Tomaso

Pe Radumiki îl știu de peste 20 de ani. Forumistic, nu irl. În afară de episodul cu Ucraina unde a abuzat un timp, în rest a fost echilibrat. Eu l-am cunoscut atunci când eram împreună la moderare ca om onest. Am citit luna asta, cred, un post în care el spunea că el este user 99% din timp și doar 1% moderator. Mie mi-a plăcut declarația asta. Așa trebuie să fie un moderator bun. INEXISTENT. Unul care intervine doar atunci când este musai musai necesar.

Complici. Își vor recita povestea pe care s-au coordonat.

Nici eu nu am mâncat nimic de trei zile. Azi, după o intervenție chirurgicală s-a putut goli puroiul acumulat în rinichi și este mult mai bine. Oricum, fac antibiotice. Când am revenit a doua oară la urgențe eram în insuficiență renală și avea 39 grade. Era cât pe ce să mă treacă pe dializă. Azi am trecut prin prima rahie din viață. Am supraviețuit. Până acum nu aveam energie nici să țin tableta în mână. Este epuizantă și incapacitantă o problemă plecată de la o piatră colțuroasă plecat aiurea. Fără glume, nu doresc nimănui să simtă durerile pe care le-am experimentat zilele astea. Abia pot scrie. Am și două perfuzii, una într-o mână, alta în cealaltă. Plus rușinoasa țeavă pe puță. Csfncsf!

Tu chiar nu ești normal. Te rog să termini cu chestiile astea.

Nu. Vorbesc despre oameni și despre firea lor.

Se va bucura inamicu' Homo homini lupus est

Mulțumesc! Pe la 5AM m-a mai lăsat cât să pot adormi.

M-am dus la urgenţe, nu e nevoie de trimitere. Oricum, era a doua zi de Paşte, niciun medic de familie nu are telefonul deschis.

Nu mă simt deloc bine, am o criză renală, ieri am stat la urgenţe aproape toată ziua, iar acum tot rău mă simt. Îmi vine greu să caut şi să verific. Abia pot tasta. Pot înţelege că prin extragerea din context se pot răstălmăci vorbele oricui. Am văzut asta la ce i-au făcut lui CG. Dacă tu ai verificat şi este doar o contrafacere de context, te cred. Când voi putea să stau drept pe scaun o să cercetez şi eu

Chiar nu mi-aş dori un asemenea topic.

Nașpa!

Se poate și asta. Din punctul meu de vedere, cine a votat cu nicușor din convingere este un om cu probleme.

Iată miza bătăii. Despre ce este vorba în mod real. Uniunea Europeană îl șantajează pe noul prim-ministru al Ungariei, punându-i în față 27 de condiții PE CARE EL TREBUIE SĂ LE ACCEPTĂ pentru a debloca peste 30 de miliarde de euro în finanțare înghețată. Aceste condiții includ renunțarea la politicile din era Orbán privind drepturile LGBTQ, imigrația și politica externă, în special în ceea ce privește Ucraina. Nerespectarea lor ar putea duce la pierderea permanentă a altor fonduri UE. Iată unde suntem. Uniunea Europeană pune un preț pe independența și suveranitatea țării tale. Dacă iei banii, ți-ai vândut sufletul diavolului. Aici s-a ajuns cu impunerea policitii demente ale înlocuirii rasiale, lgbtq & shit. UE nu este o uniune, a devenit un suprastat care impune politci sinucigașe. Orice om care are o sumară judecată poate vedea că acesta este un drum către servitute, către haos și distrugere.

Atât timp cât în Ungaria a fost posibilă alternanţa la guvernare, înseamnă că au o democraţie funcţională. Ceea ce la noi, din păcate, nu mai poate fi vorba. Să mă contrazică cine crede că exagerez. PSD şi tovarăşii au făcut multe căcaturi. Nu am uitat de marţea neagră. Dar, până la urmă, votul a fost factorul decisiv, nu anularea alegerilor. Puteau să anuleze şi pesediştii de atunci alegerile şi să tot tragă până când ar fi ieşit cine trebuie. Dar au ales să nu o facă. Pe timpul pesediştilor am semnat acordurile de intrare în UE şi NATO. Puteau să nu o facă, aveam toate instrumentele. Raportat la pesediştii de acum 20-25 de ani (pe care eu îi detest din rărunchi) actuala putere este un parazit al democraţiei. Sunt mau răi, mai iresponsabili, mai rapace, mai javre, mai dictatori, mai cenzori, mai curve împuţite sugătoare de carici bruxelez.

