Tomaso

Atunci când au decis să pună o limită de posturi - condiţie pentru a intra în Poiană, au motivat că fac asta doar pentru a împiedica aşa zisa invazie a postacilor de partid. Veneau nişte alegeri şi au citit ei prin presă cum că ar fi fost postaci care intrau şi făceau propagandă. Au trecut acele alegeri şi bariera a rămas. Ba mai mult, numărul a crescut. Explicaţia REALĂ a fost oferită zilele trecute chiar de către un administrator. Aşadar: Pentru a putea ei să îşi exercite cenzura şi băgarea pumnului în gură, preferă să împiedice intrarea userilor noi, oameni cărora nici prin vise nu le trece să facă 240 de posturi necesare pentru a scrie ceva în poiana lui iocan. Se lipsesc. Peştele de la cap se împute. O dovadă clară că regimul de cenzură, desconsiderarea userilor, banările discreţionare, nerespectarea regulamentului propriu, vine clar dinspre administraţie. Ipocrizia este la maxim. Pe de o parte se plâng de userii care nu respectă regulamentul, dar ei sunt primii care nu-l respectă. În fapt, avem două caste. Una a moderatorilor cu dreptul de viaţă şi de moarte, fără a da socoteală nimănui, indiferent de ceea ce fac şi o castă a userilor fără niciun drept. A userilor care sunt la discreţia castei stăpânilor, omorâţi doar pentru că moderatorului nu-i plac ideile userului. Ce face beţia puterii din oameni!!

