Tomaso

Decizia CCR nr. 85/2020 (cazul premierului Ludovic Orban) este decisivă: președintele nu poate desemna imediat același candidat fără o majoritate parlamentară nouă, pentru că ar anihila rolul Parlamentului și ar crea conflict constituțional. În cazul Bolojan: • Moțiunea a trecut cu 281 voturi. • PNL a intrat în opoziție și exclude o coaliție cu PSD. • O propunere imediată a lui Bolojan ar fi neconstituțională în opinia majorității experților, similar cu cazul lui Orban. Demersul ar putea deveni constituțional doar dacă trece timp, apar negocieri și se formează o majoritate clară care să-l susțină pe Ilie Bolojan.

PNL a fost la guvernare în 20 de ani mai mult timp decât PSD. Şi cu toate astea se prefac că ei nu au nicio vină pentru dezastrul din finanţe. Nu ei au devalizat bugetul în pandemie? Nu ei au spart visteria pe timpul lui Iohanis pe prostii? Nu peneliştii au dat banul grămadă, miliarde de euro date Ucrainei? Şi acum ne bagă mâna în buzunar cu nesimţire şi tupeu, dând vina pe PSD. Fac pe îngerii.

Omul a fost şi este un politruc (vorba lui KWJ). De muncă nu a fost bun. Nu are o meserie din care ar putea trăi. De afaceri nici atât, a dus două companii la faliment pe care le-a închis cu datorii de peste 200.000 Lei la stat. Şi omul acesta pretinde că are competenţe să conducă o ţară? Este evident că nu are habar, că este un politruc incompetent şi habarnist.

Încă din 2022 am spus că R.Moldova are două variante. 1. Se uneşte cu România 2. Devine un stat sub influenţa Rusiei. Continui să cred tot acestea sunt opţiunile.

Iar începi? Te droghezi? Sau ai alte probleme?

Woke. Nişte penibili.

The 8 Hidden Cities of Italy - by Alessandro Palombo

https://x.com/DanielVoll12251/status/2051884102337376672?s=20

Eu cred că pe Argonaut l-a zgândărit acest post scris de Haiduc. Dai în Bolojean, dai în EL.

Consiliul condus de Verzi din Copenhaga limitează bătrânii din centrele de îngrijire pentru vârstnici la 80 de grame de carne de vită pe săptămână, din motive climatice. Asta înseamnă 11,4 grame pe zi Un reprezentant al Partidului Verde a explicat logica: vârstnicii „au fost cei mai mari păcătoși climatici pe parcursul vieților lor”. Deci planul pare să fie să-i facă să ispășească asta în ultimii lor ani, cu un strop de carne tocată pe rând. Criticii, inclusiv partidele de opoziție și susținătorii vârstnicilor, spun că politica riscă malnutriția într-o populație deja vulnerabilă la ea. Consiliul spune că este flexibil, dar vârstnicii care mănâncă penitență climatică la cină ar putea să nu fie de acord. Sursă: BT, Ekstra Bladet

