Tomaso

Beijingul a folosit infrastructura de interceptare a comunicațiilor a Occidentului pentru a executa cea mai mare lovitură de stat din domeniul informațiilor de la Cambridge Five încoace. O poveste interesantă şi de maximă actualitate. Partea 1 În 26 ianuarie 2026, The Telegraph a dezvăluit că hackerii chinezi au pătruns chiar în inima Downing Street, compromițând comunicațiile mobile ale înalților funcționari din administrațiile Johnson, Truss și Sunak. Povestea a fost îngropată la pagina șapte, tratată ca o curiozitate tehnologică. A fost, de fapt, un eveniment de solvabilitate pentru alianța serviciilor secrete occidentale. Nu pentru că telefoanele au fost piratate, ceea ce se întâmplă, ci din cauza modului în care au fost piratate: prin folosirea aceleiași infrastructuri de supraveghere pe care guvernele occidentale au impus-o propriilor agenții de informații. Communications Assistance for Law Enforcement Act din Statele Unite și Investigatory Powers Act din Regatul Unit impun operatorilor de telecomunicații să construiască backdoors în rețelele lor pentru interceptările telefonice ordonate de instanță. Hackerii statului chinez au găsit aceste backdoors. Și au trecut prin ele. Timp de aproximativ patru ani, operatorii conectați la biroul din Chengdu al MSS au avut capacitatea de a vedea nu doar pe cine sunau oficialii britanici, ci și pe cine investiga FBI, ce agenți chinezi erau supravegheați, ce știau Statele Unite despre activitățile Beijingului și când se apropiau serviciile de contrainformații. Ei puteau geoloca milioane de persoane. Puteau înregistra apelurile telefonice după bunul plac. Au compromis supravegherea propriilor supraveghetori, realizând echivalentul contrainformațiilor de a citi cărţile de joc ale părții adverse în timp ce jocul era în desfășurare. Ușa din spate a oscilat în ambele sensuri Povestea Salt Typhoon nu este în esență o poveste despre hacking. Este o poveste despre arhitectură. Mai exact, este o poveste despre ceea ce se întâmplă atunci când guvernele impun ca sistemele lor de supraveghere să includă puncte unice de acces, apoi presupun că aceste puncte vor fi valorificate doar în favoarea lor. În 1994, Congresul Statelor Unite a adoptat Legea privind asistența în domeniul comunicațiilor pentru aplicarea legii, care impune operatorilor de telecomunicații să își proiecteze rețelele cu capacități integrate de interceptare a convorbirilor telefonice de către guvern. Legea a apărut ca urmare a îngrijorărilor FBI cu privire la faptul că tehnologia de comutare digitală ar face imposibilă supravegherea tradițională. Soluția CALEA a fost elegantă în naivitatea sa: să oblige fiecare operator să construiască o interfață standardizată prin intermediul căreia forțele de ordine să poată accesa comunicațiile în conformitate cu un ordin judecătoresc. Interfața ar fi sigură pentru că ar fi secretă, protejată de controale de acces, auditată de regimuri de conformitate. Niciun adversar nu ar găsi-o, deoarece niciun adversar nu ar ști să o caute. Douăzeci și doi de ani mai târziu, Regatul Unit a adoptat Investigatory Powers Act 2016, cunoscută sub numele familiar de Snooper's Charter. Aceasta a mers mai departe decât CALEA, impunând companiilor tehnologice să păstreze datele de comunicații și să ofere mecanisme de acces pentru agențiile de informații. Arhitectura a fost aceeași: puncte de acces centralizate concepute pentru utilizatori autorizați, protejate prin presupunerea că utilizatorii autorizați vor fi singurii care le vor utiliza. Operatorii chinezi nu au avut nevoie să spargă telefoanele individuale, ceea ce ar fi fost vizibil și detectabil. Ei nu au avut nevoie să intercepteze comunicațiile în tranzit, ceea ce ar fi necesitat spargerea criptării. Ei au spart sistemul de ascultare în sine. Odată intrați în infrastructura CALEA de la AT&T, Verizon și Lumen Technologies, au avut acces la tot ceea ce avea acces FBI-ul: metadatele apelurilor care arată cine și când a contactat pe cine, datele de geolocalizare obținute prin triangularea turnurilor de telefonie mobilă, conținutul real al apelurilor și mesajelor text necriptate și, cel mai devastator, baza de date cu solicitările de supraveghere activă. Ei puteau vedea pe cine supraveghează guvernul Statelor Unite. Puteau vedea dacă ei înșiși erau supravegheați. Vulnerabilitatea nu a fost un bug în arhitectură. A fost arhitectura. De zeci de ani, criptografii și apărătorii vieții private au avertizat că nu există o ușă ascunsă pe care să o poată folosi doar băieții buni. O vulnerabilitate este o vulnerabilitate. Dacă există, un adversar suficient de motivat și dotat cu resurse suficiente o va găsi. NSA și GCHQ și FBI au respins aceste avertismente ca fiind teoretice, academice, deconectate de realitatea operațională. Nevoile de acces ale forțelor de ordine sunt legitime. Un audit făcut de Salt Typhoon a demonstrat în mod empiric că riscurile pe care le prezintă ușile ascunse obligatorii se extind la toată lumea, inclusiv la guvernele care le-au impus. Ironia este aproape insuportabilă. În timp ce Salt Typhoon atrăgea atenţia asupra vulnerabilităţilor căilor de inteceptare la sfârșitul anului 2024, guvernul britanic făcea presiuni asupra Apple pentru a slăbi criptarea iMessage în temeiul Legii privind competențele de investigare. Argumentul a fost același cu cel care a generat CALEA: aplicarea legii are nevoie de acces, iar accesul controlat cu atenție poate fi păstrat în siguranță. Se pare că Apple a dezactivat anumite funcții pentru utilizatorii din Regatul Unit în loc să se conformeze. Exact în același