței. Reacția guvernului Edi Rama a refuzat demisia, spunând că „guvernele se schimbă prin alegeri democratice, nu prin revoluții” (a câștigat un al patrulea mandat recent). A declarat că este dispus să discute problemele legitime ale studenților, dar condamnă atacurile asupra instituțiilor și proprietății. A subliniat prioritatea integrării europene (Albania țintește aderarea în jurul anului 2028). Pe scurt: este un val de furie studențească și civică împotriva guvernului Rama, amplificat de proiectul Kushner și de percepția de corupție/inegalitate, care a degenerat în tulburări serioase în capitală. Situația rămâne tensionată, cu apeluri la dezescaladare din partea autorităților și a partenerilor internaționali. Sursele principale: The Guardian, AP, Reuters, BBC, POLITICO (articole din 14-15 octombrie 2026).

În altă ordine de idei, eu nu cred în ideea de a ieşi în stradă dacă vrei "să faci ceva, să schimbi ceva". Din punctul meu de vedere soluţia protestelor este stupidă. Lipsită de relevanţă. Da, poate fi o cale de a susţine puncte de vedere, da, este un drept exercitare democratic. Dar nu este o cale de a face politică reală, una care să conteze. Eu am fost şi rămân pentru tot restul vieţii mele omul votului. În sistemul actual, democraţia reprezentativă, consider că doar prin vot se pot schimba politicile şi politicienii. Nu prin proteste şi nu prin violenţă. Isteriile şi scandările nu pot fi calea schimbărilor. Nu pentru mine. DACĂ acest sistem va fi abolit, DACĂ în România se va instaura o dictatură, hard sau soft, atunci voi vedea ce-mi va rămâne de făcut şi care va fi calea pe care pot să merg. În orice caz, spun şi acum, aşa cum spun de foarte mult timp, salvarea este doar individuală, niciodată colectivă.

Dap. Ultima oară când am votat un partid care a ajuns la putere a fost prin 2008 sau 2009. Guvernarea PDL, mai precis. După ce ei nu au mai fost la putere, din 2012, de atunci eu nu am mai avut niciodată un partid care să mă reprezinte. Din contră, am fost mereu printre cei care au suferit de pe urma politicului, mereu şi mereu şi mereu. Nu mai spun de pandemie, unde guvernarea actuală era tot la putere şi atunci. Mi-au pricinuit pagube de peste 50000 Euro şi asta în cea mai optimistă evaluare. Pentru mine, acel moment a fost un punct de referinţă. Nu doar banii au fost pierderea. Cea mai mare parte a celor la care ţineam sau pentru care aveam o stimă îi contabilizez la pierderi. Am realizat la acel moment că pentru mine aceşti oameni mi-au fost inamici de moarte. Unii pentru că aşa sunt ei, alţii pentru că sunt idioţi şi nu pot procesa nimic în plus de nevoile lor. Îmi aduc aminte cum mă certau unii, cum îmi ţineau lecţii, cum îmi făceau morală în timp ce eu sufeream şi îmi dădeam duhul. Nu erau ei de vină, evident, clasa politică fiind 100% de vină pentru răul comis. Ei au fost doar nişte idioţi utili ai momentului. Unii care nu aveau nimic de pierdut, ba chiar au ieşit în câştig de pe urma pandemiei. Atunci am pus punct credinţei în oameni şi în prietenii. Mi-am dat seama că în viaţă eşti singur, că trăieşti singur şi că mori singur. Că nimănui nu-i pasă de viaţa ta şi că dacă mori, dacă eşti făcut bucăţi, viaţa lor merge înainte ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Este adevărat că această trezire s-a produs mai târziu decât ar fi trebuit, dar atunci a fost să-mi fie trezirea mea în conştiinţă. De atunci gândesc diferit. Dacă până atunci îmi păsa de gândurile altora, după acel moment al revelaţiei existenţiale am dezvoltat indiferenţă la ceea ce gândesc alţii şi asta mi-a eliberat sufletul de nişte poveri.

