Tomaso

Forumul a fost relativ ok până prin 2015. De atunci, ultimii 10 ani au fost doar o cădere continuă. Aducerea la moderare a lui Argonaut şi Naoto a fost gestul care a pecetluit soarta acestui forum. Vina mea. Eu i-am evaluat eronat. Şi am plătit pentru că nu am fost atent. Din 2018 CENZURA a coborât asupra celor care scriau acolo. Mereu au fost imperative care necesitau cenzură şi represiune. Din una în alta. Fără nicio pauză. Au vrut să elimine userii cu simpatii pesediste. Şi asta au făcut. Apoi au vrut să elimine userii care nu erau de partea usere, tefelişti, rezişti. Şi asta au făcut. După aceea a venit pandemia care cu mâna cuplulul morţii a ucis mai mulţi useri ca niciodată. A fost o adevărată purificare ideologică dpdv forumistic. După pandemie a venit războiul din Ucraina. Aşa cum mor soldaţii prin Ucraina, la fel au murit userii de pe Softpedia, răpuşi fără milă de către moderare. Apoi au venit alegerile UE şi România, 2024. Alţi useri ucişi. Tot de către echipa morţii. Nu se mai satură de sânge. Ei nu se văd, par a nu îşi da seama ce fac, dar din exterior se vede clar. Orice motiv este pentru ei o ocazie de a mai ucide un om. Pentru ca apoi să triumfe. Le place să descăpăţâneze şi să fluture ţeasta celui proaspăt ucis. Orice user banat este un prilej pentru Ei ca să îşi manifeste biruinţa contra celor care nu se pot apăra. În aplauzele celor rămaşi. Mă tot gândesc la o chestie. Atunci când vor obţine puritatea ideologică, atunci când NIMENI nu va mai cuteza să cârtească, să aibă nechibzuinţa de a le contesta sentinţele, oare pe cine vor mai sancţiona? Cum îşi vor mai ostoi pofta de sânge? Pe cine vor mai ucide ritualic, pasând cuţitul de la unul la altul? Au mai rămas puţini useri care scriu. 99% sunt din aceeaşi tabără. Chiar dacă unii se comportă mai civilizat şi lor le place unanimitatea. Sunt la fel, un monolit. Cam 30-40 useri activi, deja îi ştiu pe dinafară. Mai sunt tot cam pe atât care scriu rar spre deloc. Şi mai sunt maxim 100 de useri care mai votează prin chestionare. Acesta este Forumul Softpedia în anul Domnului 2025. Pe cine să mai sancţionezi? Pe cine să mai dai afară de pe forum? Ăştia, cei rămaşi, sunt de-ai casei. Sunt din haită. Va fi interesant de urmărit.

Am citit în diagonală câteva topicuri pe forum. Un festival de mizerii şi insulte la adresa conservatorilor (suveraniştilor). Moderarea este practic inexistentă. Cu excepţia lui Radumiki, ceilalţi sunt parte a haitei care porcăiesc. Argonaut şi Naoto, aşa cum îi ştim, nu se pot abţine, nu se pot avea o atitudine moderată, fiind cei care dau tonul insultelor şi întărâtă oamenii contra celor pe care ei nu-i plac. Cred că le dă un fel de stabilitate emoţională. Sunt supăraţi pe conservatori, îi supără foarte tare faptul că majoritatea celor care votează este în favoarea acestora şi au stări de anxietate pe care le exprimă. Par că se tem de ceva. Ei spun că este şi soarta lor în joc. *** Mi-am dat seama de ce ţin ei musai la puritatea doctrinară, de ce li se pare vital să se exprime doar într-o bulă pură dpdv ideologic. Orice voce care nu s-ar înscrie în acest cor al imprecaţiilor aruncate otova ar da impresia că există (o) opoziţie. Iar lor nu le place opoziţia de niciun fel. Curgerea insultelor monotone la adresa conservatorilor le dă împresia că deţin controlul. Tăcerea acestora le dă senzaţia că tac pentru că sunt puşi cu botul pe labe. Aceste insulte sunt adresate şi mie şi altora care nu gândesc la fel ca ei. Mă bagă şi pe mine şi pe mulţi alţii, o mulţine de foşti forumişti softpedia care acum tac. Sau care au fost banaţi ori sancţionaţi la nesfârşit. Pe mine nu mă afectează foarte mult imprecaţiile LOR. Mă dor (recunosc) doar imprecaţiile celor la care am ţinut într-o formă sau alta. Dar, asta este, aceştia sunt oamenii. Este problema MEA. Nu a lor. Eu i-am evaluat eronat. Mă rog, este mai puţin important ce simt.

Aş putea numi perioada de după anularea alegerilor ca fiind "timpul revelaţiilor" Privesc în jurul meu spre oameni pe care credeam că îi cunosc. Nu. Nu îi cunoşteam. Acum este un timp al Adevărului. Oamenii nu se mai prefac şi nu se mai feresc. Îşi arată gândurile, chiar şi pe acelea ascunse adânc în ei. Am descoperit cu oroare şi uimire că mulţi oameni nu vor democraţie. Vor o democraţie originală. Atât timp cât i-au avut "pe ai lor" la putere, au tăcut complice, au simulat voinţa pentru democraţie. Ba chiar îi şi înjură, îi beştelesc, îi porcăiesc pe cei votaţi. Asta ca să mimeze desprinderea de cei detestaţi, să se facă plăcuţi prin disocierea fake faţă de cei pe care i-au votat în trecut. Dar nu este nimic real. Este doar o formă de mimetism social. O prefăcătorie. Momentul adevărului începe în clipa când oamenii pe care ei îi susţin pierd puterea. Atunci îşi schimbă atitudinea şi îşi arată adevărata faţă şi ceea ce gândesc ei în mod real. Nu vor democraţie. Vor doar ca ei să fie în tabăra celor de la putere. Atât. Să ştie ei că au un fel de control. Vor puterea cu orice preţ, chiar dacă asta înseamnă eludarea democraţiei, călcarea în picioare a constituţiei, cenzura, instituirea delictului de opinie etc. Îşi găsesc explicaţii şi îşi fabrică motive. Totuşi, vina nu este doar a lor. Este în firea lor să se prefacă, să fie cameleoni, să spună altora ceea ce vor ăia să audă, totul pentru a se face plăcuţi şi respectaţi. Cu cât eşti mai prefăcut şi mieros, cu atât devii mai plăcut celor din jur. Acest mimetism social poate fi un mod de viaţă. Te obişnuieşti atât de mult încât devine instinct. Poate că este o formă de adaptare la mediu social, plm, realitatea este că aşa sunt ei şi nu vor putea fi schimbaţi. Vina pentru judecata eronată este a celor care nu dau importanţă semnelor. Un om ascuns nu este perfect în prefăcătorie. Fără să îşi dea seama, acesta se trădează. Cu câte o vorbă, cu câte un gest, cu câte o răbufnire pe ton jos. Cu câte o privire. Ochii trădează. Micile derapaje pe care nu le luăm în considerare sau nu vrem să le dăm atenţie pot trăda culoarea reală a omului cu care stai de vorbă. Vina pentru dezamăgirile ulterioare este astfel împărţită. Eşti de vină pentru iluziile pe care ţi le faci în raport cu unii oameni. Eşti de vină pentru că nu îţi laşi instinctele să decidă. Mereu ne bazăm pe inteligenţă, pe judecată, pe principii. Eşti de vină pentru că prezumi reciprocitate. Te aştepţi ca cei din jurul tău să se comporte şi să acţioneze la fel ca tine. Descoperind că, de fapt, eşti singur şi că aştepţi reciprocitate în van. Eşti de vină pentru că crezi prea mult în oameni. Uneori stai în pat cu un om care îţi şopteşte doar ceea ce vrei să auzi, dar fără să şti că, de fapt, în mod real, stai în pat cu inamicului tău.

Comentarea moderării din Poiana lui Iocan. Pentru cine nu cunoaşte, este aria de discuţii politice a Forumului Softpedia. Numai că acolo nu se poate discuta politică. Poiana lui Iocan este aria unde discută votanţii usere şi câţiva toleraţi de pe la penele. În rest, dacă nu eşti userist, nu poţi exprima nici idei, nici opinii. Imediat eşti hărţuit de către moderatori. Argonaut, în special. O discuţie normală, între useri, despre politică. Unul spune că nu votează cu cutare, că el crede că va vota cu partidul X. Ceilalţi întreabă: Dar de ce, ce te face să votezi aşa. Userull argumentează, spune de ce are intenţia să voteze cu partidul cutare. Problemă!! Partidul cutare nu este pe placul moderării. Şi atunci, marele zmău, dulăul ariei, îi bagă pumnul în gură şi îi spune că nu interesează pe nimeni motivul pentru care votezi. Că este considerat propagandă. Bro, Argonaut, băi zmăul zmăilor de Călăraşi, spaimă a internetului, eşti indecent de prost. Iată de ce. Pe puncte. 1. Propagandă nu este atunci când cineva îţi spun de ce vrea el să voteze. Propagandă este doar atunci când un user ar începe să scrie "votaţi cu cutare, că-i mândru şi patriot". Înţelegi? A îndemna, asta este propagandă. Şi cum acolo se discută politică, nu despre robineţi, este logic, firesc, normal, ca fiecare să spună ce vrea el, cu cine votează, de ce, alea, alea. 2. Toată lumea spune cu cine votează, inclusiv Argonaut. Bineînţeles că lui nu-şi poate da suspend, că doar e aria LUI, face ce vrea pula lui. 3. Încercă să dea o notă impersonală sancţiunii. Spune "se consideră". Hai, pe bune? În loc să spun că el consideră, încearcă să o dea doct, să pară că legea e scoborâtă de la zeii din Olimp şi el, supusul orb al legii, ce drac să facă? Aplică. Ce beşini! 4. Vrea să dea impresia de putere. Numai că puterea nu se exercită aşa, bro! Argonaut masonul de Călăraşi împreună cu colega lui, Doamna Naoto Brânzovenescu, sunt doar nişte dezechilibraţi cu care nu se poate discuta civilizat. Fără onoare, fără cinste, fără demnitate. S-au găsit. Ăştia doi au distrus orice şansă de a se mai discuta politică pe aria aceea. Iar acum mai "moderează" câţiva oameni, vreo 30-40 care postează constant şi poate încă vreo 100-120 de useri care mai votează prin chestionare. Dacă chiar votează în mod real.