"Dictatorul" Orban a organiza alegeri libere pe care le-a pierdut. În România mai sunt posibile alegerile libere? Aş vrea să cred, sper să mă înşel, dar nu cred că vor mai exista alegeri libere în timpul vieţii mele. Asta mă întristează şi mă revoltă. Vom vedea câtă democraţie va mai exista la următoarele alegeri. Dacă actuala putere va mai pleca de la putere.

În opinia mea, omul are nişte probleme. Asta ca să fiu elegant în exprimare. "Dacă îţi moare copilul nu trebuie să plângi. Copilul este ca un laptop, nu este nicio diferenţă. Faci altul dacă moare. " Asta spune în acel clip. Ţie ţi se pare că vorbeşte ca un om cu mintea acasă? Doar întreb

Mă disociez de războiul acesta. Cred că este o eroare fantastică pe termen lung. Până acum am fost optimist în legătură cu soarta Israel. Dar de acum înainte sunt pesimist. Iranul nu a avut un război direct cu Israel aşa cum a fost acum. Dacă până acum au ajutat terorismul anti irael şi anti SUA doar pentru că au fost contra Israel, solidari cu cauza palestiniană şi a musulamnilor din zonă, de acum înainte Iranul va trata Israelul ca o problemă existenţială pentru ei, ca stat şi ca supravieţuire. Se vor înarma incomparabil mai mult decât au făcut-o până acum. Oricâte distrugeri au făcut contra economiei şi armatei lor, acestea sunt nimic raportat la ce bani fac din petrol. Şi de acum înainte va fi o altă viziune pe care Israelul nu o va mai putea contracara niciodată cu arme convenţionale. Şi nici cu nucleare. Este prima data când mă tem pentru soarta evreilor. Eu fiind un susţinător constant, dedicat şi empatic cu ei pentru ceea ce au păţit de-a lungul istoriei. Israel trebuia să fie rezervat. Au luat o decizie strategică cu implicaţii incontrolabile. Americanii vor pleca. Iar ei rămân acolo. Înconjuraţi de o mare de duşmani mai decişi să-i anihileze decât au fost în toată existenţa acestui stat.

Tu ai fost mereu un user ok, axat întotdeauna spre debate. Ai rezistat mult. Noi doi am avut doar dispute doctrinare, la subiect, dar niciodată la nivel personal. Dimpotrivă, rezolvam raporturile contra ta atunci când primeai grămadă. Raporturi care erau clar doar încercări de a manipula moderatorii. Am mai scris, eu nu am pus botul la asemenea manipulări pentru că le detectam imediat. Ai fost banat fără motiv. Cam cum au retras licenţa Realitatea. I-ai dat amenzi fără număr pentru nimic doar ca să aibă motiv de închidere. Asta în timp ce altora le mângâie creştetul. Exact ca pe SP. Acum cred că nu mai este nimeni pe acolo cu convingeri de stânga care să şi scrie. Bine, nici de dreapta nu sunt Au avut aceeaşi soartă cu cei de stânga. Iar cei rămaşi fac parte ori din secta neo marxistă ori din secta pro etatism şi pro securism. Maccip nu e în grămada aceea, el este diferit, dar fiind votat userist îşi face iluzia că este printre "ai lui". Se va face bine şi el, la un moment dat.

Cenzură în Austria Critica la adresa UE va duce în curând la închisoare. Coaliția guvernamentală austriacă formată din ÖVP, SPÖ și Neos plănuiește o înăsprire masivă a Codului Penal. Sub pretextul apărării împotriva spionajului, în viitor va deveni infracțiune simpla periclitare a reputației, securității sau intereselor economice ale Republicii, UE, ONU sau OPEC – și asta, fără ca un prejudiciu real să aibă loc. Persoanele vizate riscă pedepse cu închisoarea de la șase luni până la cinci ani. Exprimarea legitimă a opiniilor sau jurnalismul ar putea deveni infracțiune. Un atac periculos asupra libertății de exprimare. Zensur-Hammer in Österreich: Wer den "Ruf der EU" schädigt, soll bald hinter Gitter!