moment, după cum ar fi dezvăluit ulterior The Telegraph, operatorii chinezi citeau comunicațiile din inima Downing Street prin punctele de acces impuse de guvernul britanic. Comunitatea tehnică are un nume pentru acest lucru: paradoxul securității. Sistemele concepute pentru a permite supravegherea devin ținte pentru supravegherea adversarului. Cu cât creați mai multe puncte de acces pentru propriile agenții, cu atât expuneți mai multă suprafață de atac agențiilor străine. Dezbaterea dintre securitate și viața privată a fost întotdeauna o falsă binare. Adevăratul compromis era între supravegherea de către guvernul tău și supravegherea de către guvernul tuturor. Pentru a înțelege ce s-a întâmplat, trebuie să înțelegem cum funcționează de fapt rețelele de telecomunicații, nu cum apar ele în documentele politice. O rețea modernă de telecomunicații nu este un sistem monolitic, ci o arhitectură stratificată care cuprinde dispozitive periferice care se conectează la internetul public, infrastructura centrală de rutare care deplasează pachetele între rețele, sisteme administrative care gestionează configurațiile și accesul, platforme de facturare și de date privind clienții și sisteme de interceptare legală care procesează cererile de supraveghere. Fiecare strat are propria sa infrastructură de interceptare. Auditul Salt Typhoon a vizat stratul care contează cel mai mult: dispozitivele periferice care controlează toate celelalte. Principalul vector de intruziune a fost o pereche de vulnerabilități în Cisco IOS XE, sistemul de operare care rulează pe milioane de routere și switch-uri pentru întreprinderi din întreaga lume. CVE-2023-20198, cu un scor de severitate CVSS perfect 10.0, a permis unui atacator de la distanță neautentificat să creeze un cont de administrator cu privilegii de nivel 15, cel mai înalt nivel de acces pe dispozitivele Cisco. CVE-2023-20273 a permis injectarea de comenzi care a ridicat aceste privilegii la acces root pe sistemul de operare Linux de bază. Dacă le conectează, un atacator poate crea un cont în modul Dumnezeu pe orice dispozitiv Cisco expus, apoi poate executa cod arbitrar cu control deplin asupra sistemului. Vulnerabilitățile au fost dezvăluite în octombrie 2023. Cisco a emis patch-uri. Mulți operatori de telecomunicații au întârziat patch-urile din cauza constrângerilor operaționale care au făcut remedierea rapidă aproape imposibilă. Această dinamică nu este incompetență, deși seamănă cu incompetența. Infrastructura de telecomunicații funcționează sub presiuni care generează întârzieri structurale ale patch-urilor. Aceste rețele funcționează 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Timpul de nefuncționare se măsoară în venituri pierdute și penalități de reglementare. Aplicarea de patch-uri unui router central necesită programarea ferestrelor de întreținere, testarea actualizărilor în medii de laborator, coordonarea cu operatorii interconectați și acceptarea riscului ca patch-ul în sine să introducă instabilitate. Pentru mulți operatori, calculul devine: vulnerabilitate teoretică cunoscută versus întrerupere operațională sigură. Ei au ales vulnerabilitatea teoretică. Grupul Insikt al Recorded Future a documentat campania de exploatare a peste o mie de dispozitive Cisco la nivel global între decembrie 2024 și ianuarie 2025. Dar constatarea cu adevărat alarmantă a fost că atacatorii au exploatat și CVE-2018-0171, o vulnerabilitate în Cisco Smart Install care fusese remediată cu șapte ani înainte. Unele dispozitive din infrastructura critică de telecomunicații nu fuseseră actualizate din 2018. Suprafața de atac nu era frontiera exploatării de tip zero-day. Era datoria tehnică acumulată a unei industrii care a tratat securitatea ca pe un centru de costuri. Odată ajuns în interior, Salt Typhoon a implementat un mecanism sofisticat de persistență conceput pentru a supraviețui exact încercărilor de remediere pe care companiile telecom le vor întreprinde în cele din urmă. Implantul principal, documentat de cercetătorii Trend Micro sub numele de GhostSpider, funcționa în întregime în memorie, fără a se scrie pe HD, evitând antivirusul tradițional care scanează fișierele infectate. Acesta folosea deturnarea DLL pentru a se executa în contextul proceselor legitime, ocolind lista albă a aplicațiilor. Comunicațiile cu serverele de comandă și control erau criptate și deghizate în trafic HTTPS normal, amestecându-se cu activitatea web legitimă. Persistența mai profundă a venit de la Demodex, un rootkit în modul kernel care a modificat sistemul de operare Windows la cel mai scăzut nivel al său. Demodex s-a conectat la apelurile sistemului pentru a-și ascunde propriile procese, conexiuni de rețea și intrări în registru de administratorii care execută comenzi de diagnosticare. Un operator care investighează un sistem compromis nu vede nimic în neregulă, deoarece rootkit-ul filtrează ceea ce poate vedea. Malware-ul a atins ceea ce industria securității cibernetice numește persistență în modul zeu: invizibilitate atât de completă încât singura remediere sigură este înlocuirea hardware-ului fizic. În special pe dispozitivele Cisco, atacatorii au exploatat Guest Shell, un mediu de containere Linux conceput pentru a rula scripturi de gestionare legitime. Prin injectarea fişierele corupte în acest container de încredere, ei au obținut o persistență care a supraviețuit repornirilor standard și chiar reinstalării sistemului de operare. Infectarea trăia sub nivelul la care administratorii normali puteau avea acces. Nu era ascunsă în casă. Ea devenise parte din fundație.