Exemple concrete din Programul de Guvernare USR 2024 („O Românie pentru toți, nu doar pentru unii”) arată alinierea selectivă la elemente neo-marxiste/progresiste occidentale, filtrate prin liberalism european (inclusiv UE/Renew). Accentul cade pe incluziune, echitate (nu doar egalitate), grupuri vulnerabile/identitare și politici sociale „de gen”, fără anti-capitalism explicit. 1. Politici de gen și „femei ca grup oprimat/vulnerabil” (secțiune dedicată) „O viață sigură și sănătoasă pentru toate femeile din România”: Programe decontate pentru pregătirea/recuperarea fizică a mamelor după naștere + asistență pentru depresie postnatală. Redeschiderea centrelor de planificare familială. Produse contraceptive gratuite pentru femeile vulnerabile. Protecție împotriva agresorilor (măsuri legale). Reducere din impozitul pe salariu de 500 lei/copil. Corelație neo-marxistă: Limbaj de „echitate de gen” și intervenție statală pentru „femei vulnerabile”, similar cu gender mainstreaming UE (inspirat din Teoria Critică feministă). Accent pe corp, reproducere și protecție sistemică împotriva „patriarhatului” implicit. Incluziune și echitate pentru grupuri identitare/vulnerabile Persoane cu dizabilități (secțiune separată „Măsuri pentru o viață împlinită și independentă”): Decuplarea indemnizației de handicap de ISR și legarea de salariul minim. Program național „Localitate accesibilă”. Voucher pentru dispozitive asistive fără birocrație. Măsuri specifice pentru copii cu autism, Alzheimer etc. Tineri: Vot de la 16 ani (locale), consiliere psihologică decontată, educație pentru sănătate (inclusiv vaccin HPV), locuințe ANL pentru tineri. Corelație: Dialectica opresor/oprimat aplicată pe axe identitare (dizabilitate, vârstă, gen). „Echitate” prin măsuri diferențiate, nu egalitate formală – ecou al intersectionality și justiției sociale neo-marxiste. Educație și cultură incluzivă Curriculum adaptat „realităților actuale”. Școală după școală extinsă, masă caldă universală. Atrageri de profesori tineri + fond de stimulare performanță. Corelație: Aliniere la agenda educațională progresistă occidentală (incluziune, adaptare la diversitate), care derivă din Gramsci/Frankfurt prin controlul suprastructurii culturale. Alte elemente aliniate dpdv doctrinar neo-marxismului. Susținere implicită pentru agende UE (LGBT+ prin Renew Europe, deși nu e explicit în acest program). Limbaj general: „România pentru toți”, „incluziune”, „echitabil”, „vulnerabili” – retorică tipică justiției sociale. Cazul intern: Retragerea Elenei Lasconi din liste după declarații pro-familie tradițională arată enforcarea liniei progresiste (parteneriate civile, anti-discriminare). Elementele progresiste sunt importate via UE, nu revoluție culturală radicală. Acestea sunt adaptări pragmatice pentru electoratul urban/tânăr, inspirate din liberalismul progresist occidental (Macron, Trudeau light), cu rădăcini neo-marxiste diluate.