Semnele disoluţiei mandatului actulului preşedinte devine o problemă de dezbatere nu doar în societatea americană, ci şi una internă, în cadrul Partidului Democrat. Acolo nu există o largă unanimitate, democraţii fiind divizaţi după ideologie şi afilierea la nişte familii politice. Financial Times a găsit un titlu inspirat pentru analiza agitaţiei care a cuprins tabăra democrată după dezastrul de la ultimul debate Biden - Trump. "Clash of clans." Este un articol citat în toată presa lumii, dar, pacatul presei actuale, jurnaliştii se cred mai inteligenţi decât cititorii lor şi în loc să reproducă, să ofere informaţia brută, lăsând cititorului libertatea accesul la informaţie nedigerată şi reconstruită, încearcă să facă un rezumat. Să condenseze aceste sinusoide într-un hap citibil în câteva zeci de secunde. Nu merge. Cred că este necesar a nu rezuma un articol bine scris de către nişte jurnalişti care chiar se pricep la rezumate. Postez link la varianta originală pentru cunoscătorii limbii engleze. https://www.ft.com/c...3f-ad687fd475d3 Clash of clans: can the Democrats stay united if Joe Biden is toppled? The president brought together a party riven on class, age and racial issues. What happens if he goes? Traducerea articolului pentru cine este interesat de arabescurile intrigilor de pe culoarele puterii din Partidul Democrat. Ciocnirea clanurilor: pot democrații să rămână uniți dacă Joe Biden este înlăturat? Președintele a unit un partid sfâșiat de probleme de clasă, vârstă și rasiale. Ce se întâmplă dacă pleacă? Strângerea de fonduri organizată luna trecută la Los Angeles pentru Joe Biden a fost un succes răsunător, obținând donații în valoare de peste 30 de milioane de dolari pentru campania de realegere a președintelui și sprijin puternic din partea unor persoane precum George Clooney și Julia Roberts. Pe măsură ce seara se încheia, mulțimea aplauda, formația cânta muzică de ieșire și era timpul să părăsească scena - doar că Biden părea să înghețe. Fostul său șef, Barack Obama, a venit în ajutor, luându-l de braț pe președintele în vârstă de 81 de ani și conducându-l la plecare. Mulți democrați speră acum că Obama va fi din nou cel care îl va îndepărta pe Biden, după ce prestația lamentabilă a președintelui la dezbaterea de săptămâna trecută împotriva lui Donald Trump i-a convins că campania sa pentru realegerea din noiembrie este condamnată. Problema, avertizează cei care îl cunosc pe președinte și echipa sa, este că o intervenție a lui Obama ar putea avea efectul opus. Printre Bideni, există încă amărăciune față de Obama pentru că a susținut-o pe Hillary Clinton - împotriva propriului său vicepreședinte - ca succesor al său în 2015. "Dacă Obama încearcă să se implice, va fi contraproductiv", a declarat un important donator al Partidului Democrat. Un lobbyist democrat a fost de acord: "Cred că lucrul pe care mulți oameni nu îl înțeleg este că Barack Obama și familia Clinton și Biden nu au o relație foarte bună". Relațiile dintre cele trei clanuri principale ale Partidului Democrat nu au fost niciodată simple. Obama a atras mânia familiei Clinton atunci când, în calitate de senator la primul mandat, a avut îndrăzneala să o provoace pe Hillary Clinton pentru nominalizarea partidului în 2008. Biden și Obama au portretizat un parteneriat fericit în timpul celor opt ani petrecuți la Casa Albă. Cu toate acestea, diverse relatări indică faptul că vicepreședintele de atunci - un fiu din Scranton, Pennsylvania - a nutrit resentimente față de ceea ce el considera a fi aripa Ivy League a partidului. Legăturile lui Biden cu familia Clinton nu au fost niciodată deosebit de puternice, potrivit unui alt agent care nu a avut prea mare încredere în eforturile de a-i implica pe Bill și Hillary în campanie pentru a-l marginaliza pe președinte. Aceste răni și rivalități vechi - pentru un loc în istorie și o influență continuă asupra aparatului - formează acum un strat de neîncredere peste un partid deja fracturat, care se confruntă cu o criză istorică. În urmă cu patru ani, Biden a fost cel care a reușit să unească o coaliție largă - progresiști, alegători cu gulere albastre, tineri și bătrâni, negri, cei care aderă la politica de gen (gender identity) și cei care nu aderă, uniţi doar pentru a-l învinge pe Trump. Înlăturarea sa amenință să o destrămeze. "Nu există unitate între democrați pentru că, practic, piesele coaliției democrate nu împărtășesc aceleași valori", a declarat Hank Sheinkopf, un strateg vechi al partidului, citând decalajul tot mai mare dintre baza sa tradițională de gulere albastre și elitele sale urbane educate. Despre familiile de frunte ale partidului, el a spus: "Toate reprezintă facțiuni diferite. Toate cred că au răspunsul". În schimb, partidul republican a părut din ce în ce mai uniform sub dominația lui Trump. Unitatea sa a fost obținută, în parte, prin persecutarea disidenților, inclusiv a celor care l-au învinuit pe fostul președinte pentru incitarea insurecției din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliul SUA. Un democrat veteran a avertizat cu privire la "un uriaș spectacol de rahat" dacă Biden ar fi răsturnat. Această persoană și-a imaginat haosul în timp ce oameni precum Bernie Sanders, senatorul socialist din Vermont, Chuck Schumer, liderul majorității din Senat, Alexandria Ocasio-Cortez, tânăra stea a "escadrei" progresiste, Nancy Pelosi, fostul președinte al Camerei Reprezentanților, în vârstă de 84 de ani, și alți potentați se vor confrunta cu privire la un înlocuitor. Unele dintre diviziunile democraților au fost expuse în recenta cursă primară pentru Congres în districtul 16 din New York. Aceasta a opus un membru de culoare al "Squad"-ului progresist, congresmanul Jamaal Bowman, unei figuri albe a establishmentului, George Latimer, care avea susținerea lui Hillary Clinton. A urmat o competiție intrapartinică în care s-au adus acuzații de rasism și antisemitism, inflamate de dezacorduri generaționale cu privire la războiul Israelului din Gaza. Într-un semn al potențialelor fisuri din partid, Jim Clyburn, congresmanul din Carolina de Sud care a contribuit la consolidarea sprijinului negrilor pentru Biden în urmă cu patru ani, a avertizat săptămâna aceasta că nu ar trebui să o refuze pe vicepreședinta Kamala Harris, care este, de asemenea, de culoare, în cazul în care Biden se retrage. Acest lucru contravine dorințelor multor mari donatori care sunt convinși că Harris nu este cel mai bun candidat pentru a-l înfrunta pe Trump. Alți democrați resping previziunile privind haosul și luptele interne ca fiind un argument egoist pentru menținerea lui Biden în funcție. Aceștia susțin că o competiție animată, care ar urma să fie soluționată la convenția din august de la Chicago, ar putea fi exact exercițiul de democrație fără scenariu care să inspire alegătorii descurajați atât de Trump, cât și de Biden. Până acum, greii partidului au reușit să țină sub tăcere dezacordurile lor. Dar unele indicii au apărut în mass-media. Acestea au venit prin intermediul foștilor consilieri ai lui Clinton și Obama deveniți experți, James Carville și David Axelrod, ale căror apeluri ca președintele să se retragă au înțepat tabăra lui Biden. După dezbatere, Ben Rhodes, fostul consilier al lui Obama, a criticat încercarea campaniei lui Biden de a repara daunele. "Să le spui oamenilor că nu au văzut ceea ce au văzut ei nu este un mod de a răspunde la această situație", s-a enervat el. În replică, Axios a citat un consilier de lungă durată al lui Biden care spunea că "democraților de la Davos le place să parieze împotriva noastră" și că, în timp util, se vor întoarce "cerșind invitații pentru petrecerea de Crăciun și apoi pentru un însoțitor". Sheinkopf a declarat: "Biden a fost o figură unificatoare în ciuda disensiunilor. Întrebarea devine acum: cine din generația următoare îl poate înlocui?"