Totul depinde de două chestiuni. 1. DACĂ vor mai exista alegeri libere în România. Există premize care pot duce către o dictatură fără alegeri sau la alegeri cu selectarea celor care pot fi votaţi. Risc real şi îţi garantez că majoritatea politicienilor cu vechime ar opta pentru ultima variantă. 2. DACĂ cetăţenii români care vor vota îşi doresc să termine cu aceşti politicieni în cazul că alegerile vor fi libere. În cazul că nu-şi doresc schimbare şi vor opta tot pentru partidele vechi, atunci asta este, ne supunem votului cetăţenilor. Nu contează dacă ne covine sau dacă nu ne convine, democraţia înseamnă vot liber şi corect, iar apoi minoritatea se va supune voinţei majoritate. DACĂ cetăţenii îşi doresc un reset al clasei politice, vor vota AUR sau un alt partid politic din afară. Pentru mine useriştii din Pipera sunt o entitate amorfă, prea puţin interesantă şi relativ irelevantă. Majoritatea celor din bula asta sunt într-o continuă schimbare, se adaptează după interesele lor de moment. Acum spun ceva, peste doi sau cinci ani vor spune altceva. Timpul este o sită care ne cerne pe toţi. Oricât nu am vrea să recunoaştem, adevărul este că toţi ne schimbăm convingerile în timp.

Eu nu am vreo legătură cu problemele existenţiale ale bucureştenilor. Mi se rupe de ei şi de ceea ce vor ei. Pentru mine contează binele meu, al celor cu care muncesc, al celor lângă care trăiesc, al celor cu care sunt prieten. Nu judec oamenii după locul în care trăiesc, unde au casă şi unde s-au născut. Am prieteni peste tot prin ţară şi singurul meu criteriu este relaţia umană cu acei oameni. Şi, ATENŢIE, nu judec nici viaţa, locul de muncă, atât timp cât împărtăşim un set comun de valori şi cât timp ne respectăm reciproc dpdv profesional. Şi nici de împărţit nu am de împărţit cu nimeni. Ceea ce spui tu pe subiect sunt ideile tale, respect dreptul tău şi al oricui să îmi spună ce idei are. Pahonţu zboară din funcţie a doua zi după ce CG şi AUR vor lua puterea. Chiar dacă se va duce în poziţia lăbuş să le pupe vârful pantofului. Ok, aceste fiind spuse, duty call me, ăia care iau bani de la stat au nevoie ca eu să le produc bani. Statul nu are bani. Ia şi de la mine şi din împrumuturi. Aşa că, asta este, unii mai şi muncesc. Revin mai târziu.

Bucureştenii să-şi facă regat şi să-l pună pe ND rege dacă nu le convin rezultatele alegerilor. Oooops! Nu pot. Vor trebuie SĂ SE SUPUNĂ voinţei cetăţenilor care nu sunt din Bucureşti şi care sunt mai mulţi decât bucureştenii. Iar ăia care iau bani de la stat, ar trebui să facă ciocul mic, să stea pe burtă şi să se roage la Doamne Doamne, poate vor scăpa după marele reset. Ştii şi tu de ce. Nu? Ştii!! De aia se tem "cei care iau bani de la stat". Sunt cei care profită de sistem. Şi asta se poate termina oricând. Să nu mai ia bani de la stat mai mult decât li se cuvine.

În bula pesedistă, tefelistă şi penelistă, poate. Dar nu cred. Uite pe softpedia, topicul despre CG este mereu în frunte. Efectiv îi arde, nu se pot abţine, gâlgâie de ură şi ar dona sânge ca să-l vadă mort. Bine, acolo sunt rămaşi cei mai hardcore propagandişti ai securismului, nimic interesant, dar, ca idee, bulele astea minoritate au logica lor. Însă chestiunea "mare" este voinţa majoritată a cetăţenilor români. Aia care votează şi cei mai mulţi nu dau doi bani pe Bucureşti şi pe bulele unora de acolo. În oraşul meu, de exemplu, usere nu există. Cred că nici pragul electoralul nu l-ar trece la nişte alegeri anticipate. În schimb, pe GC l-ar vota şi mâine. Ar ieşi din primul tur fără probleme. PSD mai are un singur avantaj în zonă. Primăriile psd care au făcut treabă şi unele chiar s-au mişcat cu talent. Comunităţile locale avantajate vor vota PSD în continuare. Însă vine iarna şi sărăcia chiar este mare. Măsurile lui Bolojan au sărăcit populaţia României în masă. Nici măcare în 2009, când cu criza, nu a fost o sărăcire a populaţiei la acest nivel, aşa cum este acum. Ce poate face un om simplu ca să se răzbune pe puterea care l-a sărăcit? Are un singur mod de protest: Votul contra LOR. Toată lăbăreala de acum, rahaturile astea pe care le vedem, sunt rezultatul panicii în care sistemul ăsta scârbos a intrat de la ultimele alegeri. Se cacă pe ei de frică. Şi disperă pentru că nu mai pot contrala votul, nimeni nu-i mai ascultă, nimeni nu-i mai ia în serios nici atunci când fac porcării pentru a da pomeni elctorale. De exemplu, la ce i-a folosit lui Ciolacu faptul că a mărit pensiile, salariile bugetarilor şi ajutoarele sociale fără număr? A ajuns pe locul trei. Fail total. Românii votează ideologic de data asta. De aceea a ieşit CG pe locul 1 şi Lasconi pe locul 2. Iar slinoşii sistemului, Ciolacu şi Ciucă a fost pe 3 şi 4. Cine nu pricepe logica votului nu va înţelege nimic. Sau doar vrea să se mintă. Aşa, şi? Tu realizezi că votul cetăţenilor este contra acestora? Că nu-i mai vor? Că vor să-i vadă daţi afară? Plecaţi? Marin, cât timp crezi că o să le mai meargă cu vrăjeala asta "noi suntem statul"? Nu, bro, statul este cine spunem NOI, votanţii, că este. Dacă NOI spunem că CG trebuie să conducă România, EI trebuie să-şi ia bocceluţele şi să se ducă în pizdele mămicilor lor. Sau să dispară în Pampas. Sau pe Marte. TOTUL se rezumă la vot. În rest sunt abureli