Stânga neomarxistă, adică partidele USR, Reper, Sens etc, manipulează încercând să combată o temă moartă pentru România. Legionarismul. Ceva inexistent în mod real. Desigur, mai sunt diverşi cetăţeni care discută şi rotesc idei de acum aproape 100 de ani. Însă în afară de vorbe nu există nimic real. Nici măcar nostalgici, morţi nu foarte mult timp. Şi cu toatea astea, am citit, auzit, tot felul de poveşti cu legionari. Am auzit la mineriade cum spuneau la TVRL că legionarii au mărşăluit cu cămaşa verde şi steagul legionar prin Bucureşti. După 35 de ani, alţii au pretins că votează cu Nicuşor de teama legionarilor. Unii, ăia cei mai proşti, confundă legionarii de acum 90+ ani cu legionarii din Legiunea Franceză. Antisemitismul legionar vs. cel antonescian, de ce încă se confundă rolurile lor în discursul public Confuzia asta nu e întâmplătoare — are mai multe cauze suprapuse, istorice și politice. Antisemitismul legionar a fost foarte vizibil și violent Mișcarea Legionară: era explicit antisemită în discurs, a organizat violențe publice (asasinate, devastări, pogromuri locale înainte de 1941), a lăsat o amprentă emoțională puternică în memorie. Așa că, atunci când lumea aude „pogrom”, reflexul e: legionarii. Chiar dacă în cazul Iași nu ei au fost la comandă. Perioada scurtă de „stat național-legionar” (1940–1941) Pentru mulți, tot ce se întâmplă între 1940–1944 e pus în aceeași oală: Antonescu + legionari = același regim, în percepția publică. Ruptura din ianuarie 1941 (rebeliunea legionară) e puțin cunoscută sau ignorată. Se pierde nuanța: cine era la putere exact în iunie 1941. Propaganda comunistă de după război După 1945, regimul comunist a avut interesul să: diabolizeze Mișcarea Legionară (inamic ideologic clar), dilueze responsabilitatea statului român și a armatei, îl prezinte pe Antonescu mai degrabă ca „fascist generic”, nu ca autor direct al crimelor. A fost mai convenabil să spui „legionarii au făcut” decât „instituțiile statului român au făcut”. Tendințe recente de reabilitare a lui Antonescu După 1990: unii au încercat să-l spele pe Antonescu, mutând vina spre legionari, apare formula: „Antonescu a ținut ordine, legionarii au fost extremiștii”. Asta mută din nou responsabilitatea în mod incorect. Lipsa educației istorice clare Pogromul de la Iași e tratat sumar în manuale. Nu se insistă pe lanțul de comandă și pe diferența dintre: violență de stradă, crimă de stat planificată. Fără detalii, apar amestecuri și simplificări. Limbajul imprecis din spațiul public Se folosesc formule ca: „fasciștii români” „extrema dreaptă” „legionarii și antonescienii” Termeni diferiți, contexte diferite — topite într-o singură etichetă. Confuzia persistă pentru că: legionarii = simbolul antisemitismului, Antonescu = lider militar perceput ca „pragmatic”, iar asumarea faptului că statul român a comis crime în masă e incomodă. Cum se face această topire într-o singură etichetă: Exemplu recent de propagandă contra unei formaţiuni politice şi a unui candidat la Preşedinţia României.