Zilele trecute Naoto, şefa, iar se spârcăia cu roşu pe tema "unor foşti useri". Adică, în viziunea ei de şăfă, dacă un user nu mai este pe Softpedia, nimeni să nu mai cuvânte despe acesta. Este şters din memorie, nu mai există, a dispărut. Cineva întreba de Nouţa şi cineva a spus că a fost banată. A venit imediat Naoto împroşcând cu roşu, cum că a fost banată prin decizia administraţie şi alea alea. Adică exact cum spunea userul, anume că a fost banată. Ceea ce nu spune Naoto este altceva. Noua pe site a luat puncte cu grămada de la Naoto. Nu am întrebat, dar chiar acum îi voi scrie, să îmi spună. Deci, Naoto în loc să protejeze un user aflat în minoritate, o sancţiona pe şest. Cum aflu, scriu aici câte mai exact. Să rămână posterităţii. Vina lui Noua era că susţiunea MAGA şi Trump. Nasol. Pe un forum unde toţi moderatorii o susţineau pe Kamala şi moş tăgârţă Biden. Şi pentru că Noua avea argumente beton, greu de combătut, iar proştii care o contrau nu îi făceau faţă, moderatorii îi puneau piedică. Puncte, suspenduri şi alte mizerii bazate pe ceea ce le-a fătat lor mintea să pună în regulament, pe chestiilea alea cu flame, cu offtopic, cu trolling. Progresiştii lui peşte afumat, adică ăia care ar vota Kamala, sunt perverşi. Dau report cu grămada. Nu le place că vii cu argumente? Nicio problemă, că doar faci gaşcă cu moderatorii, le dai raport pentru nimic şi ăia sar pe user cu sancţiuni. Şi tot aşa până omul este bnat. Nu contează că are mulţi ani de zile pe acolo, că le-a scris şi contribuit la conţinut, nu contează nimic, trebuie doar să fii supus LOR. Aşa arată PROPAGANDA. Este însoţită întotdeauna de cenzură. Propaganda şi cenzura sunt într-o relaţie de simbioză. Şi cine vrea să vadă cum funcţionează, poate să urmărească un topic pe Softpedia, în Poiană. Ar putea să fie scrie lucrări de doctorat despre toată această zbatere.

https://x.com/tomaso_sp/status/1880939655933079652 Iată cum funcţionează cenzura propagandei securiste pe "cel mai mare forum românesc". Pe topicul unde se discută despre Călin Georgescu, acolo unde toţi discută cam despre orice, unde sunt propagate minciuni de toată jena, un om cu IQ de inginer întreabă câţi ani are mama lui Georgescu. Subiect clar ontopic, întrucât mai înainte de asta era plin de referiri la povestea lui Bichir cu legionarismul mamei lui Călin Georgescu. Userul începe să socotească şi rezultă că dacă mama lui CG ar fi avut 20 de ani în 1940, atunci când se pretinde că ar fi făcut parte din nu ştiu ce cuib legionar, rezultă că asta a fost că doamna ar fi fost născută în 1920. Adică acum 105 ani. Şi că momentul 1940 este localizat în timp acum 85 de ani. Chestii, socoteli. Ce face propaganda Softpedia? https://forum.softpedia.com/topic/1244525-calin-georgescu-cine-e/page__st__4734#entry31300977… Şterge TOT. Şterge şi postul cu socoteli, şterge şi replicile, şterge orice referire la subiect. Şi începe să ameninţe, scrie cu roşu cum că acolo se discută doar despre candidatul CG. Însă pe topic abundă offtopicul şi poveştile. Se postează propagandă contra lui Georgescu din greu. Se discută despre mama lui Georgescu. Alo, Softnews Net, cum rămâne cu regulamentele, cu cinstea, cu onestitatea? Afirmaţi că la voi nu este democraţie. Aşa este. Pretindeţi că forumul este unul de discuţii. Corect? Care discuţii? Nu există posibilitatea de a discuta onest pe forumul vostru. Exemplul de mai sus este doar unul din alte mii. 1:25 p.m. · 19 ian. 2025

Exact. Oricum, povestea asta datează de la începuturile forumului, perioada de creştere. O aroganţă care a rămas.

De la 1 ianuarie 2025 vom intra în spaţiul Schengen şi pe cale terestră. În sfârşit!!!