Sursa este cu un bias binecunoscut, dar hai să ignor şi să comentez. PSD intră într-o guvernare minoritară susţinută de PNL şi UDMR. Le este mai teamă de alegerile anticipate decât de scăderea procentelor, previzibilă după trecerea prin această iarnă a sărăciei. PNL dă votul de trecere pentru a evita intrarea AUR la guvernare. Aşa gândesc ei şi mă bucur că fac asta. Dacă AUR ar intra acum la guvernare ar deveni responsabil pentru toate căcaturile guvernării Bolojan. În plus de asta, nu ar putea să ia nicio măsură de tip conservator, ar avea putere fără să aibă putere. Şi ar pierde procente. Propaganda ar fi 24/24 doar pe ei, orice ar merge prost, dacă o cioară care pe stradă, ar deveni vina guvernării AUR. Vedem cum lucrează propaganda în cazul acesta, al făcăturii de dosar născocit pentru a lovi în Georgescu. Acest "dosar" nu este unul penal, în primul rând. Este unul civil, chestii cu bani, unii care au vrut să obţină o linie de credit care nu s-a mai materializat, poveşti, alea alea. Pentru aşa ceva nu se ajunge în penal. Niciodată nu se fac dosare penale pentru cârcote din astea de afaceri. Procuratura a născocit, a fabricat, a introdus aberaţia cu grupul infracţional organizat doar pentru a putea să.l aresteze pe CG. Acest dosar are o singură ţintă. CG. Şi nu condamnarea lui este obiectivul, ci arestarea. Atât. Doar pentru atât. În rest, din dosar nu rămâne absolut nimic penal. Zero barat şi oricine are măcar puţină idee despre lege, ştie ce şi cum. Aşa cum am spus, ăştia sunt sistemul care ţine România încătuşată. Prăduitorii. O situaţia pe care guvernarea AUR va trebui să o rezolve, să le ia puterea din mâini.

Mă uimește câte resurse cheltuie statul român pentru a-și manipula proprii cetățeni în chestiunea cu CG. Cum o grămadă de oameni acceptă să se prostitueze susținând o minciună, o scorneală penibilă, ceea sunt acuzațiile față de acest om vinovat doar pentru că a candidat la alegerile LOR. Toți acești CĂCAȚI au impresia că este țara LOR și că democrație înseamnă să fie votați doar oamenii LOR. De aceea trebuie distrus acest sistem scârbos. Cu orice preț!

Au ridicat 7 telefoane din toată casă (erau 7 persoane în casă). Adică un telefon de persoană.

În condiții normale (modernizare de ~150–200 mil. € + profitul pe contractul actual + câteva comenzi ulterioare), Rheinmetall își poate amortiza investiția în 8–12 ani. De ce investiția este bună pentru Rheinmetall? 1. Obține controlul asupra unui șantier cu ieșire la Marea Neagră, util pentru contracte militare viitoare (România + alți aliați NATO). 2. Cele 920 mil. € fac parte dintr-un pachet total de aproximativ 5,7 miliarde de euro de contracte Rheinmetall în România (inclusiv vehicule, muniție etc.). Șantierul este o piesă dintr-un puzzle mai mare. 3. După 2030, șantierul poate primi alte nave militare sau civile. Chiar și 1–2 contracte suplimentare de 200–400 mil. € ar schimba semnificativ calculul. 4. A plătit doar 138 mil. € (cu 25% sub prețul inițial de 184 mil. €). Pentru un activ industrial de această dimensiune, prețul este considerat foarte rezonabil.