Corelația dintre neo-marxismul occidental actual și USR este indirectă, parțială și mediata mai ales prin progresismul liberal european (UE, Renew Europe), nu printr-o aderare explicită la Teoria Critică sau la marxismul cultural radical. USR se autodefinește ca partid liberal, pro-european, reformist, anti-corupție și centrist/centru-dreapta, cu accent pe stat de drept, economie de piață și modernizare. Nu promovează lupta de clasă economică sau anti-capitalism, ba chiar a depus inițiative pentru interzicerea simbolurilor comuniste. Totuși, există suprapuneri cu elemente neo-marxiste adaptate (identitate, opresiune sistemică, justiție socială prin echitate), filtrate prin agenda „woke light” a stângii liberale occidentale. 1. Elemente neo-marxiste occidentale vs. poziții USR Neo-marxismul (via Frankfurt, Gramsci, Marcuse, CRT, queer theory) mută accentul de la clasă economică la identități culturale (gen, rasă, sexualitate) și vede societatea ca rețea de opresiuni sistemice (patriarhat, heteronormativitate, privilegii etc.). 2. Schimbarea se face prin cultură, educație, instituții și limbaj. USR aliniază parțial aici prin: Susținere pentru drepturi LGBT+ și egalitate de gen. Promovează parteneriate civile, combaterea discriminării, Pride (indirect prin susținere publică a membrilor/aliaților), educație incluzivă și politici UE de gen. Au reacționat ferm împotriva discursurilor anti-LGBT din campanii. Cazul Elena Lasconi (2024-2025) e revelator: a fost demisă din poziții de top pentru declarații moderate (familie = bărbat+femeie, parteneriate civile în loc de căsătorie, rezerve la adopție), ceea ce arată o linie internă pro-progresistă care pedepsește deviațiile „tradiționale”. Justiție socială și echitate: Programul include măsuri pentru femei (protecție împotriva agresorilor, planificare familială, decontări), persoane cu dizabilități, tineri, diaspora – limbaj de „incluziune” și „vulnerabili”. Susține DEI în context european (diversitate, echitate). Influența culturală și instituțională: Aliniați la Renew Europe și agende UE (strategii LGBTIQ+, gender mainstreaming), promovează modernizarea culturală împotriva „conservatorismului retrograd”. Criticii din dreapta spectrului politic (AUR etc.) îi acuză exact de „woke” sau import de ideologie neo-marxistă via Soros/Bruxelles. Mecanisme de inspirație marxistă. Prin UE și rețele transnaționale: USR importă agenda „justiție socială” via Bruxelles (directives de egalitate de gen, anti-discriminare), nu prin citirea lui Marcuse sau Adorno. E o adaptare pragmatică pentru atragerea votului urban, tânăr, ateu, pro-european. Hegemonie culturală gramsciană light: Susține schimbarea normelor prin educație, media, ONG-uri (ex. ACCEPT pentru LGBT) și corporații (DEI). Dialectica opresor-oprimat: Pe teme gen/LGBT, se folosește narațiunea „progres vs. reacțiune”, similar cu neo-marxismul identitar, dar diluat – mai mult liberalism decât revoluție culturală. Tensiuni interne: Există aripi mai moderate (cum a fost Lasconi) vs. progresiste dure, ceea ce arată că partidul nu e monolitic ideologic. Pe scurt, USR nu este un partid neo-marxist în acord cu ideologia noii stângi în materie de economie (nu contestă capitalismul, proprietatea privată sau democrația liberală), dar se inspiră selectiv din ramura cultural-progresistă a stângii occidentale prin filiera europeană. Adoptă elemente de identitate și echitate socială ca parte din pachetul „modernizare pro-europeană”, ceea ce îl încadrează în aria „woke”. Are apropieri de liberalismul progresist american/european (ex. Biden-era Democrats sau Macron) decât de marxismul clasic sau Frankfurt School pur.