Atunci când nu ştii istorie şi visezi legionari, dai dume. De exemplu, Moineşti72 nu ştie că legionarii nu nicio legătură cu Pogromul de la Iaşi. Mișcarea Legionară fusese înlăturată de la putere în ianuarie 1941, după rebeliunea legionară. În iunie 1941, România era stat național-legionar doar cu numele în trecut; realitatea era dictatura militară a lui Antonescu. Legionarii erau arestați, marginalizați sau în exil. Este simplă istorie, oricine poate verifica. Aşa funcţionează propaganda, prin afirmaţii false de genul acesta. Dacă o face intenţionat, sau dacă este doar incult, contează mai puţin. Ordinul de „curățare” a Iașului de evrei a venit de sus, din cercul lui Ion Antonescu, în contextul intrării României în războiul contra URSS. Evreii au fost acuzați colectiv de „trădare” și „colaboraționism”. Evident, pe un fond oricum exacerbat de antisemitism şi nevoia de răzbunare. Evident că a fost o prostie criminală, acei oameni erau români de când lumea, făceau parte din clasa medie şi nu aveau nicio vină. Dar ce să ştie Moineşti72? El are o problemă cu Georgescu. Nu-i singurul deranjat de raiaţii roşii.

Din punctul meu de vedere, ar fi de preferat ca locul acesta să fie unul pentru cei care vor să dezbată liberi de cenzură, aşa cum este forumul softpedia, de exemplu. Atunci când unii oameni înţeleg prin libertatea opiniilor să înjure, atunci se şterg posturile cu princina. Ştiţi de ce se insistă pe înscriere? Pentru monetizare. Dar cum aici nu există monetizare, decizia de a te înscrie ca user rămâne strict decizia fiecăruia. Ca user sunt câteva avantaje în plus. Am cumpănit mult dacă să las liber accesul, să se poată posta şi ca invitat, fără user. Deocamdată rămâne aşa. Şi mizez pe faptul că cei atraşi de forumeală sunt superiori proştilor care înţeleg prin socializare doar să scruleze videoclipuri. Oameni suntem şi mai greşim. Uneori ne mai scapă câte o sudalmă. Asta este. Sunt cuvinte, nu pari în cap. Ceea ce contează este (în viziunea mea) ca mediul de comunicare să rămână liber. Cât mai liber. De ce? Pentru că viaţa nu se poate regula doar prin texte scrise şi apoi făcând poliţie. Este moartea dialogului.

De fapt, cred că nu sunt compatibil cu niciun concetățean care a votat usere și Nicușor. Acel vot este o certificare a susținerii loviturii de stat. O cauționare a furtului. Și cu asta nu mă pot împăca oricâte eforturi ar fi să fac. Am încercat, dar nu funcționează. Suntem mult prea diferiți dpdv psihologic pentru a putea avea un dialog. Indiferent de tema discuției, votul pentru Nicușor în contextul unei lovituri decstat este asemenea unui un zid din sticlă groasă. Acest user SP la care faci referire bifează cam tot ceea ce este mai odios din punctul meu de vedere. Mă lasă rece dacă este sancționat sau nu. Pentru mine, ei sunt o haită. Îi văd ca pe o entitate colectivă. Ca pe un mușuroi.

Acolo este o comunitate în genul unui fel de confrerie useristă. Oameni care nu cred în democrație și în valorile democratice. Asta este tot ceea ce rezultă din discuțiile pe care ei le tot poartă acolo. Că pe unul îl mai lasă nervii și moderatorul îi aplică o sancțiune corectă sau incorectă este ceva irelevant. Nu sunt deloc compatibil cu felul lor de a fi. Pe acest Alexandru nu-l cunosc, nu am avut vreo comunicare cu el niciodată, 100% nu mă voi cunoaște irl cu el. Este doar o parte a haitei.

Sancțiune corectă și echilibrată.

Peste tot în lume există chioșcuri la metrou. Este ceva normal ca în spațiile publice să poți cumpăra diverse. Evident, nu electrocasnice și haine. Eliminarea tutror chioșcurilor a fost o eroare.

6aac0cc6bee45029bf83ba9e414ae17fbb3e4886.mov

“Înainte de toate să lămuresc cine este Emmanuel Todd –istoric, antropolog, sociolog, politolog- de care mulţi au auzit, poate, şi nu exclud să fi citit din cărţile lui, unele apărute şi la noi. De altfel, l-am auzit, într-o împrejurare, pe Ion Cristoiu, pomenindu-i numele, după apariţia în librăriile franceze a ultimelei sale cărţi „La Defaite de L’Occident” (Gallimard, 2024), o carte execrabil primită de media din Hexagon. Cel considerat, la 25 de ani, un profet, când în 1976 a anunţat „La Chute Final”, că URSS urmează să se prăbuşească –cine îndrăznea să parieze pe declinul imperiului- a fost aproape unanim repudiat, acuzat de concordanţă cu propaganda rusă, deşi a mai fost invitat pe la unele posturi de televiziune. El este cel care i-a replicat lui Zbigniew Brzezinski, la cartea acestuia „Tabla de şah” (1997) apărută şi la noi, admiţând că dacă democraţia liberală conduce la pace, în consecinţă, decăderea ei poate conduce la război.” Sursa Are idei interesante despre controversa zilei -Groenlanda. Pentru cine nu știe limba franceză vedeți că pe YouTube există o setare de traducere automată limba română.