Cât ar costa realizarea de la zero a unei infrastructuri energetice similare cu cea a Șantierului Naval Mangalia (inclusiv racordul de forță până la poarta întreprinderii)? Conform configurației existente: Stație de transformare 100/6 kV (sau echivalent 110/6 kV) în exteriorul amplasamentului Cablu subteran de 6 kV până la șantier Rețea internă de medie tensiune + 6 stații de distribuție pentru motoare pe 6 kV 33 de posturi de transformare 6 kV / 0,4 kV Racord de forță de la rețeaua națională / de distribuție (linii 110 kV + eventual lucrări în stația de injecție) Costuri orientative (România, 2025–2026): Realizarea de la zero a unei astfel de infrastructuri energetice pentru un șantier de dimensiunea Mangalia costă, în condiții normale, câteva zeci de milioane de euro (cel mai probabil 40–55 mil. €).

Porţiunea delimitată cu linie întreruptă roşie face parte din Şantierul Naval Mangalia. Poziţionarea este de top ca facilităţi. Conexiuni la drumul naţional, utilităţi integrale, are tot ce trebuie din acest punct de vedere.

După o investiție de 200 mil. €, reînceperea producției, livrarea primelor nave și dezvoltarea unei forțe de muncă calificate, valoarea șantierului ar trebui să crească semnificativ față de prețul de achiziție din 2026 (138 mil. €). Intervalul realist estimat este 500–700 milioane de euro, cu potențial de a depăși 800 milioane în condiții foarte favorabile (comandă puternică și poziționare strategică).

Costul dotărilor și modernizărilor necesare pentru construcția de nave militare performante la Mangalia se situează, orientativ, în intervalul 50–200 de milioane de euro, în funcție de nivelul de complexitate dorit (OPV-uri simple vs. nave cu sisteme de luptă avansate). Infrastructura de bază (docuri + macarale Goliath) este adecvată ca dimensiuni, dar șantierul este configurat pentru nave comerciale. Pentru nave militare performante sunt necesare, în principal: Pentru cele 2 OPV-uri + 2 nave de suport din contractul de 920 mil. €, investițiile pot rămâne spre limita inferioară a intervalului (50–100 mil. €). Dacă se dorește producție la standarde NATO complete (inclusiv integrare sisteme de luptă complexe), costurile cresc spre 150–200+ mil. €. Pe lângă utilaje, reangajarea și recalificarea personalului reprezintă un cost suplimentar semnificativ (nu este inclus în estimarea de mai sus).

Activele existente de la Mangalia au fost evaluate la 184 mil. € și vândute cu 138 mil. €. Construirea de la zero a unui șantier de această scară ar dura de obicei 5–8 ani. La capacitate normală, Mangalia era un șantier de dimensiune medie spre mare la nivel european (1.500–2.500 de angajați), comparabil cu Damen Galați sau cu șantiere de dimensiune medie din Spania, Polonia sau Germania. Față de șantierele de top (Meyer, Fincantieri, TKMS), Mangalia era semnificativ mai mic ca forță de muncă, dar avea o infrastructură de docuri foarte mare (printre cele mai mari din Europa de Est). În prezent, din cauza falimentului, raportul este zero. Reluarea activității de către Rheinmetall va necesita reangajarea a sute (probabil 800–1.500+) de muncitori calificați pentru a construi cele 4 nave militare. Problema majoră este pierderea forței de muncă specializate, care a migrat către alte șantiere sau în străinătate.

Şantierul Naval Mangalia a fost vândut pe o sumă care nu ar acoperi nici măcar construcţia unui doc uscat din cele trei docuri uscate pe care le are şantierul. Aceste estimări se referă doar la cele trei docuri (structură, poartă, pompare). Halele de asamblare, macaralele grele (Goliath de 1.000 t și 2×480 t), atelierele, utilitățile și infrastructura de cheu ar adăuga alte câteva sute de milioane de euro. Costul total de a construi de la zero un șantier naval cu capacitatea actuală a celui de la Mangalia este de ordinul a 1 miliard de euro, cu o marjă de variație de ±30–40% în funcție de amplasament și de nivelul de echipare.

Probabil că şantierul naval o să fie dezactivat, nu cred că mai există şanse de a mai funcţiona vreodată.