Ştim cu toţii că majoritatea presei americane are un bias liberal şi progresist. Ceea ce se ştie mai puţin este că acest bias excesiv a dus treptat la erodarea credibilităţii presei în ochii cititorului american. Presa americană a involuat în anii de guvernare liberală de la rolul ei primar, la cel de propagandist afiliat unei cauze, iar asta nu place consumatorului de informaţie. Dintr-o presă setată pe informaţie şi comentarii, forţată de maşina propagandei liberale, a virat către condiţia de instrument suport pentru politica şi ideologia liberală, progresistă, stângistă. Inclusiv alegătorul democrat, acela care votează cu Partidul Democrat de când se ştie, şi-a pierdut încrederea în presă liberală şi a căutat alternative de informare în mediul online, acolo unde informaţia nu mai poate fi controlată de nimeni în mod real. Alegerile pentru preşedinte au provocat un şoc în rândul votanţilor democraţi. Prin partizanatul excesiv, prin publicarea unor sondaje falsificate, oamenii au fost induşi în eroare, crezând sincer în victoria candidatului democrat. Manipualare prin presă a avut rolul de a-l motiva, de a-l ostiliza contra republicanilor, de a-l îndârji întratât încât să-l trimită la vot. A reuşit? Nope, se pare că nu. Dimpotrivă. Diferenţa dintre aşteptări şi realitate a fost mai mare decât democraţii au fost dispuşi să accepte. Şi atunci au început să îşi pună întrebări, pentru că nimeni nu acceptă să fie minţit, chiar dacă minciunile îi sunt pe plac. Paradox? În 20 noiembrie 2024 a fost publicată în ziarul de orientare liberală Washington Post o analiză foarte interesantă. Diferă prin tonul rece şi realist. Postez mai jos o traducere publicată în Evenimentul Zilei: Militantismul liberal al presei dăunează democraţilor. De Megan McArdle Cândva îmi petreceam mult timp plângându-mă că părtinirea presei de stânga îi afectează pe politicienii Republicani, cât și cauzele conservatoare. Acum nu o mai fac. Da, sunt în continuare de acord cu ce spun conservatorii, și anume că presa consacrată e părtinitoare în favoarea stângii. Și cu greu ar putea fi altcumva, date fiind simpatiile politice ale jurnaliștilor: un sondaj din 2022 arată că mai puțin de 4% din ei se consideră Republicani. În cazurile cele mai grave această părtinire se traduce printr-un jurnalism care-i tratează pe Republicani ca pe delincvenți și pe Democrați ca pe prieteni care au nevoie de ajutor. Cum minte și manipulează presa de extremă stânga Dar cel mai frecvent afectează relatările mai subtil: ce știri optează jurnaliștii să difuzeze, din ce unghi le abordează, la ce experți aleg să apeleze și cui evită să-i rănească sentimentele. Acest efect a căpătat o amploare tot mai mare de-a lungul ultimului deceniu, în parte și datorită presiunii exercitate de personalul administrativ progresist al organelor de presă. Dar, undeva pe parcurs, a intervenit ceva ironic: am început să cred că părtinirea presei încetase să-i mai ajute pe Democrați. Începuse, din contră, să-i submineze - deopotrivă cu înseși instituțiile de presă. Activiștii pro-Democrați ar fi vrut o presă obedientă În actualul ciclu electoral am privit stupefiată cum voci critice de la stânga se plângeau că presa consacrată subminează alegerile prin „normalizarea” [în sensul de „normal la cap”; „sanewashing” în original - n.trad.] lui Trump, că noi jurnaliștii nu ne facem treaba de a vorbi „nu despre șanse, ci despre mize” [a se citi „nu analiză neutră, ci propagandă” - n.trad.] și că apelăm la false analogii. N-am fost stupefiată de faptul că progresiștii voiau ca noi să-l criticăm mai mult pe Trump și să evidențiem mai puțin neajunsurile lui Joe Biden ori Kamala Harris. Am fost uluită fiindcă ei vorbeau ca și cum acest lucru ar fi urmat să influențeze rezultatul alegerilor [cu alte cuvinte, chiar își doresc o presă subiectivă - n.trad.]. Încrederea în presă, distrusă de părtinirea de stânga a „progresiștilor” Această conversație părea să se desfășoare într-un univers paralel - sau poate în 1976, atunci când 72% din americani afirmau într-un sondaj Gallup că au „foarte multă” sau „destul de multă” încredere în presă. Or acea încredere fusese cumpărată de presă de la public tocmai prin acel jurnalism obiectiv pe care progresiștii acum îl deplâng, deoarece numai un astfel de jurnalism poate convinge audiența că-și va vedea propriile opinii puse la încercare. Pe măsură ce presa de știri s-a deplasat tot mai la stânga, încrederea publicului în noi s-a disipat. Până în 2024 s-a ajuns ca mai puțin de o treime din public să mai aibă „foarte multă” sau „destul de multă” încredere în presă; o altă treime declară că are „nu prea multă” încredere în presă, iar restul spun că nu mai au „absolut deloc” încredere. Faptul că suferim de o părtinire politică indubitabilă sugerează o legătură cu politica noastră. La cel mai nou sondaj Gallup au afirmat că au multă încredere în presă 57% din Democrați, 27% din independenți și doar 12% din Republicani. Cu încrederea distrusă, presa de stânga n-a mai contat Dată fiind lipsa încrederii în presă la oamenii care oricum nu sunt de acord cu noi, presa nu prea avea ce face pentru a-i convinge că Trump e un pericol. Dacă noi jurnaliștii ne-am fi petrecut întregul an înlănțuindu-ne brațele și scandând „Trump e un fascist și un inamic al democrației”, rezultatul alegerilor ar fi fost cam același. A încerca să corectezi această problemă prin amplificarea scandalizării politice e ca și cum ai încerca să-ți vindeci cancerul de plămâni fumând un pachet de țigări în plus. A fost o situație nocivă pentru presa de știri, care deja își cheltuise fix acel capital de încredere pe care criticii progresiști ne implorau să-l cheltuim. Democrații au pierdut pentru că aveau prea mulți prieteni Dar rău a fost și pentru Democrați. Permițându-le să câștige atâtea cicluri jurnalistice, noi nu am făcut altceva decât să le înmânăm o serie de victorii à la Pirus. În fapt, temele care au contat cel mai mult în campania electorală din acest an au fost acelea legat de care le-am oferit Democraților cel mai mare „ajutor”. În campania electorală din 2020 candidații la alegerile primare democrate au contat pe noi pentru a le lăsa loc să se ducă departe la stânga, mai cu seamă în privința chestiunilor sociale, și astfel a reușit Harris atunci să producă o groază de muniție pentru reclamele negative care au atacat-o anul acesta. Ce minciuni voiau Democrații să fie promovate de presa de stânga În campania aceasta Democrații au contat pe noi pentru a bagateliza declinul șocant și evident al lui Biden. Chestiunea a fost tratată cu mânuși, sub amenințarea represaliilor activiștilor electorali, ale cititorilor, ba încă și ale altor jurnaliști. Chiar și atunci când probele video clarificaseră și mai bine situația, democrații anonimi care își declarau îngrijorarea erau cuplați la știri cu comunicatele președinției care susțineau că Biden e în formă perfectă. Concomitent, multe dintre organele de presă care procedau astfel au preluat și minciuna Democraților cum că clipurile autentice demonstrând comportamentul îngrijorător al lui Biden ar fi fost „falsuri ieftine”. Lucru care i-a consolat pe cititorii de stânga, care puteau astfel respinge știrile despre Biden ca pe niște zvonuri răutăcioase înghițite pe nemestecate de alți alegători mai creduli. Autoamăgirea alegătorilor de stânga Judecând după reacția apocaliptică la dezbaterea cu Biden, o mare parte din audiența presei consacrate se grăbise să profite de acea amăgire alinătoare. Rezultatul a fost un dezastru pentru partidul lor. Democrații au devenit pricepuți la a li se băga pe sub piele arbitrilor prietenoși din presă în epoca în care majoritatea electoratului își obținea știrile politice de la numai trei televiziuni, două-trei ziare locale și o mână de reviste politice. Însă acei dulăi bătrâni nu mai dețin acum monopolul; acum ei nu mai controlează decât intrarea într-o grădină mult mai mică înconjurată de un zid înalt și plină cu stângiști de treabă care discută între ei. Oamenii se informează din alte surse În afara zidului, mesajele pe care ei nu vor să le audă aleargă libere prin jungla nedomesticită a noii prese: podcast-uri, transmisii în direct pe YouTube și rețele sociale. Dulăii sunt conștienți de toate acestea, de unde și toate reclamațiile despre „informații eronate” și „dezinformare”. Din nefericire, singurii oameni care le pot auzi denunțurile sunt acei oameni de treabă de la petrecerea din grădină. N-aș putea garanta că Democrații ar fi câștigat anul acesta dacă le-ar fi parvenit mesajul mai devreme și l-ar fi aruncat pe Biden peste bord la timp pentru a putea găsi un candidat mai bun decât Harris - sau măcar pentru a-i acorda ei ocazia de a avea o campanie integrală. Dar cu siguranță ar fi avut șanse mai bune decât și-au acordat ei înșiși prin faptul că au încercat să folosească jurnaliștii pe post de activiști electorali. Și până când deopotrivă Democrații și presa nu vor realiza greșeala pe care o fac, ce s-a întâmplat acum se va tot repeta. Nu poți câștiga alegerile cumpărând arbitrul În epoca internetului nu mai e posibil să câștigi alegeri punându-te bine cu arbitrul, fiindcă singurele decizii care contează sunt luate de alegători. Arbitrul te poate ajuta să-ți menții coaliția disciplinată, dar nu te poate ajuta s-o extinzi - de fapt, e mai probabil să ți-o micșoreze dacă se implică, întrucât tot mai mulți alegători vor conchide că jocul e măsluit. Ceea ce înseamnă că cu cât mai des va câștiga partidul tău victorii mediatice superficiale, cu atât mai des va pierde alegerile. (Articol de Megan McArdle, The Washington Post; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA) -------------------------------------------------------------------------------------------------------- Există un proverb cu originea pierdută în negura timpului. Spune aşa: "Cine sapă groapa altuia, cade chiar el în ea". Miliardarii care deţin controlul presei americane au picat în groapa propriei lor orbiri. Au crezut că poţi minţi şi fabula la infinit contra republicanilor, au crezut că prin dezinfomare şi minciună vor decide preşedintele SUA. Ceea ce au uitat ei este un fapt banal de viaţă. Alegătorul minţit ostentativ abandonează presa mincinoasă. Mai devreme sau mai târziu. Şi apoi, la cabina de vot, alege aşa cum vrea el, după propriile interese, nu după ceea ce i se spune în presă. Poate fi manipulat un timp, dar la un moment dat ajunge la o saturaţie care îl îndepărtează definitiv. Presa cu bias liberal este exemplul clar că indiferent de câte resurse aloci pentru a minţi, oamenii preferă libertatea, alegând libertatea de a-ţi selecta sursele de informare. Şi normal că informaţia online devine alternativa cea mai fiabilă. Astfel se explică şi succesul fulminant al lui X, aceasta devenind principala sursă de informaţi politică şi actualităţi. Libertatea pe care E. Musk a adus-o după epoca de trista amintire a cenzurii impusă de către liberalii progresişti reţelelor sociale cu ajutorul FBI şi altora servicii secrete, a devenit motorul atragerii celor pentru care contează libertatea de a alege. *** Poate că nu ar strica nici presei româneşti să îşi facă nişte evaluări proprii despre cum excesul de propagandă progresistă, vânătorile de vrăjitoare, excesele şi învârtoşările duc în mod inexorabil la sporirea neîcrederii consumatorului de informaţie. Au exemplul americanilor, unul recent.