Este doar o opinie, un post normal, perfect regulamentar.

Politologul american Samuel P. Huntington a enunţat această teorie în cartea sa The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century (1991) Ce spune exact teoria? Exemplific prin începuturile democraţiei în România. O democrație este considerată consolidată (stabilă și durabilă) abia după ce are loc două alternanțe succesive ale puterii prin vot liber și corect: Primul guvern ales democratic (de obicei cel care a venit la putere imediat după tranziție, ex. FSN/Iliescu în 1990) pierde alegerile și cedează pașnic puterea opoziției. Noul guvern (fostă opoziție) guvernează, apoi pierde la rândul său alegerile și cedează la fel de pașnic puterea înapoi. Abia după această a doua „întoarcere” a puterii se poate spune că: Toate părțile acceptă regulile jocului democratic. Nu mai există tentația de a anula alegerile sau de a rămâne la putere cu orice preț. Puterea se obține doar prin vot și se pierde doar prin vot, fără lovituri de stat, fraude masive sau refuz de a ceda. Dacă un partid câștigă, pierde, apoi câștigă din nou și după aceea încearcă să schimbe regulile ca să nu mai piardă niciodată, democrația se poate prăbuși. De aceea a doua cedare pașnică a puterii este testul decisiv – demonstrează că toți actorii (atât foștii comuniști/reformiști, cât și opoziția) au internalizat norma democratică. Contextul românesc al anilor ’90 În România post-1989, această teorie s-a discutat intens în presă, dezbateri TV și cercuri intelectuale/opoziție. 1990: Iliescu/FSN câștigă zdrobitor („prima alegere”). 1996: Emil Constantinescu (CDR) câștigă → prima alternanță (puterea trece de la Iliescu/PSD la opoziție). 2000: Iliescu/PSD revin la putere → a doua alternanță. Abia după 2000 mulți analiști au considerat că România a trecut (sau a început să treacă) testul lui Huntington. Discuțiile din anii ’90 erau centrare pe: „este democrație reală doar dacă puterea se întoarce de două ori prin vot”. De ce este importantă ideea? Huntington argumenta că prima alternanță arată că opoziția poate câștiga, dar a doua arată că toată lumea respectă regulile, chiar și când pierde. Fără ea, riști „democrații iliberale” sau regimuri hibride unde alegerile există, dar puterea reală nu se schimbă niciodată cu adevărat. Conceptul a fost aplicat larg la tranzițiile din Europa de Est, America Latină și Asia. Dacă după mai multe cicluri electorale (chiar după ce s-au produs 2, 3 sau 5 alternanțe pașnice): Puterea aflată la guvernare schimbă legile electorale, constituția, sistemul judiciar, media sau regulile de finanțare; Face asta în așa fel încât să-și asigure avantaje permanente (gerrymandering extrem, control asupra curților constituționale, restrângerea drepturilor opoziției, etc.); Și reușește să rămână la putere indiferent de votul real al cetățenilor... atunci: Democrația intră în eroziune democratică (democratic backsliding). Testul lui Huntington a fost trecut, dar nu a fost suficient de profund sau condițiile care l-au permis (cultură politică, instituții puternice, societate civilă) s-au slăbit. Se revine la o democrație ilegală / hibridă / iliberală: alegerile există formal, dar nu mai sunt competitive reale. Puterea nu se mai obține și nu se mai pierde doar prin vot liber. Huntington însuși recunoștea că valurile de democratizare pot fi urmate de „reverse waves” (valuri inverse de autoritarism), iar studiile moderne arată că cea mai frecventă formă de prăbușire a democrațiilor astăzi nu mai este lovitura de stat clasică, ci tocmai eroziunea lentă din interior de către aleșii înșiși. Teoria lui Huntington verifică dacă democrația a „prins rădăcini” inițial. Dacă mai târziu actorii politici decid să schimbe regulile jocului pentru a nu mai pierde niciodată, înseamnă că: Consolidarea a fost incompletă sau reversibilă. Democrația nu mai este „reală” în sensul deplin al teoriei (puterea nu se mai câștigă și pierde doar prin vot liber și corect). Astăzi, politologii vorbesc mai mult despre reziliența democratică, accountability (orizontală, verticală, diagonală) și calitatea instituțiilor ca factori care