Întrucât SUA este singura putere globală, având capacitatea de a-şi proiecta puterea (militară, culturală, economică etc) în toată lumea, contează ce se întâmplă acolo.

Nebunia progresismului se transformă în forme de demenţă. ssstwitter.com_1717967172824.mp4

Depinde de discurs. Mă uit la Tucă & Stan. Văzut o hartă albastră cu o zgaibă roz Alabastre sunt zonele unde au câştigat "partidul extremist"

Donatori de organe

Vina aparţine administratorilor, ei sunt problema. De ei depinde totul. Dar dacă atât îi duce mintea se ajunge la asemenea situaţii

Chestia asta cu comentarea moderării a fost impusă de către moderatori. Îi deranja comentariile la DECIZIILE LOR. Am scris cu majuscule, ca să subliniez importanţa acestora. Este o prostie, evident. Nu există pe niciunde o asemenea prevedere, tip "comentarea moderării", niciun forum nu are aşa ceva prin regulamente. Pentru că, normal, este ceva stupid.

https://www.facebook.com/share/v/SiysgbM75WLM9BJM/ Șefa de promoție de la Colegiul „Mihai Viteazul” din Ineu, județul Arad, Iulia Cociuba, i-a uimit pe colegii, părinții si invitații prezenți în sala în care a avut loc festivitatea de absolvire a clasei a XII-a, transmite Epoch Times - România. Discursul, transcris de sursa citată, a fost filmat și postat pe internet (VIDEO) „Mă numesc Coțuba Iulia și, deși unii nu m-ați vrut aici, diferența fiind de doar 3 sutimi, iată-mă! Astăzi vreau să împărtășesc cu dumneavoastră o perspectivă diferită asupra anilor de liceu. Poate că nu e discursul clasic de mulțumire și celebrare, dar este unul sincer și reflectă în mod real experiențele mele. Am petrecut ani de zile învățând pentru note și validare academică și am realizat abia acum cât timp am pierdut. Am dobândit la cunoștințe, nu și valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, școala. În loc să fie un loc al învățării și dezvoltării, școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire pentru mulți dintre noi. Ne-am simțit deseori în imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gândi diferit sau de a fi autentici. Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde. Școala a devenit un loc unde performanțele noastre sunt atribuite meritelor instituției și profesorilor, iar eșecurile ne sunt puse în cârcă. Am avut parte de un sistem care ne-a învățat mai degrabă cum e să fim superficiali și ipocriți, decât să ne dezvoltăm etic și moral. Astăzi, în fața dumneavoastră, îmi reafirm dorința de a fi autentică și de a lupta pentru valorile în care cred. Știu că acest discurs deranjează, dar sper să fie și un pas spre conștientizarea unor probleme care au fost băgate sub preș atâta timp. În încheiere, vreau să transmit un mesaj clar: școala ar trebui să fie un sprijin, nu un obstacol. Nu voi mulțumi sistemului care m-a dezamăgit, însă vreau să-i celebrez pe acei dascăli care au dat o bucățică din ei de fiecare dată când s-au așezat la catedră și care au fost mereu acolo pentru noi. Cu bune și cu rele liceul ne-a unit pentru că aveam un scop comun: să absolvim. Și uite că am făcut-o! Mult succes! Mulțumesc!”, a încheiat șefa de promoție de la liceul din Ineu. 447892979_1130267834894233_9022757256195506304_n.mp4