Opinie interesantă a istoricului francez Emmanuel Todd.

https://x.com/tomaso_sp/status/2015464689375854790

Cred că majoritatea celor care au votat cu ND nu s-au aşteptat ca acesta să fie în halul ăsta de tălâmb. Majoritatea celor care acum regretă se apără spunând că l-au votat pentru a-l împiedica pe Simion să ajungo preşedinte. Oare judecă bine? Eu cred că nu. Cred că Simion era muuuuuult mai potrivit pentru funcţia de preşedinte. Nu la fel de bun ca Gerogescu, dar, totuşi, nu există termen de comparaţie. Toţi candidaţii la preşedinţie care au participat la alegeri, fie cele legitime, fie cele nelegitime, erau mai buni ca Nicuşor. ND a fost varianta cea mai proastă dintre toţi candidaţii. Iar acum este prea târziu, răul a fost făcut. Cele mai multe rele de acum sunt provocate de puterea nelegitimă existentă. O putere minoritară, neomarxistă, opusă intereselor cetăţenilor români. Înţeleg că cei mai mulţi nu s-au aşteptat, abia acum îşi dau seama de cât rău au făcut altora şi lor. Aducerea lui Bolojan a fost o decizie proastă. Şi tot ceea ce avem acum rău, de la politică imbecilă până la impozitele crescute, uciderea firmelor româneşti la un nivel superior pandemiei, inflaţia şi îndatorarea, totul are legătură cu votul dat pentru Nicuşor. Scurt şi clar. Au votat conduşi de propagandă un om care va fi un fel de Biden. Este în mod vizibil incapabil să exercite funcţia de preşedinte. Sper să nu rămână la putere până când haitele de neomarxişti demenţi vor distruge TOT. Este clar şi vizibil că toată această haită are o misiune distructivă. Sunt un pericol imens pentru România. Nu au legitimitate şi nici nu le pasă de interesele naţionale. Distrug pentru a preda capul României pe o tavă, ca semn de supunere şi ascultare a şefilor bruxelezi. Vor o Românie transformată într-o provincie de la marginea imperiului. Fără voce şi fără putere. Condusă prin decretele unor nealeşi de nimeni, birocraţi care nu dau socoteală cetăţenilor. Înainte de a deveni provincie în federaţia UE, trebuie distrusă clasa politică românească. Aceea care s-ar opune. Planul este de a transforma democraţia din România într-o dictatură mascată unde nu vor mai exista alegeri libere. Ăştia nu dau nici doi bani pe români. Îi văd pe români drept o populaţie care va fi parte din imperiul federal bruxelez. Cine nu observă asta, cu părere de rău, însemnă ori că-i prost, ori că-i părtaş la ceea ce vor să ne facă aceşti nemernici. Îmi pare rău. Nu există nicio guvernare în istoria post decembristă care să fie atât ostilă românilor ca aceasta. Înţeleg scuzele şi părerile de rău. Înţeleg cu mintea omului care a trecut prin asta, care a votat cu Monica Macovei şi care a regretat amarnic acel vot. Măcar, pentru liniştea mea sufletească, votul acela nu a făcut rău nimănui. Cei care au votat ND au dat un vot rău.