Karl Marx, părintele comunismului. Mulți îl citează. Puțini îl cunosc. Îl disprețuia pe Simón Bolívar și pe alți revoluţionari latino-americani. În scrierile sale l-a numit „canailă lașă, brutală și mizerabilă” (New American Cyclopaedia, 1858). Își ura mama, pe care o considera zgârcită și limitată. O numea „acea bătrână”. A fost bătăuș, alcoolic și afemeiat. Își spăla corpul rar. L-a exploatat economic pe tatăl său și nici măcar nu a participat la înmormântarea lui. A risipit averea soției sale, Jenny von Westphalen. Trei dintre copiii săi au murit în condiții de sărăcie extremă. Marx a refuzat să muncească și a cerut bani împrumutați pentru a plăti sicriul unuia dintre ei. I-a înșelat pe unchii săi (familia Philips) și îi hărţuia pentru a obține bani ușor. Specula la bursă în perioada sa londoneză. Visa să se îmbogățească rapid. A trăit pe spezele prietenului său Engels, pe care l-a exploatat timp de decenii. A avut o relaţie cu servitoarea și apoi a alungat-o din casă atunci când femeia a rămas gravidă. La nașterea fiicei sale, a scris: „Din păcate este femelă”. Nu a avut niciodată un loc de muncă stabil. Prefera să scrie pliante în timp ce alții îl întrețineau. A fost acuzat de plagiat în primele sale scrieri filozofice. Își bătea joc de lucrătorii care nu înțelegeau teoria sa. Îi numea „idioți utili”. Admira teroarea revoluționară a Revoluției Franceze, inclusiv execuțiile în masă. În scrisorile sale private, își exprima disprețul față de popoarele „înapoiate”, inclusiv slavii și latino-americanii. Facem o punte peste ani şi ajunge în timpurile noastre. Legătura dintre Karl Marx și neo-marxismul de azi este una directă, dar nu simplistă – e o evoluție intelectuală care a adaptat ideile originale ale lui Marx la realitățile secolului XX și XXI. Marx a furnizat baza teoretică (lupta de clasă, materialismul istoric, critica capitalismului ca sistem de exploatare), iar neo-marxiștii au „updatat-o” pentru că revoluția proletară nu a venit așa cum prezisese el în țările dezvoltate ale Occidentului. Marx clasic – nucleul de la care pornește totulMarx (și Engels) vedea istoria ca o luptă între clase economice: burghezia (proprietarii de mijloace de producție) vs. proletariatul (muncitorii). Capitalismul creează alienare, inegalitate și, inevitabil, propria sa prăbușire prin revoluție. Accentul era pe baza economică (relațiile de producție), iar cultura, religia, familia erau „suprastructură” – un fel de oglindă a economiei. Cum apare neo-marxismul (secolul XX) După ce revoluția nu a explodat în Vest (ci doar în Rusia înapoiată), gânditori marxisti au căutat explicații: Antonio Gramsci (Italia, anii 1920–30): a introdus conceptul de hegemonie culturală – capitalismul se menține nu doar prin forță economică, ci prin controlul culturii, educației, media și normelor sociale. Revoluția trebuie să înceapă în minți, nu doar în fabrici. Școala de la Frankfurt (Germania, anii 1930, apoi SUA): Theodor Adorno, Max Horkheimer, Herbert Marcuse. Ei au fuzionat Marx cu Freud și au creat Teoria Critică. Societatea capitalistă produce „conștiință falsă” prin industria culturală (film, muzică, publicitate). Marcuse vorbea de „toleranță represivă” – toleranța față de stânga, intoleranță față de dreapta. Accentul s-a mutat de la clasă economică la cultură și psihologie. Neo-marxismul adaugă și elemente weberiene (statut, putere, prestigiu) și devine parte din „Noua Stângă” anilor 1960. Nu mai e doar despre fabrici – e despre toate formele de dominație. Neo-marxismul zilelor noastre – aplicație în practică Teoria critică aplicată la identități: Critical Race Theory (CRT), studiile de gen, queer theory, intersectionality. Lupta de clasă marxistă devine luptă de identități (opresor vs. oprimat pe criterii de rasă, gen, sexualitate, „privilegii”). Nu mai contează doar cine deține fabrica, ci cine are „privilegii sistemice”. Cultură și instituții: Universitățile occidentale (și tot mai mult media, corporațiile prin DEI – Diversity, Equity, Inclusion) promovează o viziune în care capitalismul, familia tradițională, Occidentul însuși sunt „sisteme de opresiune”. E o continuare a ideii lui Gramsci: schimbă cultura → schimbi societatea. Exemple concrete: Cancel culture și „woke” – o formă de purificare ideologică, similară cu lupta de clasă, dar culturală. Cereri de „echitate” (equity) vs. egalitate: redistribuire nu doar de bani, ci de putere culturală și simbolică. Mișcări ca BLM sau anumite ramuri ale feminismului care folosesc dialectica marxistă (opresor/oprimat), dar o aplică pe axa identitară. Termenul „cultural Marxism” e folosit adesea de critici (Jordan Peterson, Christopher Rufo etc.) pentru a descrie exact asta. Alții (mai ales stânga academică) îl resping ca pe o „teorie a conspirației antisemite”, deși linia intelectuală de la Marx → Frankfurt → New Left → woke este documentată istoric și nu e negată de majoritatea cercetătorilor serioși. Pe scurt, legătura esențială este că Marx a pus bazele instrumentul dialectic (lumea e o luptă între opresori și oprimați, iar schimbarea e inevitabilă prin conflict). Neo-marxiștii au văzut că instrumentul funcționează mai bine pe cultură decât pe economie în societățile bogate. Rezultatul de azi: o ideologie care critică „sistemul” nu doar ca exploatare capitalistă, ci ca patriarhat, rasism structural, heteronormativitate etc. – totul sub umbrela „justiției sociale”. E o evoluție organică a gândirii lui Marx, adaptată la eșecul previziunilor sale economice pure. De aceea, chiar dacă Marx personal era plin de contradicții, ideile lui continuă să modeleze dezbaterile publice de azi – de la campusuri la corporații și politică.