pot preveni exact acest scenariu. Să privim situaţia actuală din România. Mai este sau nu mai este o democraţie? Nu, în sensul clasic al teoriei lui Huntington, aceasta nu mai este o democrație consolidată deplin. Este o formă de democrație hibridă sau democrație iliberală (sau „fațadă democratică”), în care alegerile există, dar competiția reală și alternanța liberă a puterii sunt puternic limitate prin aranjamente între elite. Situația actuală din România (2025-2026) După anularea controversată a primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024 (din cauza suspiciunilor de ingerință rusă masivă prin TikTok și alte platforme în favoarea lui Călin Georgescu), s-au reluat alegerile în 2025. Nicușor Dan (independent, pro-european, fost primar al Bucureștiului) a câștigat prezidențialele. La parlamentare (decembrie 2024), niciun partid nu a obținut majoritate clară: PSD ~22% AUR ~18% PNL ~13-14% USR ~12% Altele (SOS, POT, UDMR etc.) S-a format o mare coaliție PSD-PNL-USR-UDMR + minorități, cu rotativă guvernamentală explicită (premier PNL acum, PSD din 2027). Guvernul actual (sub Ilie Bolojan sau similar, cu rotație planificată) funcționează pe baza unor înțelegeri politice între aceste partide, nu pe un mandat direct și clar al unui singur câștigător electoral. Puterea se distribuie prin troc/negocieri între 4+ actori, cu rotație prestabilită, iar partidele mari cooptează sau marginalizează noii competitori (AUR și altele sunt ținute în opoziție, cu dificultăți de acces la resurse sau alianțe). România a trecut testul istoric în anii 1996-2000 (prima alternanță reală în 1996, a doua în 2000). Dar consolidarea nu a fost ireversibilă. Ce se întâmplă acum este exact scenariul de eroziune democratică (democratic backsliding): actorii sistemului schimbă regulile jocului (prin coaliții supra-dimensionate, rotații negociate, bariere de intrare pentru noi partide, control asupra instituțiilor) pentru a-și perpetua puterea și a reduce riscul pierderii ei prin vot liber. Când puterea devine un cartel al partidelor vechi care își împart resursele și se protejează reciproc, alegătorul are iluzia pluralismului („4 partide pe listă”), dar opțiunile reale sunt limitate. Votul popular există, dar nu mai determină direct cine guvernează – guvernează înțelegerile post-electorale. Este încă o democrație? Depinde de definiție: Da, formal/electoral. Există alegeri periodice, pluralism limitat, presă relativ liberă, opoziție parlamentară (inclusiv AUR), și instituții care funcționează (deși tensionat). Freedom House o clasifică încă drept „Free” ( scor ~82-83/100 în 2025-2026), dar cu declin. V-Dem o vede ca electoral democracy cu tendințe de autocratizare. Nu, substanțial. Nu mai îndeplinește criteriul minimal al lui Huntington de alternanță reală și liberă. Este mai aproape de un regim hibrid sau „democrație capturată”, unde elitele politice (indiferent de culoare) prioritizează supraviețuirea sistemului lor față de voința populară nefiltrată. Protestele masive după anularea alegerilor din 2024 și suspiciunile de ingerință externă au accentuat criza de legitimitate. Este o democrație erodată, în care votul popular a devenit secundar față de negocierile de culise și rotațiile prestabilite. Nu este încă dictatură, dar este departe de idealul „puterea se câștigă și se pierde doar prin vot liber și competitiv”. Riscul principal este ca această coaliție largă să devină permanentă sau să schimbe și mai mult regulile (electorale, justiție, media) pentru a se proteja.

Dacă este de orientare bruxeleză va folosi puterea obţinută prin vot pentru a elimina votul ca factor determinant. Vom vedea.

Este un el, nu o ea. Zice că este psiholog. Fără legătură cu ceea ce am scris mai sus, să nu se interpreteze. „Una dintre pedepsele pentru refuzul de a participa la politică este că ajungi să fii guvernat de inferiorii tăi.” — Platon, Republica

Nu ştiu, vom vedea. Şi eu sunt curios să văd ce o să facă în viitor. Şi, mai ales, sunt curios dacă vor aduce ceva în plus dpdv economic pentru cetăţeanul normal. Adică reduceri de taxe, impozite, creştere economică, din astea.