Bârfe

Un Domn care scrie şi pe Softpedia.

Chestia asta se trage din începuturile lor ca forum. Nişte puştani care au început să scrie pe Computer Games Forum. Le-a plăcut şi au vrut să facă şi ei un forum al lor. Regulamentul făcut atunci este o colecţie de aroganţe juvenile, producţia minţilor lor de atunci, pe vremea când erau în mare vervă. În fond, ce drac de privilegiu o fi să scrii pe Softpedia Forum? Nici măcar atunci nu era un privilegiu, dar cu înflăcărarea tipică puştilor aşa au simţit ei că trebuie să îşi pună aroganţa în regulament. O platformă tip forum se poate face, nu-i ceva de nefăcut. Deci, tu, owner, pui la dispoziţie utilizarea liberă a unei platforme de comunicare. Însă depinzi de useri, de creatorii de conţinut. Asta este un forum, dincolo de platforma software. Discuţiile, dezbaterile, sunt conţinut. Nimic altceva. Un conţinut gratuit, pentru care nu trebuie să plăteşti nimic. Unii useri chiar au ce scrie şi ce împărtăşi altora. Cum să fii atât de arogant încât să pretinzi că a posta pe forumul tău este un privilegiu? În realitate, privilegiul vine dinspre useri. Aceştia îţi fac privilegiul de a scrie la "tine" pe forum. Dacă nu o fac, atunci forumul este zero, plăteşti din buzunar sau îl închizi. Ce a rămas din Computer Games sau RoPortal? Tot nişte platforme tip forumu, la fel ca Softpedia. S-au dus.

Pe Tehnics l-au banat pe ascuns, fără să scrie niciunde. Acel "regulament" este vax, nici ei, adminii sau moderatorii nu ţin cont de ce scrie acolo. Este zero. Au pretenţia ca userii să respecte un regulament pe care ei nu-l respectă. Partea amuzantă este aceea că ţin la imagine. Nu lasă nicio critică să transpară. Niciun cuvânt. Nici atunci când regulamentul este sodomizat de admini şi moderare. Vor să abuzeze dar pe ascuns, să nu se ştie că o fac. Noaptea ca hoţii.

Mă mai uit rar peste topicurile vechi şi este trist să văd câţi useri au fost banaţi. Sunt pagini întregi cu dezbateri consistente unde nu mai există niciun user nebanat. Oameni cu care se putea discuta. Cum oare au ajuns atât de ostili împotriva tuturor? Adică la ce le-o folosi să baneze fără rost şi fără logică? Beţia puterii? Se poate.

Alegerile Europarlamentare - 09 Iunie 2024 Discuţii

Alegerile Locale - 09 Iunie 2024 Discuţii şi rezultate.

Da, asta mă uimeşte şi pe mine. Mentalitatea asta de vechil, de stăpân. Pretenţia de a băga pumnul în gură cu orice ocazie şi mândria de a spune "aici nu este o democraţie". Hai pe bune!! Adică "fraierilor de useri, scrieţi aici la noi, la softpedia, dar ciocul mic, scrieţi doar ce vrea pula noastră" Hai pe bune!!!