Mărturisesc că nu înţeleg această politică de banare fără motive reale. Şi nici nu înţeleg de ce ownerii permit unor moderatori să se comporte atât de abuziv, fără nici cea mai mică urmă de respect pentru forum, useri şi regulament. Excesul de "aici nu este democraţie" a produs efecte rele. Este rău cei banaţi îşi pierd legătura cu colegii. Oameni cu care au discutat şi împărtăşit idei. În rest, după cum se vede aici, platforma de comunicare nu are caracter de monopol, nu este ştiinţă spaţială să faci un forum. Nu văd de ce userii ar trebui să stea spăşiţi, să rabde tot felul de mojici care se simt împăraţi.

https://x.com/03_Iul_22/status/1855547946747457729 Cred că abia acum lumea (în sensul de "the world") poate vedea cu adevărat profilul real al celor pentru care democraţii s-au luptat în ultimii 15-20 de ani. Pentru noi, românii, aceşti oameni ne par a fi complet nebuni. Din ăia care au nevoie de tratament psihiatric. Acum, prin autodetonare pe social media, i-au văzut şi chinezii şi ruşii, africanii, sud americanii. Toată lumea! Oricine se poate întreba dacă SUA este ceea ce pretinde a fi, atât timp cât politica lor mare este centrată pe afirmarea acestor oameni nebuni. Şi cel mai grav, fapt care duce la respingere, este politica externă americană din ultimii 20 de ani care a impus promovarea acestor oameni nebuni în toată lumea. Totul vopsit în culorile unor percepte morale, precum drepturile şi libertăţile, dar care sunt şi pot fi implementate numai prin suprimarea sau minimalizarea drepturilor şi libertăţilor populaţiei majoritare. A încerca să impui acceptarea ideii că aceşti oameni sunt normali şi că ar trebui acceptaţi de către societate, scoşi în faţă, promovaţi şi discriminaţi pozitiv a fost şi este inacceptabilă pentru imensa majoritate a locuitorilor acestei planete. SUA sub conducerea democraţilor s-a transformat din ceea ce era pe vremuri într-un straniu conglomerat care a ignorat voinţa majorităţilor. Dacă vom căuta vreo explicaţie logică nu o vom găsi. Lipsa de respect pentru americani, pentru SUA, pentru modelul moral repulsiv este deja ceva instaurat în mentalul colectiv. Atunci când spui "SUA" asocierea mentală duce automat către ceva respingător. Înainte, anii 60-70-80, SUA era campionul democraţiei, bastionul neînfrânt al luptei contra socialismului în expansiune. Multe războaie şi acţiuni militare au fost o formă de îngrădire a expansiunii socialismului în lume.True, uneori au făcut chestiuni urâte, dar atât timp câte acestea erau bazate pe un fundament moral, lumea a înţeles. Era cadrul general, lupta contra acelora care încercau să instaureze dictatura la nivel mondial. În anii 90, după prăbuşirea URSS, americanii s-au trezit în postura învingătorului care nu mai are un ţel. Lumea s-a relaxat, nu a mai fost unită pentru că nu a mai avut un inamic comun (comunismul). În SUA relaxarea aceasta a dus la un fel de implozie lentă. Treptat, societatea americană a pus drepturile minorităţilor deasupra intereselor majoritarilor. Şi pe măsură ce timpul a trecut, această supremaţie minoritară a devenit agresivă. De la ideea ca majoritarii să permită existenţa persoanelor cu tulburări mentale în genul trans, s-a trecut la obligarea majoritarilor să accepte ideile acestora şi ideologia construită pe un fundament de anormalitate. Politica de gen, DEI, băgarea pumnului în gură, cenzura oricărei forme de opoziţie faţă de politicile ultra afirmative, au devenit ceva definitoriu pentru politica americană. Îndreptată contra majorităţii. Era firesc ca toate astea să se termine prin opoziţia la vot. Am vizionat un clip recent. Pare comic la primă vedere, dar este echivalentul hârtiei de turnesol dacă studiem ceea ce este în spatele delirului. Iată profilul americanului pentru care democraţii au sacrificat tot ceea ce conta pentru americanii majoritari. http://twittervid.com_TheAlexStrenger_1c0e5b.mp4 11.62MB MAGA înseamnă nu o victorie republicană, a lui Trump şi amicilor lui. MAGA înseamnă o victorie a normalităţii, o respingere categorică a nebuniei impuse ca politică de stat. Democraţii au ignorat în cel mai iresponsabil mod cu putinţă interesele economice ale majoritarilor. Oriceom normal la cap a concluzionat că democraţilor le pasă mai mult de tranşi şi restul marginalilor decât de viaţa de zi cu zi. Adică omul are probleme, nu-i ajung banii, munceşte şi constată că sărăceşte chiar dacă munceşte mai mult decât înainte. Iar democraţilor le pasă mai mult de negri, de oamenii care se cred fără gen, sau pisicuţe, că le acordă acestora mult prea multă importanţă în detrimentul lor, cetăţeanul majoritar. De aceea Trump a fost votat masiv de americanii latino, negri, asta ca să nu mai spun de albi. Au trecut peste rasă, etnie şi au ales ceea ce lor li s-a părut a fi calea către normalitate. O ultimă idee. Am descoperit cu uimire cât de multe femei nebune sunt în America. Femei singure şi ţăcănite rău de tot. Acum au ieşit la iveală şi se produc pe net, pun clipuri cu ele făcând crize de isterie. WTF???

Pornind de la concluziile articolului, observăm că procesul de coagulare a unei alternative faţă de petrodolar şi faţă de sistemul SWIFT va împărţi lumea în două blocuri economice. În clipa de faţă, dominaţia dolarului ca monedă de trade este greu de ocolit. Asta pentru că nu există alternativă reală. China vrea să îşi controleze moneda proprie fără a da socoteală cuiva, însă pentru un sistem economic alternativ este nevoie de o monedă comună care să contrapună dolarului o alternativă. Petrolul (de fapt, energia) reprezintă cel mai tranzacţionat produs şi de aceea este nevoie ca o monedă, sau un sistem de plată acceptat într-un grup geopolitic şi economic, să se refere la o bază concretă. Energia, petrolul, gazele, sunt echivalentul aurului. Cine le deţine poate susţine orice monedă, dacă vrea. Să vedem cine sunt aceştia şi care sunt rezervele pe care se bazează: Arabia Saudită, (15% din producția mondială) Venezuela(13% din producția mondială) Rusia (10% din producția mondială), ţară care deja tranzacționează în yuani sau rupii, Iran (5% din producția mondială) ----------------------------------------------- 43% din producţia mondială. Dar toate aceste state au sateliţi. Arabia Saudită este un lider şi orice mişcare va face, sateliţii vor migra odată cu ei. La fel în cazul Rusiei. Per total există şansa să treacă de 50% din producţia mondială. Petroyuan-ul ar avea o bază extrem de puternică pentru a fi tranzacţionat. Dacă facem socotelile petrodolarul ar mai avea ca bază sigură doar Europa, SUA şi Canada. Ţinând cont de dimensiunile ţărilor care ar adopata o altă formă de plată în afara petrodolarului, este uşor de raţionat că dolarul ar fi lovit crunt. Iar odată pornit acest tăvălug, nu ştiu cum ar mai putea fi oprit.

Înlocuirea petrodolarului va fragmenta și mai mult sistemul financiar Spre deosebire de summitul Brics de la Johannesburg din 2023, care a fost ignorat de observatorii occidentali ca nefiind o amenințare reală la adresa dolarului, summitul din octombrie de la Kazan, Rusia, se anunță a fi unul revoluționar din două motive. În primul rând, au avut loc schimbări majore de la ultimul summit. Brics - care cuprinde Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud - a fost extins cu cinci noi membri importanți: Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Iran, Egipt și Etiopia. Arabia Saudită, principalul furnizor mondial de petrol, s-a alăturat, de asemenea, proiectului mBridge, acordul privind moneda digitală al Băncii Reglementelor Internaționale. Țara a făcut comentarii cu privire la luarea în considerare a unor alternative la actualul sistem de plăți petroliere bazat pe dolar și a fost deschisă la utilizarea petroyuanului pentru decontările petroliere. În al doilea rând, există Rusia, o țară aflată în război cu Ucraina și angajată într-un conflict economic împotriva întregii alianțe occidentale. Aceasta se va folosi de summitul de la Kazan pentru a determina membrii Brics să se alăture acestui efort. Rusia plănuiește o nouă monedă pentru petrol - petroyuanul - propriul său sistem mBridge pentru a plăti pentru petrol și chiar o monedă comună Brics pentru a reduce dependența de dolar. Cât de fezabil este petroyuanul? O monedă cu drepturi depline trebuie să îndeplinească trei funcții: * valoare nominală, * mijloc de plată și * stocare a valorii. Orice nu îndeplinește aceste condiții nu este o monedă, iar petroyuanul se luptă să îndeplinească aceste cerințe. Desemnarea se poate face la întâmplare; este suficient să puneți o etichetă de preț în renminbi pe fiecare baril de petrol. Realizarea unui mijloc de plată este însă mai complicată. Comunicatul summitului de la Johannesburg a propus utilizarea sistemului învechit de conturi corespondente pentru a evita sistemul Swift controlat de SUA. Acest sistem s-a confruntat deja cu probleme, deoarece băncile chineze participante fac obiectul unor controale în altă parte și, prin urmare, pot fi supuse sancțiunilor SUA. Au apărut probleme și din cauza dezechilibrelor dintre țările Brics care utilizează monedele naționale. De exemplu, există grămezi de rupii indiene la băncile rusești care plătesc importurile de petrol din Rusia. Principala provocare pentru petroyuan va fi să pună suficient renminbi la dispoziția țărilor mari importatoare de petrol, cum ar fi India. Întrucât nu înregistrează excedente de cont curent cu China, aceste țări nu câștigă suficiente renminbi pentru a-și plăti importurile de petrol. Acestea trebuie să primească renminbi prin alte canale. Proiectul mBridge, condus de BRI, ar putea fi o soluție. mBridge este un sistem modern de plăți care utilizează monedele digitale ale băncilor centrale pentru a înlocui sistemul învechit de decontare prin conturi corespondente. Acesta permite decontarea imediată între băncile centrale partenere din China, Hong Kong, Emiratele Arabe Unite, Thailanda și acum Arabia Saudită. Tranzacțiile efectuate pe această platformă evită examinarea de către persoane din exterior, cum ar fi Swift și SUA. A treia funcție a banilor este stocarea valorii. Țările exportatoare de petrol vor câștiga cantități masive de renminbi. Trebuie conceput un mecanism de reciclare a acestor surplusuri către țările care au nevoie. În sistemul bazat pe dolar, acest lucru era gestionat eficient de băncile globale. Orice surplus care se adăuga la rezervele valutare ale țărilor exportatoare de petrol era atras de băncile străine care îl împrumutau țărilor care aveau nevoie de el. Cu excepția crizelor mexicane de la începutul anilor 1980, acest proces a funcționat fără probleme, în principal prin intermediul pieței eurodolar. În cazul petroyuanului, acest proces va fi mult mai dificil, deoarece surplusul de renminbi trebuie fie cheltuit în comerțul cu China, fie adăugat la rezervele valutare - considerat acum acceptabil de Fondul Monetar Internațional, deoarece renminbiul face parte din coșul drepturilor speciale de tragere. Intermediarii financiari ai Brics se vor confrunta cu sarcina de a recicla excedentele către țările care au nevoie. Acest lucru va fi dificil, deoarece China controlează strict piața offshore a renminbi. Rolul sporit al renminbi-ului va aduce mari beneficii. China a creat infrastructura (sistemul de plăți interbancare transfrontaliere și bursa de petrol și gaze naturale din Shanghai), însă aceasta nu este bine dezvoltată. China a propus anterior să coreleze vânzările de petrol în petroyuan cu contractele futures pe aur în renminbi, dar acest plan a fost abandonat deoarece China ar fi fost singurul furnizor de aur pe o piață subțire. Principalii beneficiari ai rolului sporit al renminbi-ului vor fi băncile chineze, care vor obține profituri extrem de necesare din procesul de reciclare. Intermediarii financiari occidentali li se pot alătura prin arbitrajul între piața petrolului denominată în dolari și piața petrolului denominată în renminbi. Cu toate acestea, introducerea unui petroyuan nu va face decât să accentueze fragmentarea sistemului financiar mondial. Traducere: https://www.omfif.org/2024/09/brics-considering-petroyuan-in-next-de-dollarisation-attempt/