Pe net se discută despre o lovitură de stat aflată în desfăşurare. Informaţiile care apar pe X nu pot fi considerate ca surse fiabile de informaţii pentru că nu ştim cine sunt cei care postează. Doar la nivel de speculaţie, prin coroborarea mai multor discuţii, pare că este ceva îndreptat contra lui Xi dinspre anumite zone conduse de militari. Şi că Xi acum reacţionează. Compilat de pe net: Xi are un istoric de epurare a ofițerilor de rang înalt pentru a asigura loialitate absolută și a consolida puterea. Dacă această poveste este adevărată, este mai probabil să fie așa. Dar dacă ar fi fost o adevărată lovitură de stat, cu atâtea grade înalte implicate, nu ar fi trebuit să se ajungă niciodată la arestări, decât dacă ar fi existat greșeli majore, ceea ce ar fi ciudat având în vedere atât de mulți strategi de luptă competenți și de rang înalt! În acest caz, nu au nimic de pierdut și ar trebui să termine treaba, cu condiția ca forțele armate principale să fie de acord cu lovitura de stat, pentru că altfel vor fi executați de regim. Însă loviturile de stat militare reușite împotriva unui lider PCC în funcție sunt extrem de rare în istoria RPC - nu a mai existat una de la înființarea sa în 1949. Cea mai notabilă tentativă a fost a lui Lin Biao în 1971, care a eșuat spectaculos și s-a încheiat cu moartea sa într-un accident de avion. Ce ar putea face Xi dacă lovitura de stat ar decurge în mod brutal, cu principalele forțe armate împotriva lui și cu generalii? 1. Prima linie de apărare este Biroul Gărzii Centrale (CGB), o forță de elită formată din aproximativ 8.000 de oameni loiali direct lui, responsabilă de protejarea liderilor de rang înalt. Într-o criză, aceștia ar putea securiza Zhongnanhai (complexul de conducere din Beijing) și locuri cheie, câștigând timp. Xi ar putea, de asemenea, să apeleze la facțiunile loiale PLA - a dotat armata cu aliați personali de-a lungul anilor, așa că nu toate unitățile s-ar alătura neapărat unei rebeliuni. 2. Mobilizarea aparatului de partid și a propagandei: PCC controlează armele, nu invers - Eliberarea Populară de Apărare este armata partidului, nu una națională. Xi ar putea mobiliza Biroul Politic, liderii provinciali și vasta birocrație a partidului (peste 90 de milioane de membri) pentru a izola rebelii. Mass-media de stat ar încadra evenimentul drept „trădare” sau „corupție”. 3. Dacă situația escaladează și se transformă în conflict deschis, Xi ar putea ordona atacuri aeriene, perturbări cibernetice sau desfășurări de trupe din regiuni neafectate (de exemplu, forțe navale sau aeriene, dacă trupele terestre se revoltă) . - , dar cu riscul unui război civil. 4. Xi ar putea apela la aliați precum Rusia pentru cel puțin sprijin limitat și/sau acoperire mediatică. Blocarea informațiilor. Șansele unei lovituri de stat complete sunt însă mici. Armata este profund legată de PCC. Orice lovitură de stat ar avea, probabil, ca scop înlocuirea lui Xi cu un alt membru din interiorul partidului, nu dezmembrarea sistemului. În ceea ce privește noua conducere în rezervă: În dinamica PCC, da - bătrânii sau membrii Biroului Politic ar putea interveni dacă Xi cade. Zvonurile chiar vehiculează nume precum Wang Yang sau alți „reformatori”, dar totul este o presupunere.

Ceva se întâmplă în China. Mai mulţi generali ţi înalţi funcţionari au fost arestaţi acum câteva ore. Surse publice afirmă că ar fi vorba despre 17 ofiţeri superiori cu funcţii înalte din conducerea statului chinez. Nu se ştiu amănunte exacte Zhang Youxia, vicepreședinte al Comisiei Militare Centrale; Ma Xingrui, membru al Biroului Politic; Shi Taifeng, ministru al Departamentului de Organizare al Comitetului Central al PCC; He Lifeng, vicepremier al Consiliului de Stat; și Liu Zhenli, membru al Comisiei Militare Centrale. Shi Taifeng s-a întâlnit cu oaspeți din Singapore la Beijing pe 5 ianuarie 2026. Zhang Youxia și Liu Zhenli au participat la ceremonia organizată de Comisia Militară Centrală pe 22 decembrie 2025, de promovare a unor persoane la gradul de general.

Romania, INSCOP poll: AUR-ECR: 41% (+3) PSD-S&D: 18% (-2) PNL-EPP: 14% (-1) USR-RE: 12% UDMR-EPP: 5% SENS→G/EFA: 3% S.O.S.RO-NI: 3% (+1) POT-*: 2% (-1) +/- vs. 25 October 2025 - 02 November 2025 Fieldwork: 12-15 January 2026 Sample size: 1,100

Ai scris mai demult un post despre like-uri. Sper să nu confund, că-s bătârn şi mai uit. Mi-a plăcut. Foarte bine scris şi cu multă substanţă. În majoritatea celor scrise m-am recunoscut. Am să scriu tot aici, nu acum, un post despre cum like-ul devine o armă. Şi cum un like poate însemna tot ceea ce poate fi mai rău, sau mai minunat. M-am specializat în a vedea simbolistica ascunsă a datului de like-uri pe un forum. Şi ţin să scriu despre chestia asta. Atât pentru seara asta pe teme forumistice în răspăr cu softpedia.

De la cine să ţi-o iei? În cel mai rău scenariu, eventual, te înjură careva pentru că aşa simte el. Când vin pe aici, şterg şi dacă este cazul intervin, chestii din astea. Ideea este simplă. Nu mă refer la tine, spun la modul general. Spune ce vrei, discută despre ce vrei, dar nu înjura pe cel cu care nu eşti de acord. Şi nu-l reduce la tăcere & shit. Nu ştiu ce va fi cu softpedia în viitor. Poate într-o zi cineva va considera că forumul nu justifică cheltuielile şi se va duce după computergames. Ceea ce îţi pot spune este că locul ăsta va trăi atât timp cât îmi voi permite să achit cheltuielile de întreţinere. Şi un timp după aceea, las bani cuiva în care am încredere că nu-l va închide. Un om care tace şi nu ţine musai să scrie aşa cum avem noi nebunia asta.