În ritmul cum sunt banaţi userii, discreţionar şi fără motive, mai devreme sau mai târziu oricine poate intra în dizgraţii. Am asistat la abominaţii precum useri sancţionaţi pentru motive stupide. La oha, doar pentru ca moderatorul să îşi impună voinţa, să bage pumnul în gură. Ceea ce uită ownerii softpedia forum este faptul că nu platforma are valoare, ci că userii care scriu aduc plus valoare. Să banezi în dispreţul propriului regulament useri care au scris 20 de ani, mi se pare o nebunie. Şi un semn de dispreţ.

Welcome!!

Războiul din Ucraina a trecut la o etapă de reconfigurare. Ofensiva s-a terminat, acum mantra zilelor astea pare a fi ”vom resista, ne vom apăra”. Am citit recent o analiză a lui Dan Pavel. Pentru cine nu-l cunoaște pun link. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Pavel Citez fragmente mai jos: ”Îmi iertați mica analiză geopolitică de birt. Reuters (și NBC) relatează că oficialii de la Washington și de la Bruxelles au inițiat discuții de culise în vederea negocierilor de pace cu Rusia. M-ar fi bufnit râsul dacă nu era atât de tragic. Experții încep să susțină că războiul este de necâștigat, iar contraofensiva de primăvară a eșuat lamentabil. Revista Time relatează că omul anului, Zelensky, a rămas singurul convins de victorie, în ciuda insistențelor contrare ale generalilor săi. Se pare că americanii nu mai au bani de dat. (...) Poporul american nu mai vrea să plătească pentru nebunia asta internațională, Biden e mai nepopular ca niciodată, iar democrații au început să aibă emoții cu alegerile. Cei mai îngrijorați de situație sunt, evident, europenii care au înțeles în sfârșit că Putin poate aștepta falimentul european de pe pozițiile în care este încartiruit de luni de zile. În ochiul propagandistului european, invazia rușilor în Ucraina a început de la ”rușii au pierdut deja”. A ajuns repede la ”rușii pierd în două săptămâni”, apoi ”în șase luni”. În șase luni au trecut la ”ruși vor pierde sigur”, apoi la ”nu știm când, dar vor pierde”. Un an mai târziu s-a ajuns la ”tragem speranță că răsturnăm situația la primăvară”. Acum e toamnă târzie, a început din nou rasputița și nu mai zice nimeni nimic. Se pare că diferența între conspraționism și realitate pandemică este de șase luni, iar diferența între putinism și realitate geopolitică este de doi ani. Așadar, Casa Albă pare că dă undă verde păcii. Aplauze! Sunt 500 de mii de morți în Ucraina, conform New York Times. De asemenea, Ucraina mai are 6,2 milioane de refugiați în Vest (conform ONU), încă 2,8 milioane care au fugit în Rusia (conform Moscovei) și 17,6 milioane de oameni care au nevoie de asistență umanitară de urgență. La asta mai adăugăm 1,7 milioane de ucraineni deveniți oameni ai străzii, rămași fără nimic pe lume în urma războiului. Ucraina din 2023 este o dictatură militară ultranaționalistă, de extremă dreapta, în care partidele politice de opoziție au fost scoase în afara legii. Atât alegerile, cât și presa de opoziție au fost interzise. Toate limbile minorităților sunt scoase în afara legii, SBU execută sumar opozanți în stânga și-n dreapta, iar armata smulge bătrâiori de pe stradă ca să-i trimită pe front. Economia Ucrainei este prăbușită complet. Atât salariile instituțiilor, cât și munițiile sunt plătite fie din împrumuturi internaționale, fie direct din buzunarele americanilor. Armamentul trimis a fost distrus în proporții îngrijorătoare sau a sfârșit pe mâinile unor grupări ca ISIS și Hamas. Unii analiști susțin că aproape 20% din armament a ajuns pe piața neagră și zeci de miliarde au fost sifonate din buzunarele americanilor, fără un traseu contabil clar. Lansatoarele Javelin au fost descoperite inclusiv în Africa unde sunt folosite împotriva