Zilele trecute a avut loc o premieră. Elena Lasconi a sfinţit sediul USR. A adus un preot care a cântat, a făcut o sfeştanie, a citit. Pare ceva neimportant, dar pentru ceea ce înseamnă USR, este o adevărată sfidare a celor pentru care demonizarea religiei şi clerului a devenit un scop în sine. O fi ceva în spatele acestei acţiuni? Să zgârmănim un pic prin chestiune. Vedem că în UE există o puternică susţinere pe aşa numita "creştin-democraţie". La alegerile din Germania, cele de săptămâna trecute, ce observăm? Că Afd a urcat. Ok, este normal şi logic, dar dacă privim cu atenţie remarcăm faptul că singurii care nu a fost afectaţi sunt cei din CDU. Cam peste tot în UE vedem creştin-democraţia la un nivel decent în intenţia de vot şi că rămân într-o zonă relativ stabilă. Partidele social democrate şi verzi, partidele socialiste sau comuniste, toate sunt înscrise pe un fond de cădere sau urcare aleatorie. Asta arată cât de imprevizibili sunt votanţii acestora. Singurii constanţi şi predictibili sunt creştin-democraţii. USR a ajuns la procente bune pe un fond vindicativ. Au exploatat ura contra corupţiei şi au primit voturi. Dar asta nu înseamnă că voturile sunt un drept câştigat. Şi că exploatarea urii nu aduce avantaje pe termen lung. Trebuie să mai şi faci ceva după aceea, nu merge să vii cu o ofertă electorală bazată doar pe "vă sparg". Şi nici nu poţi spune că eşti din tot spectrul politic, că ţii cu binele şi că eşti contra răului. Asta este bullshit de propagandă. Ţine la o tură de alegeri dar pe urmă nu mai ţine şi lumea nu mai votează. USR a fost votat pentru ceva, iar apoi, fără să fi fost mandataţi de către votanţii lor au adus în faţă nişte teme cretine. Precum progresismul & shit. Proastă alegere. Foarte proastă. Şi s-a văzut la vot. Imaginea USR este acum aceea a partidului lgbt şi a demenţilor din UE care ne agresează viaţa cu tot felul de idioţenii. Inclusiv cu ateisme de extremă stângă. Respingerea acestui mod de a face politică s-a văzut la vot. Mai ales la votul politic, nu la primari. Este posbil ca Lasconi să intenţioneze o ducere a USR spre zona creştin-democraţiei. Un fel de centru dreapta adaptat mentalului colectiv românesc. La ora actuală există această oportunitate. Dreapta + creştinism + naţional + suveran. Opusă internaţionalismului globalist de stânga. USR, dacă va face acest pas, trebuie să se apropie de creştinism, adică să aibă o legătură decentă cu biserica şi cu religia. Dacă asta înseamnă o departare de către un electorat progresist, atunci această acţiune trebuie făcută rapid, harşt. Nu mai zic de barbarismele cu tăiatul cozii pentru că este oribil, cum drac să tai coada pisicii sau câinelui? Jizăz!!! Dar ideea este că DACĂ ai luat decizia de schimbare, atunci o pui în practică imediat şi fără menajamente. Da, probabil că electoratul hardcore al usere va fi dezamăgit. Însă totul este o chestiune de statistică şi cifre. Dacă te desprinzi de lestul acesta al votanţilor progresişti ai numai avantaje. Odată că nu le pierzi voturile, sunt roboţei care votează cu usere din automatism intelectual şi poţi atrage votanţi noi, atraşi de oferta creştin-democrată. Dacă mizezi doar pe progresişti partidul se duce în zona de 5%. Clar şi fără echivoc. Se vede ce reacţie de respingere faţă de progresism este la nivel european în rândul votanţilor. La români se aplică un factor de corecţie de x 1,5 faţă de alte ţări. Deci, dacă mizezi pe votul cert al progresiştilor lgbt, eco papagali, die hardării temei cu anticorupţia vieţii, ai un 5% garantat, indiferent de temele pe care le roteşti în camapanie. Apoi, dacă aduci alte 4-5-6, poate +7% din zona creştin democrată, adică din foştii votanţi ai CDR, AC, PNŢ şi PNL, Lasconi şi echipa ei ar putea să obţină un +10% la legislative. Deocamdată, Elena are un scor mult mai bun decât partidul. În mod evident pentru cine a mai văzut alegeri şi campanii, acum ea trage partidul, nu invers. Ea şi cu câţiva oameni precum ar fi Năsui, despre care am mai spus, este un foarte bun comunicator şi mai ales un om care are o viziune reală de dreapta, pro afacere, pro intrerprindere. În concluzie: Aţi văzut cum fac femeile atunci când vor să iasă dintr-o relaţie cu un bărbat? Bărbatul o spune pe faţă. Buey muher, io mă duc, am găsit pe alta, să fii sănătoasă şi voiasă, pa. Femeile nu sunt aşa. Foarte rar o spun pe faţă. O bagă prin învăluire, ocolesc, bat şaua ca să priceapă iapa etc etc. De multe ori bărbatul nici nu se prinde că muierea lui vrea să pună stop relaţiei. Şi atunci este "ajutat" de către muiere prin tot felul de tertipuri muiereşti. I se face mizerie constantă, îi face exact ceea ce îl enervează maxim, îl umileşte public şi tot aşa, până când ăla îşi găseşte pe alta şi se duce dracu. Iar apoi ea spune "tu ai vrut" "tu ai plecat" "tu m-ai lăsat, porcule". Combinaţii din astea. Lasconi este femeie şi mie mi se pare că acum asta face cu membrii de partid talibani, acei userişi ultra progresişti. Nu-i poate da afara pe faţă, dar aplică tacticile muiereşti pentru a-i face să plece singuri, să se ducă şi să lase USR în treaba acestuia. Să le închidă gura pentru a nu mai a fi tentaţi să vorbească în numele USR pe teme care nu sunt deloc populare românilor. Useriştii ăştia progresişti s-au remarcat prin ura faţă de biserică şi credinţă. O ură militantă, nu latentă. Una expusă asemenea unui stindard. Cum îi îndepărtezi fără să-i dai afară? Le dai cu aghiazmă în sediu, chemi popa să le cânte, faci pipi pe flamura lor verde a mulahului Soroş, ăla de le-a scris progrămelele din creier. Îi dai cu ceea ce nu le place până se duc la loc în Mordorul lor progresist.