Da. Aşa este şi aşa va rămâne. Ştii cum am devenit "inamicul" moderatorilor? Ce i-a făcut să mă duşmănească? Am intervenit, am vorbit, am susţinut oameni abuzaţi. Am ales să vorbesc atunci când useri ok au fost banaţi sau sancţionaţi pe nedrept. Poate că m-am simţit vinovat, într-un fel. Dacă vreunul dintre cei apropiaţi mie ar fi fost abuzat atât de urât pe cât am păţit-o eu, cred că muream cu abuzatorii de gât. Însă invers nu a fost la fel. Am primit încurajări, bătăi pe umăr, vorbe bune şi cam atât. Aşa am realizat că prieteniile virtuale rămân virtuale şi că, la o adică, un căcat de forum este cu mult, mult, mult mai important pentru unii decât răul altuia. O lecţie de viaţă pe care mi-am luat-o în picături amare. Dacă un prieten de-al meu ar fi fost călcat în picioare mult mai blând faţă de cum am păţit-o eu, probabil că nu aş mai fi avut vreo comunicare sau relaţie bună cu abuzatorul în viaţa mea. Aşa cum nu am faţă de Morogan. Cu toate că mie nu mi-a făcut nimic, niciodată, ba din contră, pe vremea când eram moderator a fost ok în relaţie cu mine. Aşa sunt, mai dedicat. Nu stau să mă gândesc că vreau să fiu în relaţii bune cu toată lumea şi dacă asist la ceva rău să mă fac că nu văd sau că nu aud. Îmi repugnă diplomaţia asta.

Nu ai găsit pentru că nu am scris nimic pe tema cu Groenlanda. Deocamdată stau şi încerc să găsesc raţionamentul din spatele acţiunilor. Nici nu am avut timp. Trust me! Am avut un început de an horror. Numai necazuri şi căcaturi îngheţate. Două săptămâni am avut (şi încă mai am) necazuri cu un genunchi, merg ca venit de la o poştă. EU e nazy, ursul este e tută, de astea sunt sigur. Şi scriu cu acelaşi patos pe care îl aveam pe timpuri contra psd. Acum, pentru mine, UE înseamnă PSD * 10 ori mai naşpa. Nu cred că Trump va avea interesul să pornească un război. O fi el Potus, dar nu poate face chiar orice vrea. Şi nu cred că vrea. Apropo, am spus de m-am plictisit că sigurul drept real este cel al forţei. Că hârtiile nu au valoare şi că dreptul este doar cel convenabil puternicilor zilei. Nu că mi-ar plăcea. Asta este, mă enervează dar nu am de ce să neg ceea ce mi se pare evident. Zilele astea asistăm la o certificare pe faţă pentru tot ceea ce am susţinut. Dreptul forţei bate forţa dreptului. Nu mă enervez pentru că mi se pare amuzantă situaţia.

Pe scurt. Aici se poate. Dacă începe unul să înjure un alt forumist, atunci intervin. Micile îmbrânceli nu se pun. Dar, pentru idei, pentru opinii, efectiv nu există vreo restricţie. Doar pentru ceea ce ar fi ilegal, asta ca să respectăm legile ţării. Doar atât. Opiniile mele sunt ale mele. Forumul nu are opinie, culoare, orientare, căcat, este albastru spălăcit, ca să nu deranjeze la ochi şi atât. Şi spre deosebire de SP este mai modern, permite chestii faine şi este la zi. Şi nici nu vine cineva care să scoată ochii userului pe motiv că i se face un favor pentru că scrie aici.

Macule, dacă pe tine te pune pe bară un moderator timp de trei luni, fără niciun motiv, spune-mi dacă rămâi zen. Eu nu pot să rămân zen. Nu reacţionez bine atunci când cineva face chestii din astea. Nu îţi doresc să afli cum este şi nici să simţi ceea ce am simţit eu. Plm, nu mă iau de viaţa nimănui, nu înjur, nu insult, înghit toate şiturile şi tot eu sunt ăla în care dau toţi? Au fost câteva moment în care m-am simţit victima unor execuţii ritualice, unde vine fiecare să bage cuţitul doar pentru a proba că sunt de parte "corectă". Ştii de câte ori a fost suspendată Cătălina doar pentru că era de partea mea? Poţi să o întrebi. Pe bune, chiar aşa? Ce-i nebunia asta? Am scriu un post destul de consistent despre o ipoteză privind ţintele false apărute pe radare în 22 şi 23 decembrie 1989. În mare, ideea era că de pe şlepurile sovietice (la acea vreme) au fost zburate un fel de drone. Nişte aeromodele relativ simple, având la bord simulatoare de ţinte. Aşa ceva se folosea şi la exerciţii, la tragerile cu rachete AA. Am mai povestit şi eu cu nişte militari, cu un fost comandant de unitate operativă, una care la revoluţie a coordonat răspunsul AA de la unitate de radiolocaţie Cârcea, la sud de Aeroportul Craiova. Am scris despre staţii, despre capacitatea acestora, m-am scremut să scriu. De nebun, evident, pentru că prea puţin înţeleg cum este războiul radioelectronic. Şi ce crezi? Vine Argonaut sau altcineva şi şterge postul. Asta m-a supărat. Măcar dacă l-aş fi salavat pe undeva. S-a pierdut. Şi asta doar pentru că un moderator s-a căcat pe mine. Şi tu zici că exagerez? Dacă aş fi exagerat, mă urcam în maşină ca să mă duc să am o discuţie cu acel moderator, să-i comentez moderarea face to face. Atunci chiar că ar fi fost exagerat. Not me. No, să continui cu răspunsurile la primul tău post de anul ăsta, că-s multe idei şi mă simt bine să scriu.