armatei franceze, în conflictul din Sahel. Nimeni nu mai vrea să plătească pentru Ucraina din 2023. Singurul investitor rămas încă dispus să ia toată țara pe persoană juridică este BlackRock. Condițiile contractuale sunt misterioase și nu găsesc o sursă ca să pot detalia lucid. Cele mai optimiste estimări World Bank și Wilson Center arată că redresarea Ucrainei ar dura cel puțin cincisprezece ani. Numai reconstrucția infrastructurii ar costa de trei ori produsul intern brut. Evident că Ucraina nu va adera nici la NATO și nici la UE în următoarele decenii, deși UE nu fusese niciodată un impediment pentru Rusia. Aderarea la UE era un coșmar doar pentru americani pentru că ar fi consolidat puntea economică între Rusia și Europa. Așadar, ucrainenii au fost aruncați cu mișelie în malaxorul rusesc. În lunile următoare vor începe eschivele politice, justificările și răsturnările discrete de poziție. Vor începe ridicările din umeri: ”Cine, noi? Nu-i adevărat dom’le!”. În spațiul politic și militar toată lumea știa care vor fi consecințele extinderii. Nu că n-ar fi urlat Rusia două decenii despre asta. Generalii NATO și analiștii CIA nu sunt imbecili. Toate analizele de securitate publicate arătau exact același rezultat: o Ucraină distrusă din temelii. Oricum s-ar schimba discursul public în următoarea perioadă, realitatea rămâne aceeași. Poporul ucrainean a fost mințit cu ticăloșie și trădat mișelește încă din primele clipe. A fost convins să se arunce în baioneta rusească de dragul predicțiilor de profit ale Exxon, Chevron, Raytheon și Lockheed Martin. Politicienii care nu s-au lăsat mințiți au fost mituiți să tacă. Ucrainenii au devenit carnea de tun care înviorează piața de fosili, bursa de energie și aduce profituri nemaivăzute vreodată în istoria economică a umanității. Tot dezastrul ăsta umanitar s-a petrecut la îndemnul unei organizații nord-atlantice care știa de la bun început că extinderea va aduce războiul și apoi va eșua lamentabil. În Ucraina s-a întâmplat exact ce-și dorea toată lumea bună – un război proxy care să slăbească Rusia și să o îndepărteze de Europa cu orice preț. Acum, în 2023, Ucraina a pierdut 20% din teritoriul peste care era suverană, iar Moscova nu se mai grăbește să negocieze cu nimeni. Putin știe că, dacă nu merg negocierile a 17-a oară, armata rusă poate închide toată ieșirea la Marea Neagră, apoi poate înfometa Ucraina până leșină singură. Rușii nu mai mișcă din tranșee pentru că n-au niciun motiv. Economia rusească era dedolarizată și izolată încă din 2016, iar sancțiunile au lovit înzecit în Europa față de Rusia. Rușii sunt obișnuiți cu foamea. Acum e uzură. The long game. Ca-n Mariupol, dar la scară națională. Ucraina poate fi lăsată să se fractureze intern. E politica cuțitului la os, a ghiarei în gât, SBU împotriva SBU, generalii împotriva președintelui, populația împotriva armatei. Odată cu dispariția inevitabilă a implicării directe a Vestului, toți demagogii mari și mici vor bâlbâi în disperare și se vor mânca între ei. Rusia nu mai cere nimic de la Vest. Doar dă frânghie și săpun. Nu mai cere nici garanții de securitate de la Germania, nici asigurări de la Franța. Știe că SUA poate reaprinde conflictul oricând, dacă mai găsește bani pe undeva. Rusia așteaptă alegerile din SUA. E cea mai sinistră abordare geopolitică de la criza rachetelor, din 1962 încoace. Diferența este că Biden nu e Kennedy și nu-și amintește nici cine e Putin în majoritatea orelor din zi. După zeci de milioane de vieți distruse s-a ajuns în punctul despre care vă avertizau majoritatea ”putiniștilor” care doreau pace mai presus de toate. Cei care urmăreau conflictul politic din Ucraina încă din 2008 și războiul din 2014. Ceea ce este