Nu contează cine este. Aici suntem doar corpuri astrale, spirite, plm, nu oameni din carne.

Din moment ce nu ştii motivele concrete pentru sancţiune, de unde ştii dacă este corectă sau nu este? Vezi cât de uşor se poate ajunge la a deveni abuzator? Este suficient să îţi placă de cineva şi atunci te bucuri dacă este sancţionat. Discernământ, echilibru, pa pa pa pa!

Este de gen feminin. În principiu, nu refuz poze cu păsărici, spun şi bogdaproste. Apropo, ştiaţi că păsărica este unică? La fel ca amprenta? Nu există în lume două păsărici identice, fiecare este altfel.

Nu fac cumpărături pentru că nici nu am Auchan în partea mea de ţară De întrebat poţi întreba. Dar de răspuns, aşa cum ţi-am explicat, chiar nu am chef de discuţii tâmpite pe teme propagandistice bruxeleze. Şi atunci nu văd sensul de a răspunde. No, tu întreabă şi eu decid la ce răspund. Aşa cum faci şi tu. Nu?

Da, aşa este, conţin nano cipuri. Am explicat de mai multe ori de ce. Propaganda a decupat un fragment dintr-un interviu şi i-a schimba sensul. Ok. Ţi-am răspuns. Să nu mă mai întrebi despre cretinităţile propagandei futencuriste ale muiştilor bruxelezi. Sau poţi să mă întrebi, dar nu îţi răspund.

Pari a avea idei preconcepute și în mod evident îți iei cunoașterea din zonele propagandistice sorosiste & bruxeleze. Repet, nu am de ce să țopăi fericit pentru că a căzut Bolojan. Și sunt prea hârșâit în lumea noastră actuală pentru a-mi face idoli din rândul oamenilor politici. Da, poate susțin, poate nu susțin. Am votat cu Monica Macovei, de exemplu, dar fără să o văd ca pe vreun lider sau idol. Așa am procesat eu la acea vreme. A fost o gravă eroare de apreciere pe care apoi, destul de repede, mi-am corectat-o. Susțin politicieni care contribuie la îmbunătățirea vieții mele. Dacă mă înșel, am puterea să-mi recunosc erorile și să mi le corectez. Viață de om LIBER. Apropo, tu cum te poziționezi în raport cu politica de moderare în poiana bruxeleză softpedia? Poți detalia cât de cât?

Este efectul cenzurii aduse de oengeuri. Acestea moderează platforma Meta. Fac ceva similar cu moderarea de pe softpedia.

Ăştia sunt hetării românilor. Eu mi-am dat seama de mult timp că soluţia este curăţarea clasei politice actuale. Asta care este la putere de 30-35 de ani. Alţii. Oricare ar fi aceştia, dar să fie ALŢII. Nu ăştia de acum. Puţin înţeleg şi eu nu am răbdare şi nervi să explic

Apreciez concedierea jigodiei de la forestierii pulii. Apreciez ce a făcut Ministrul Mediului, tipa blondă de la USR. A procedat corect. Aşa se procedează atunci când un rahat ca acest bugetar nemernic are crize de grandomanie faţă de un jurnalist. Îl dai afară ca pe un căcat împuţit. Aşa:

Adevărul este că Georgia este o drăguţă