Cel căruia i-am dat 10 puncte a fost unul care a scris ceva de genul "hai să ne ducem peste ei, se refera la guvern. Să le facem, să le dregem" Asta în contextul unor manifestaţii de stradă. Era o incitare la violenţă în cel mai direct mod. Aşa am considerat atunci, la acel moment. Acum, dacă scrii asta, îţi intră poliţia şi jandarmii peste tine, apoi ai şanse să faci închisoare. Nu a fost nici moftul şi nici plăcerea mea. Nu aveam nimic cu acel user, nu eram în contre cu el. Macul, moderarea înseamnă o viziune despre debate. Viziunea mea este relaxată şi mereu a fost în spiritul regulamentului, nu în litera acestuia. Eu spuneam atunci cam aşa: Moderatorul nu este un cenzor. Nu decide dacă ceea ce scrie un user este moral & shit. Nu apără adevărul, dreptatea, societatea & shit. Moderatorul apără un singur lucru. Discuţiile să fie libere. Adică orice user, indiferent de opinie, să poată dezbate liber. Nu contează dacă o majoritate se supără. Dacă 1000 de useri dau raport contra unui user pentru că acesta opinează diferit de ceea ce aceştia ar vrea să audă, atunci toate acele raportări nu se iau în considerare. 1000 de useri nu au dreptul să bage pumnul în gura unui user doar petru diferenţe de opinii. În viziunea mea, acesta este spiritul unui forum şi doar aşa poate exista un forum. Şi eu aşa am moderat. În acord cu viziunea mea despre forumit, raportată la regulamentul de la acel moment. Nu aveam de ce să intervin de nebun în discuţii aprinse. Să stric fengşuiul oamenilor doar pentru că erau offtopic. Importantă era ca discuţia să continue chiar dacă userii o mai luau pe alte cărări. Da, eventual mai atrăgeam atenţia dacă într-o discuţie despre nu ştiu ce eveniment politic ar fi venit unii care să discute despre frigidere şi roabe din aluminiu. Însă fără sancţiuni. Şi asta doar atunci când cei care îşi doreau să discute subiectul se simţeau deranjaţi şi dădeau raport. Viziunea aceasta este regula pe forumuri. Şi eu chiar mă pricep la povestea cu formurile pentru că am fost implicat încă de la bun început. Am fost admin şi încă mai sunt (onorific) pe forumuri înfiinţate acum 20-25 de ani. Am forumit mult pe forumuri din SUA. Am învăţat şi m-am obişnuit cu modul acela de a forumi. Am privit fenomenul cu ochii unuia care vede ambele laturi, nu doar una. Pe softpedia am făcut doar ceea ce am considerat eu că este bine şi în interesul userilor. Când adminii s-au implicat în politică, au decis să mă scoată de la moderare. Pe motive politice. Adică, în mod concret, adminul care mi-a luat butoanele mi-a scris şi mi-a spus că sunt presiuni, că-mi ia butoanele pentru că nu mai ţin cu justiţia, că alea alea. Adică pentru că scriam contra abuzurilor DNA, acum dovedite, lor li s-a părut că nu mai ţin cu justiţia şi au decis. Nimeni nu mi-a reproşat vreo eroare de moderare. Oricum, eu eram la acea vreme pe picior de plecare. Nu cred că mai ţii minte. Eram plictisit şi sătul de stat în expectativă. Am fost mereu un atacant, nu portar sau fundaş. Mie îmi plăcea să particip la debate, nu să îmi măsor vorbele pentru a nu da impresia că discută moderatorul cu userul şi că mă folosesc de butoane pentru a câştiga o discuţie. Pentru a tăia din rădăcina shitul acesta cu moderatorul care stă în turnul de observaţie şi de acolo trage cu arma în useri, ca-n lista lui Schindler. Am fost şi rămân un jucător, nu arbitru. În final, nu ştiu cât de bun sau de nebun am fost ca moderator. Ştiu că am început să nu mai fiu "bun" atunci când turma s-a dus după Koveşi, iar eu am rămas pe loc şi nu m-am dus.