Conform datelor fiscale oficiale de la finanţe, firma RHEINMETALL REAL ESTATE ROMÂNIA S.R.L. are înregistrat 1 singur angajat si se afla pe pierdere! Obiectul de activitate: Imobiliare

Ăştia sunt suportul lui Bolojan. Tot felul de ciudaţi care nu au de a face cu viaţa reală. Ăsta, de exemplu, a ieşit în faţă doar pentru că a fost fiul lui tata. Nişte oameni pentru care România se termina odată cu Bucureştiul. Habar nu au de viaţa de zi cu zi a majorităţii românilor. Nici nu le pasă, de fapt. Îi dispreţuiesc pe români, sunt aroganţi şi botoşi. Dacă ar fi aruncaţi în viaţa reală, în aceleaşi condiţii cu restul românilor, ar simţi pe propria piele cum este să fii mereu călcat în picioare de statul care pentru ei este mumă bună. Consultantul lui peşte prăjit!!! AI-ul va mătura clica asta de "consultanţi" care pretind bani pentru a-şi împărtăşi cunoştinţele

Pensii în Italia: cei care n-au muncit niciodată primesc mai mult decât unii care au cotizat zeci de ani Am dat peste un articol care mi se pare absurd la prima vedere, dar din păcate e real. În Italia există cazuri în care persoane care nu au lucrat deloc și nu au cotizat niciodată la sistemul de pensii primesc mai mult decât unii care au muncit legal ani de zile. Assegno sociale (ajutorul social minim pentru vârstnici) este de 768 de euro pe lună. Această sumă depășește, în anumite situații, pensia pe care o primesc cei care au plătit contribuții. Italia are un sistem mixt: pe de o parte pensia se calculează pe baza anilor lucrați și a contribuțiilor plătite, pe de altă parte statul garantează un venit minim celor peste 67 de ani care nu au alte resurse, indiferent dacă au muncit sau nu. Problema apare la cei care au cotizat puțin, pe salarii mici. Un muncitor care a lucrat 20 de ani pe salariul minim poate ieși cu 600-700 de euro, în timp ce cineva care nu a lucrat deloc primește 768. Un caz relatat în presa italiană: un zilier din Napoli care a muncit 35 de ani primește 650 de euro, iar vecina lui, care nu a lucrat niciodată, primește 768 Euro. Cauza principală este reforma sistemului: trecerea de la sistemul pe bază de venituri la cel contributiv a redus pensiile pentru generațiile care au intrat pe piața muncii în anii ’90 și 2000. Au acumulat contribuții insuficiente pentru o pensie decentă, iar costul vieții a crescut. Statul a introdus assegno sociale ca să combată sărăcia la bătrânețe, dar efectul secundar a fost această inversare: cei care au muncit se simt pedepsiți. Sistemul e oricum sub presiune uriașă din cauza populației îmbătrânite, natalității scăzute și pieței muncii fragmentate. Anomalia asta – în care cei care n-au cotizat primesc mai mult decât unii care au cotizat – generează frustrare și erodează încrederea în sistemul public. Seamănă cu ceea ce avem şi în România. Un fost angajat care a muncit 32 de ani pe salariu mai mic are pensie foarte apropiată de persoane care au muncit şi cotizat jumătate din această perioadă. Diferenţe mici, de 150-200 lei lunar.

Am citit un articol presărat cu stenograme scurse de pe la procuratură sau de aiurea. Nu contează de unde, în fond. Concluzile mele extrase din lectura articolului: 1. Lumea acordă exagerat de multă importanţă TiK Tok. 2. Reţelele de socializare, discuţiile dintre useri, nu pot decide soarta unor alegeri. 3. Cei care cred că nişte îndemnuri scrise de unii pe reţele ar putea schimba decizia de vot sunt într-o mare şi deplină eroare. https://evz.ro/noi-stenograme-despre-campania-lui-calin-georgescu-cine-este-influencerul-care-ar-fi-primit-peste-30-000-de-dolari.html Dacă ar fi aşa, dacă mesajele de pe reţele ar pune preşedintele şi parlamentul, ar fi banal de simplu pentru partidul cu cea mai mare finanţare să cumpere influenţă şi să rămână la putere pentru totdeauna. Cei care trăiesc cu impresia că oamenii îşi bazează decizia de vot pe ceea ce scriu alţii, nu după viaţa lor, după starea lor, sunt naivi şi cred că nu au înţeles prea multe despre mintea omenească. Mesajele pot influneţa doar o mică parte dintre cei nehotărâţi. Dar procentele sunt mici, nu cred că pot depăşi câteva procente. Insuficiente pentru a conta cu adevărat.

Tribunalul București a decis marți, 13 octombrie, înlocuirea arestului preventiv în cazul lui Călin Georgescu cu arestul la domiciliu. Hotărârea nu este definitivă, astfel că acesta nu va părăsi astăzi Arestul Central. Transferul la domiciliu depinde de decizia definitivă a Curții de Apel București. Pronunțarea fusese amânată cu o zi, iar Georgescu rămâne în custodie până la clarificarea situației sale juridice.