Îmi trimite un amic link spre un articol. Citesc şi îmi dă cu ceva în neregulă. Rezumat. O necunoscută publică un articol în care înfierează jurnalişti cunoscuţi, afirmând cum că aceştia ar fi putinişti şi că diseminează propagandă putinistă în media şi prin online. Să vedem amănuntele: În preshub.ro, platformă de ONG, apare articolul de mai jos: "Extensii ale Moscovei în România. „Clubul de Gândire Gold” împinge propaganda și în teritoriu" Articol scris de: Brîndușa Armanca Data: 29/08/2024 Link: https://www.presshub.ro/extensii-ale-moscovei-in-romania-clubul-de-gandire-gold-impinge-propaganda-si-in-teritoriu-343465/ Las curioşii să citească argumentaţia în articolul aflat în discuţie. Pentru mine este mai important ce anume stă în spatele acestui articol. Cine sunt oamenii care fac nişte acuzaţii atât de grave împotriva unor binecunoscuţi jurnalişti. Articolul scris de Brânduşa este "finanțat de Centrul GlobalFocus prin programul de burse jurnalistice în sprijinul demersurilor anti-dezinformare în media și social media" (Am citat din articol). Ok. Hai să vedem cine sunt ăştia. Finanţatorul articolului este un ONG. Centrul Global Focus. "În 2016, când Dacian Cioloș era premierul României, a numit-o pe Oana Popescu Zamfir în funcția de secretar de stat la Ministerul Muncii. Numirea ei s-a făcut la propunerea lui Dragoș Pîslaru, fostul ministru al muncii. În 2019 a fost pe listele USR-PLUS pentru alegerile europarlamentare, dar a renunțat la candidatură. Nr.2 în Global Focus Center este Rufin Zamfir, prezentat într-o dezbatere la Adevărul drept „fost ofiţer în structurile de securitate”. Unul din principalii beneficiari ai Global Focus Center este Ministerul român de Externe, iar printre colaboratorii externi se numără Fundația Open Society din Kosovo, ONG finanțat de George Soros. Oana Popescu-Zamfir a fost consilier pentru politică externă al Președintelui Senatului României între 2009 și 2011 și director de program al Institutului Aspen România, institut simbol al stângii americane." https://flux24.ro/cine-a-gandit-ministerul-adevarului-bani-de-la-mae-fost-ofiter-in-structurile-de-securitate-secretar-de-stat-al-lui-ciolos-si-fundatia-lui-soros-din-kosovo/ Oana Popescu Zamfir, şeful acestei fundaţii este o apropiată a USR. A fost legată de partidul acesta, ramura Cioloş. https://www.facebook.com/globalfocuscenter/?locale=ro_RO marți, 15 martie 2022, publicaţia Caţavencii publică acest articol: https://www.catavencii.ro/tehnocrata-lui-geoana-iubeste-cenzura-si-spatiile-carcerale/ Tehnocrata lui Geoană iubește cenzura și spațiile carcerale "Săptămâna trecută s-a scurs în presă, mult prea devreme, proiectul ONG-ului GlobalFocus Center pentru realizarea, în colaborare cu alte ONG-uri și cu instituții ale statului, a unei platforme care să identifice și să elimine dezinformările din mass-media și de pe rețelele sociale. Din ce a răbufnit în presă reieșea că e dezinformare și e mâna rușilor la mijloc dacă sui nasoale despre Guvern, dacă asociezi premierul sau președintele cu incompetența, mizeria și furtișagul sau dacă spui că NATO și UE sunt sau au fost slabe. Nici de Ursula von der Leyen nu ai avea voie să te iei și, în general, nu trebuie subminat efortul Occidentului prin nici o critică. Critica s-a transformat în fake-news și propagandă rusească. După apariția informațiilor în presă, mulți dintre membrii proiectului au început să se împrăștie ca potârnichile pe un câmp plin de câini de vânătoare. Active Watch s-a retras din proiect, Arafat a ieșit să explice că el habar n-avea de intențiile de cenzură, Ciolacu a sărit și el la cap ca să anunțe că partidul lui condamnă cenzura și tot așa. Oana Popescu-Zamfir, șefa GlobalFocus Center, a ieșit și ea pe Facebook și, asemeni soldaților ruși capturați de către ucraineni, ne-a spus că ONG-ul lor habar n-avea de prevederile proiectului, că nu ei au băgat poveștile alea acolo și că, în general, nici nu se știe cum s-a scurs proiectul în presă, că nu era gata. După care au început să curgă lacrimile, pentru că e-mail-ul asociației era atacat de hackerii ruși, pe FB curgeau injuriile și atacurile, și tot așa. Deși puțină lume auzise până mai ieri despre GlobalFocus Center, Oana Popescu-Zamfir nu este chiar o apariție proaspătă în zona politică și în cea asociată. La doar 30 de ani, după o carieră insignifiantă, de doar șapte ani, ca ziaristă, Oana Popescu-Zamfir a ajuns direct consilier pe afaceri externe al președintelui Senatului, Mircea Geoană, poziție pe care a ocupat-o între 2008-2011. Tot în aceeași perioadă a fost director de programe la Aspen Institute România, condus de același Geoană. După aia s-a plimbat prin diverse think-tank-uri înființate la mișto, pentru a ajunge, în 2016, secretar de stat la Ministerul Muncii, condus de Dragoș Pâslaru. GlobalFocus Center a fost înființată în 2012, iar principalii experți ai ONG-ului sunt Oana Popescu-Zamfir și soțul, Rufin Zamfir, fost ofițer, o vreme, în SIE. ONG-ONG, dar GlobalFocus Center trăiește mai ales din finanțări guvernamentale sau, când are noroc, prinde ceva programe finanțate de NATO, direct. Undeva, deasupra tuturor acestor lucruri, plutește mâna protectoare a soțului Mihaelei, dragostea lui" Cine este Oana Popescu-Zamfir Oana Popescu-Zamfir a fost consilier pentru politică externă al Președintelui Senatului României între 2009 și 2011 și director de program al Institutului Aspen România, institut simbol al stângii americane”, a mai spus flux24. Într-un interviu acordat în 2018, Oana Popescu, directoare la Global Focus Center România, a arătat că oamenii vor o figură autoritară, care poate impune stabilitatea. Europa Liberă a discutat atunci cu acesta, ea fiind unul dintre autorii unui studiu despre propaganda rusă în România, Moldova, Georgia și Bulgaria. Acesta a susținut că vocea Rusiei este foarte puternică, dar și cea a Uniunii Europene. Studiu despre vulnerabilităților regionale la propagandă „În studiul pe care l-am realizat asupra vulnerabilităților regionale la propagandă și subversiune cu privire la Republica Moldova, din păcate, iese cel mai rău din patru state analizate – România, Bulgaria, Georgia și Republica Moldova. În Republica Moldova, una din principalele vulnerabilități este dependența economică continuată de Federația Rusă, care, însă, s-a redus foarte mult prin integrarea cu piața Uniunii Europene atât în materie de comerț, schimburi, export-import, cât și de influența diasporei aflate în Europa în creștere și scădere a influenței diasporei din Federația Rusă. Dar această dependență rămâne, totuși, deci exact despre asta este vorba. E un teritoriu pe care în continuare este o competiție aflată în desfășurare și nu cred că am dezvoltat noi ca state aflate pe această graniță instrumentele pentru a putea să gestionăm cât mai bine în folosul nostru această competiție.”, a spus ea. Ea a menționat atunci că oamenii vor continua să caute o figură autoritară care poate impune stabilitatea, chiar și dacă nu le-o propune, ci le-o impune, și nu au de ales în momentul în care vor simți că oricum clasa politică e toată la fel, oricum nu există o alegere, indiferent cine vine la putere prin succesiunea democratică favorizată de alegeri, lor le merge la fel de prost. sursa: ape.md Cam aceasta este Centrul Global Focus. Un fel de ONG cu activitate neclară, finanţat netrasparent şi de la buget şi din bani pe care unele state îi virează sub forma unor finanţări de proiecte. Poate şi altele. Ce produce acest ONG, de fapt? Mai nimic. Finanţează nişte articole de presă, din câte am remarcat, publicate în zone prietene, la ONG-uri amice, din acelaşi grup de interese. Precum ar fi acest articol, scris ieri, 29 August 2024 nu într-un ziar, aşa cum ar fi normal, ci pe site-ul unui alt ONG. Deci, ei finanţează un alt ONG ca să scrie nişte articole. Acest ONG a fost la cârma unei chestii care ar fi trebuit să monitorizeze internetul şi să facă fact check. Iată cum a fost descrisă activitatea lor: Platforma Guvernului, asumată de un ONG. Global Focus Center susține, într-un comunicat de presă postat pe Facebook, că este coordonatorul platformei care monitorizează dezinformările din mediul online. Din documentul citat de Profit.ro, însă, nu reiese acest lucru, ci că ONG-urile au fost cooptate în acest proiect de către Departamentul pentru Situații de Urgență și Guvernul României. În forma actuală, algoritmii platformei asociază site-urile care scriu despre corupția sau incompetența Guvernului, a premierului sau a președintelui Iohannis cu propaganda pro-rusă. Declaraţiile publice sunt destul de întortochiate: ONG-ul susține că „termenii de căutare circulați public nu au nici o valoare, nu sunt cei definitivi, sunt colectați de la instituții guvernamentale și de la alți parteneri din societatea civilă, într-un proces de brainstorming”. ONG-ul mai spune și că „pe baza lor (a ideilor venite de la Guvern, n.r.), dar mai ales a metodologiei noastre, noi vom alege si decide cum vor arata algoritmii de cautare”. Global Focus Center mai spune că „metodologia folosita este similara cu cea a partenerilor nostri, Bellingcat si DFRLab , cele mai prestigioase institutii in plan international care promoveaza informarea corecta, fact-checking si lupta cu dezinformarea si impreuna cu care am organizat in trecut cursuri de pregatire a expertilor din societatea civila si presa in utilizarea exact acestor instrumente pe care le folosim acum”. Am citat de aici: https://defapt.ro/platforma-guvernului-asumata-de-un-ong-global-focus-center-spune-intr-un-comunicat-ca-este-coordonatorul-platformei-de-monitorizare-a-dezinformarilor/ Diferit de explicațiile Global Focus Center, proiectul citat de Profit.ro arată că DSU și Guvernul României lucrează, împreună cu CNA și mai multe ONG-uri, la o platformă digitală care va scana presa online, blogurile și rețelele sociale, ca să găsească fake news-urile în contextul războiului din Ucraina. Același document citat de jurnaliști arată că până vineri, 11 martie, toate echipele de relații publice din ministere trebuie să desemneze un reprezentant într-un grup de lucru. ONG-urile implicate sunt: Global Focus, Active Watch, Media Wise „și alte ONG-uri cu expertiză în media literacy”. Aş adăuga eu, alte ONG-uri din galaxia lui Soroş şi cu legături apropiate de USR-Reper şi alte entităţi private sau publice. Cu finanţatorul articolului ne-am lămurit, este străveziu şi uşor de observat că este interfaţa unora care vor să instituie cenzură. Să fie ei ăia care decid cine vorbeşte pe net şi ce spune. Hai să vedem şi cine este Press HUB. Cine este şeful ăstora? E clar, nu? Se fac nişte plăţi acestor oameni şi ei trebuie să-i cheltuie. Cum o fac? Îşi fac plăţi unii altora din câte se pare. Tare aş fi curios să ştiu cât o fi costat, cât o fi fost finanţarea pentru a-i denigra pe acei ziarişti? Aşa, măcar cât să-mi fac o idee. Banii sunt mulţi şi vin din toate direcţiile. Ambasade, firme străine, tot felul de comisii şi comiţii. Sunt preferate ca parteneri media doar anumite publicaţii. Hotnews, PressHub, Euractiv ... etc. Asta înseamnă că acele publicaţii au ceva de câştigat, primesc nişte bani. Nu cred că fac voluntariat over end over, ani de zile. Se cheltuie banii pe tot felul de simpozioane, de şedinţe, banii curg şi chiar aş fi interesat de procedurile de cheltuirea banilor proveniţi din surse publice. Pentru că aşa cum apare, aceşti oameni au un fel de afacere cu ONG-urile astea. Se pare că din asta trăiesc. Sau nu? Au ceva meserie? Au un serviciu, iau salariu de undeva, în afară de stat? Mister. Mă rog, eu, aşa, necunoscător, prezum că ăştia doar din asta trăiesc, din banii de pe proiectele astea. Nu ştiu cum anume, am ceva bănuieli, dar mai puţin contează. Important este că ăştia îşi arogă nişte comandamente ale moralităţii, pun note, ceartă, critică, dau cu căcat în toate direcţiile. Pe banii publici ai unor state. Naşpa. Dacă un jurnalist, de exemplu, critică tactica ucrainenilor de a pătrunde în zona Kursk, aceşti oengişti spun că jurnalistul face propagandă putinistă. Pe bune? Adică opinia a devenit condamnabilă? Oare astea şi ăştia vor revenirea la statul dictatorial în care ei să pună vize de publicare pe articolele unor jurnalişti? Serios? Astea şi ăştia se erijează în Ministerul Adevărului? Cine sunt ei ca să îşi permită o asemenea aroganţă? Eu opinez că sunt nişte neica nimeni care au prins ceva de supt, bani publici şi care îşi permit mai mult decât sunt capabili să ducă. Spus aşa, mai din popor, sunt nişte tute incapabile să se exprime în public, relativ habarniste, dar bune să compileze. Eu, de exemplu, pe gratis, doar de nervi, pot să scriu un articol la fel de lung şi de documentat cât scrie o tută din astea în două săptămâni. La o bere. Sunt rău? Nope. Iat-o pe marea şefă, stăpâna finanţărilor, farul călăuzitor, la proba de a vorbi fără hârtie scrisă. Atunci când se dorea numirea ei pe postul de Ministru al Justiţiei. O prestaţie penibilă, în urma căreia a fost ejectată chiar şi pusă cu mâna de securişti. Adică nivelul de incompetenţă a fost atât de ţipător încât chiar şi ăia de au trimis-o acolo şi-au dat face palm. Una peste alta, ăştia sunt oamenii şi oficinele care dau cu rahat în jurnalişti vechi. Oameni care sunt parte din istorie. Peste 50-100 de ani lumea va şti cine a fost Ion Cristoiu, dar de Guseth şi fătucile ei tare mă îndoiesc să mai ştie cineva. De ce? Pentru că aceste tute sunt creatoare de NIMIC. Nu lasă NIMIC în urmă. Şi atunci, pentru NIMIC, istoria nu are de ce să le reţină memoria.