realmente trist e că pacea putea fi obținută în 2014, după lovitura de stat finanțată de Obama. Chestie recunoscută în conversațiile dintre Victoria ”Fuck the EU” Nuland și Geoffrey ”Klitschko wont be president” Pyatt. Pacea putea fi obținută în 2014 – 2015, dacă Merkel și Hollande nu negociau acordurile cu rea credință, ca să dea timp înarmării NATO. E o chestie pe care a recunoscut-o Merkel cu gura ei. Ucraina ar fi putut primi și Crimeea înapoi, restabilind vechiul tratat în perpetuitate. Oferta era încă pe masă. Pacea putea fi obținută oricând, în 2015 – 2018, prin simpla declarație NATO că Ucraina nu va adera, iar ostilitățile din Donbas vor înceta imediat. Crimeea nu mai putea fi luată înapoi, dar Rusia respinsese ideea de referendum în Donbas, iar acesta putea rămâne ucrainean, cu autonomie regională și restaurarea limbii ruse, așa cum se cerea atunci. Pacea putea fi obținută oricând, inclusiv în 2019 – 2020, când Moscova a cerul oprirea exercițiilor militare NATO de pe teritoriul Ucrainei. Putea fi obținută în 2021, când Moscova a cerut oprirea importului de armament, de mercenari și degrevarea blocadei discrete împotriva marinei comerciale ruse din Marea Neagră. Pacea putea să fie o realitate în prima săptămână de invazie când Putin a ajuns la marginea Kievului ca să-i aducă pe ucraineni la masa negocierilor. A fost o mișcare tactică proastă din partea Moscovei. În urma armistițiului temporar rușii s-au retras din zona Kiev și Harkiv, conform înțelegerii, iar Vestul le-a ordonat ucrainenilor să atace. Pacea putea fi obținută în aprilie-mai 2022 când toată lumea bătuse palma pe acordul semnat în Turcia. Asta până a venit Boris Johnson la Kiev și-a dat cu palma în el spre disperarea negociatorilor ucraineni, unii dintre care au fost asasinați ulterior. Pacea putea fi obținută în primăvara lui 2023 când Moscova a cerut încă o rundă de negocieri, știind că urma o contraofensivă sângeroasă pentru toată lumea. Fix acum nu cred că poate fi obținută pacea. Ucraina este Siria lui Bashar al-Assad și este pe cale să devină Libia nimănui. Rușii n-au niciun interes să-i oprească prăbușirea într-un haos politic total. E mai simplu să se ducă cu bani la ce rămâne în urma măcelului intern, decât să se bată cu toți odată. Pot aștepta încă un an. Dacă nu le pasă de pierderile lor, de alții nici atât. Pentru ucraineni retragerea sprijinului american devine o realitate de coșmar. Cum spunea Henry Kissinger: ”A fi dușmanul Statelor Unite este periculos, dar a fi prieten este adesea fatal. America nu are prieteni sau dușmani, ci doar interese.” Completare! ”Mai multe persoane mi-au atras atenția că am comis niște exagerări în articolul anterior. Profit de ocazie ca să-mi cer iertare și să fac niște mici corecturi: În Ucraina nu au fost interzise toate partidele de opoziție, ci toate partidele de opoziție pro-ruse. Având în vedere că SBU și Departamentul de Stat American stabilesc cine este pro-rus, au fost interzise doar 11 formațiuni care nu au votat în unanimitate toate măsurile dictate Kievului. E ca și cum ai scrie că în România nu s-a interzis decât opoziția USR pentru că a votat împotriva redefinirii familiei, dar AUR nu a fost interzis. Apoi că AUR a fost interzis pentru că n-a votat pensii speciale, dar USR nu a fost interzis pentru că era deja. Nici alegerile nu au fost interzise, ci suspendate temporar pe o durată nedeterminată. Vor fi reluate în momentul în care nu va mai exista opoziție pro-rusă și se va obține o unanimitate în suflet și simțire care să nu pericliteze democrația. Biserica Ortodoxă nu a fost interzisă, ci doar Biserica Ortodoxă pro-rusă. S-a dat un examen teologic scurt: ”Crezi într-unul SBU, Atotexecutorul, făcătorul de dreptate și democrație autentică? – Nu. – Ne pare rău, dar nu vă încadrați la ortodoxia acceptată de stat. Va trebui să mergeți cu noi! – Unde? – Nu contează! Mergeți!”