ssstwitter.com_1724724201476.mp4

_____________________________________________________________ Postul de mai sus fost postat şi pe forumul softpedia. A supravieţuit câteva minute, apoi a dispărut. Cineva de acolo a decis să-l ascundă. Oare de ce? Este ceva incorect în post? Care o fi raţiunea ştergerii?

Buba s-a spart şi a ieşit la iveală un secret bine cunoscut. Statele au impus cenzura reţelelor sociale la nivel global. Unii pe faţă, alţii pe ascuns. Azi a eurupt şi cea mai coruptă şi plină de cenzură reţea socială. https://evz.ro/zucke...na-cenzura.html Facebook. Directorul Meta Platforms, Mark Zuckerberg, a spus că Facebook a fost „presat” de guvernul SUA să cenzureze conținutul legat de COVID-19 în timpul pandemiei globale. El regretă că l-a ascultat pe Joe Biden și că n-a spus adevărul. Mark Zuckerberg acuză Guvernul SUA „În 2021, oficiali de rang înalt din Administrația Biden, inclusiv de la Casa Albă, au exercitat presiuni repetate asupra echipelor noastre timp de luni de zile pentru a cenzura anumite conținuturi COVID-19, inclusiv umorul și satira”, a scris Zuckerberg într-o scrisoare adresată Comitetului Judiciar al Camerei Reprezentanților a SUA. Directorul Meta a mai spus că „presiunea guvernului a fost greșită și regret că nu am fost mai deschiși în această privință”. În timpul pandemiei, oficialii Facebook au stârnit furia celor care au criticat măsurile de blocare, vaccinurile și mandatele de mascare, deoarece au șters foarte multe postări. În total, Facebook a eliminat peste 20 de milioane de conținuturi în puțin peste un an. Zuckerberg se alătură altor directori din domeniul social media, inclusiv lui Jack Dorsey, fostul CEO al platformei de blogging Twitter, care au recunoscut că au fost presați să șteargă unele postări. Twitter (devenită X) După preluarea acestei reţele de către actualul acţionar majoritat, Elon Musk, toţi cenzorii au fost daţi afară şi au fost date în vileag actele de cenzură pe care gruparea cenzorilor partidului democrat le comiteau pe ascuns. Twitter Files https://en.wikipedia...i/Twitter_Files Telegram Asistăm la o brutală tentativă de cenzură, la arestarea patronului reţelei sub nişte acuzaţii stupide. O încercare de a forţa impunerea cenzurii în mod brutal, stil sovietic prin anii 50-60. Youtube Sunt nenumărate cazurile de useri cenzuraţi, conturile închise fără explicaţii, fără motiv. Dar linia roşie este clară. Dacă nu eşti în asentimentul narativului statului, cenzura intervine şi dă cu barda. Jurnalişti cu conturi închise pentru nimic, doar pentru că nu cântau ceea ce dorea guveranarea să se cânte la momentul respectiv. Cenzura statelor în care nu sunt guvernări democratice, precume ar fi China, Rusia, ţările arabe, sunt de înţeles. Nu putem avea pretenţia ca un regim nedemocratic să lase libertatea presei şi a opiniilor. Problema este atunci când statele democratice, sau care se pretind a fi democrate, precum SUA, UK, state componente ale UE, Australia, Canada impun cenzura în masă şi o fac pe ascuns. Nu pot să o facă pe faţă pentru că legea nu le permite, Constituţiile nu permit cezura. Aşa că cenzurează prin mijloace dolosite. ----------------------------- Statele pretind reţelelor sociale să le dea acces deplin la platforme, să le cedeze o parte din control. Adică statele să aibă posibilitatea de a putea apăsa butoanele fără ca administraţia reţelelor să aibă un cuvânt de spus. Metodele sunt multiple. "Moderatori" de la guvern, acces direct în administraţia platformelor sociale şi "moderare" din umbră a opiniilor. Ascunderea mesajelor, delistarea, ştergerea, banarea ascunsă, hărţuirea unor useri prin mijloace electronice pentru a-i determina să nu mai posteze etc. În unele state, cenzura a fost introdusă sub forma unor aşa zise echipe de fact check. Adică nişte trupe care îşi impuneau temele pe care şefii lor le solicitau. Sub pretextul că susţin combaterea dezinformării, aceste echipe fac o activitate de cenzură. Mai ales că cei cărora li se pune pumnul în gură nu pot reacţiona. Este demonstrat prin declaraţiile proprietarilor celor mai mari reţele sociale că cenzura a fost impusă cu forţa de către administraţia democrată din SUA. La fel ca adminstraţia rusă, a lui Putin, sau adminstraţia chineză, libertatea de opinie pe reţelele sociale a fost considerată o ameninţare pentru regimurile politice din aceste ţări. Cenzura ţărilor aşa zis democrate din UE le-a urmat şi s-a ajuns la situaţia de neimaginat acum 10 ani să vedem oameni băgaţi la închisoare pentru opinii banale. În Europa. Nu prin ţări cu dictaturi. În Europa. Problema este că avem parte de un avânt al cenzurii opiniilor. Asta este cel mai grav. Dacă ar fi cenzurate îndemnurile la comiterea de ilegalităţi, poate că ar exista o explicaţie cât de cât logică. Dar a cenzura opinia este ceva extrem de grav pentru democraţie. Dacă un om opinează pe o reţea de socializare şi spune că el nu este de acord cu aducerea de migranţi ilegali, sau că nu este de acord cu dreptul tranşilor de a intra în toaletele femeilor, ceea ce spune el este doar o opinie şi atât. "Eu cred că". Nu este un îndemn. Atunci când cenzurezi un om pentru că el crede ceva şi o spune, fapta de cenzură este evidentă şi fără un suport legal. Dacă cenzura are loc pe o reţea socială din iniţiativa administraţiei acelei reţele, atunci este un fapt care trebuie luat ca atare. Nu îţi convine, pleci. DAR, atunci când vine guvernul, un partid aflat la putere, împunând cenzurarea opiniilor contrare intereselor şi agendei lor politice, este o impunere a cenzurii la nivel de stat. Şi o abdicare de la toate principiile fundamentale ale democraţiei. Mă miră faptul că Mark Zuckerberg, patronul celui mai mare grup de reţele sociale din lume a răbufnit şi i-a dat în vileag pe cei din guvernarea Biden. Poate vom afla ce stă în spatele acestei confesiuni urmate de exprimarea regretelor pentru faptele de cenzură la care au contribuit. Sper să aflăm. Şi sper ca omenirea să îşi revină din acest coşmar tembel al cenzurii şi să înţeleagă că dacă pierdem dreptul de a vorbi, dreptul de a avea opinii, atunci pierdem tot ceea ce înseamnă libertate. Devenim nişte sclavi ai statelor, nişte pinguini fără opinii, nişte oi mânate de la spate. Opinia, gândul, reprezintă ceva intangibil. Nu este admisibil ca statul să intervină în chestiunea asta. Să decidă ce ai voie să vorbeşti şi ce nu ai voie. Statul este doar un istrument administrativ, nu este un conducător care impune o morală acceptată. Doar comuniştii, doar dictaturile impun bariere opiniilor. Democraţia nu face asta. Şi cine ţine la libertate sa, TREBUIE să fie atent la libertatea celor din jurul lui. Dacă acceptă să le fie îngrădită libertatea celor din jur, atunci, mai devreme sau mai târziu şi lui îi va fi îngrădită propria libertate. 100%, în mod sigur, acolo duce cenzura impusă de către stat. Avem experienţa ultimului secol. Am văzut cât de uşor se pierde libertatea şi cât de greu se recâştigă. Cine se bucură că li se bagă pumnul în gură adversarilor lor, celor ale căror idei nu-i sunt pe plac, mai devreme sau mai târziu, într-un sistem controlat prin cenzură i se va băga pumnul în gură şi lui. Este continuarea firească. Vrem să ne păstrăm libertatea? Atunci trebuie să ne opunem cenzurii statului. Să nu o acceptăm sub nicio formă, indiferent de explicaţie sau motivaţie. Pentru că odată acceptată, cenzura nu pleacă de bună voie. Dacă acceptăm să fie cenzurate opiniile despre un anumit subiect, acesta va dispărea la un moment dat, însă cenzura va rămâne şi va creşte. Mereu şi mereu, pe alte subiecte.