. Negociatorul Denis Kirieiev nu a fost asasinat, ci a murit din cauze naturale în mașina SBU în care era transportat către detenție. Răcoarea intrată printr-o gaură de glonț i-a provocat o pneumonie severă. De altfel majoritatea jurnaliștilor și politicienilor pro-ruși care au trecut pe la SBU, fie au murit de covid, fie și-au dat demisia și nu s-au mai întors acasă de nervi. Încă o mică corectură. Nu li s-au luat drepturile tuturor minorităților, ci tuturor minorităților din 2014. Acum se dau selectiv înapoi în funcție de cum dictează acordul preliminar cu UE și toleranța nou descoperită la Kiev. Astfel, minoritățile română, moldovenească, maghiară și poloneză își vor recăpăta drepturile parțial, dar nu vreo reprezentare politică relevantă. Cea mai importantă minoritate nu și le va recăpăta pentru că în jur de 20% din populație se încăpățânează să se identifice drept rusă, bielorusă, tătară etc.. Ăștia nu mai sunt minorități, ci dușmani. Încă din 2014, fostele minorități au ales incursiunile punitive din Donbas. Și-au bombardat singuri școlile, clinicile și bisericile. Unii și-au blocat singuri plățile salariale și pensiile, apoi și-au reprimat violent toate proteste. Alții au ales să moară arși de vii prin Donbas sau Odesa. Mai erau și alte minorități care beneficiau de razii de intimidare din partea Sector Dreapta, S14 sau Azov. Două exemple ar fi minoritatea romă și cea LGBT care acum sunt protejate de parteneriatul UE pentru că majoritatea au fugit în Europa. Ăia care n-au fugit au fost luați la oaste cu arcanul și aruncați în prima linie sau sunt dispăruți deja. Minoritatea LGBT avea de ales între a fugi la Moscova ca să fie arestată și bătută de miliția creștină a lui Vladimir Putin sau torturată la pădure de miliția creștină a lui Stepan Bandera. Europa a fost o alegere mai bună. De asemenea, Ucraina nu este un stat ultranaționalist de extremă dreapta. Aș vrea să-mi cer iertare pentru această intoxicare. În vederea aderării, UE nu putea tolera aceste organizații, iar Kievul a ales reabilitarea lor. Nicio minoritate nu mai are motiv de teamă pentru că toate organizațiile paramilitare de extremă dreapta, antrenate de serviciile britanice și canadiene, nu mai sunt ilicite. Au fost integrate în Armată, Garda Națională, Poliție și grupări parlamentare, unele de opoziție. Încă o dovadă că Ucraina are opoziție. Astăzi nu mai există niciun membru de extremă dreapta pentru că toți sunt primari, politicieni. generali, comisari, polițiști, militari și funcționari publici. La ultima numărătoare din 2019 (Stanford CISAC și The Guardian) erau aproximativ 60 de mii de membri numai în Azov. Încă vreo 40 de mii în alte organizații conexe. Din păcate nu mai pot proba aceste afirmații cu surse credibile și cifre exacte. Articolele The Guardian, WaPo și Stanford au fost fie editate ulterior, fie retrase de la publicare pentru că erau putiniste. Țin să mai precizez că Google nu este un motor de răspunsuri corecte, ci un motor de căutare. Acesta nu poate face altceva decât să te conecteze la restul proștilor de pe internet care au scris pe subiectul căutat. Dacă căutați ”Soarele este o minciună”, Google vă mufează la milioane de imbecili care cred că Soarele este o minciună (291 de milioane de rezultate, în 0,41 de secunde). Google nu poate confirma nimic altceva decât că majoritatea oamenilor de pe planetă sunt sărmani mintal sau ticăloși interesați. Asupra Conspirației Soarelui va trebui să vă hotărâți singuri, citind din foarte multe surse, pe parcursul a ani de zile de informare. Așa e și cu Ucraina.”