https://spotmedia.ro...e/catch-all-usr "Bagajul populist al Elenei Lasconi a fost o evidență din capul locului și, până la un punct, purtat cu naturalețe. Pus însă în pachet electoral, el arată renunțarea USR la electoratul central care l-a definit și migrarea în zona de catch all, prinde pe cine poți." Autoarea articolului îşi arată nemulţumirea faţă de Lasconi. Afirmă că are un bagaj populist. Şi că asta ar alunga "electoratul central" al usere. Dar ce anume a declanşat-o pe ziaristă? "Sufletul unei nații, jumătate de slogan pe un afiș în care candidata la președinție poartă o brățară tricoloră și crucea la gât, un element pe care și l-a asumat și care nu are nimic din ostentația marilor cruci făcute de politicieni în campanie. Opțiunile arată însă direcția în care merge USR și procesul de rebranding la care recurge, laolaltă cu un efect de personalizare care poate fi un avantaj în negocierile din alegerile care urmează, dar care, pe termen mediu și lung, nu prea mai lasă loc partidului să supraviețuiască drept actor politic major." Să traduc. Lasconi se asociază cu simboluri pe care, până acum, "electoratul central" al usere le-a repudiat. Crucea, tricolorul, ideile patriotice tip "sufletul naţional" au fost mereu obiectul dispreţului în usere, mai ales în acea zonă hardcore neomarxist militantă. Pentru marxişti sintagma "sufletul naţional" este un concept inacceptabil dpdv ideologic. Odată pentru că nu acceptă religia şi nicio referire la concepte abstracte aşa cum ar fi sufletul. Iar "naţional" le repugnă pentru că ei contestă naţiunea în integralitate. Ei văd naţiunile ca pe un simbol al trecutului şi o rezistenţă la globalizare. Ceea ce face Lasconi reprezintă o lovitură îndreptată exact în acest corp taliban. Pe faţă şi vizibil. Intenţionată sau neintenţionată. Jurnalista se întreabă retoric dacă această asumare e unor valori străine electoratului ultra progresist reprezintă doar o scăpare, sau este semnul desprinderii de acest curent de import. Din exterior, în calitatea mea de fin observator al meandrelor concretului, urmărind cu atenţie sinergia faptelor, opinez că nu este o scăpare. Lasconi nu vrea doar să capteze bunăvoinţa unei părţi dezamăgite din electoratul PNL, să aducă procente în plus prin atragerea şi altor votanţi, din alte zone. "Miza pentru USR e să poată converti voturile pe care le poate obține Elena Lasconi în bază electorală pentru partid, astfel încât să poată juca rolul tradițional repartizat UDMR, acela de făcător de cărți/regi." "Un mesaj în cheie populistă, cum este cel care vorbește despre sufletul nației, o formulă etno-centristă, nu se pliază pe votanții de început de drum ai USR, mai degrabă dispuși să abandoneze limbajul etno-centrist. Este însă suficient de populistă încât să funcționeze ca o umbrelă sub care să se adune indecișii și mai ales decepționații de PNL." Nu. Nu-mi pare a fi o iluzie. Problema constă în "votanţii de început de drum ai USR". Aceştia sunt bagajul de care actualul USR va trebui să se descotorosească. Acest electorat taliban, vindicativ, agresiv şi extremist, reprezintă lestul, bagajul inutil, piatra de moară care ţine usere să ia procente. Căderea partidului în preferinţe a fost provocată de respingerea în masă a electoratului de început. Oameni care au fost mereu obsedaţi să lovească, nu să crească. Obsedaţi să dărâme, să obstrucţioneze, să distrugă ceea ce ei, în mintea lor, consideră a fi semnele trecutului politic. I-am văzut în acţiune. Mesianism şi afişarea unui elitism extrem. Pentru ei toţi sunt proşti, nu-i merită şi mai bine să se răstoarne ţara dacă ei nu sunt la putere. Electorat pe care îl pot include în acelaşi model cu cel al PRM, sau susţinătorii Vatra Românească. Dar pe invers. Idei diferite, dar exact acelaşi model de gândire. Însă, spre deosebirea de electoratul PRM, la fel de vindicativ şi agresiv în modul lor de a se raporta la toţi ceilalţi, electoratul acesta de început al usere este acum perceput ca un pericol. Românii nu-i ignoră ca pe nişte nebuni care vin să susţină în România aberantele idei ce vin din vestul UE, acolo unde o confrerie progresistă a pus mâna pe putere şi ne agresează cu tot felul de impuneri total lipsite de suport la noi în ţară. Cum să susţii propaganda lgbt în şcoli? Sau să fii agresiv faţă de religie, să îţi zornăi ateismul stângist ca pe o flamură? În România? Aşa ceva nu doar că nu te lasă rece, ci îţi trezeşte dorinţa de a ripostă. A călca pe cap acest electorat de început, a-l pune cu botul pe labe. Talibanismele generează temeri. Şi temerile duc la reacţii. Lasconi este fată crescută într-un oraş mic. Acolo lucrurile se văd diferit de viermuiala oraşelor mari, locuri de unde marxiştii îşi extrag energie şi adepţi. Lasconi pare că înţelege bine marea mută, a oamenilor care tac şi la vot dau de lumânare acelora care cutează să-i scuipe în propria casă. O avantajează experienţa de reporter special, tot ceea ce a acumulat într-i viaţă de jurnalist care bate drumurile îi este de folos. Are o altă viziune faţă de talibanii de început, corporatişti care vor oraş de 15 minute, urăsc maşinile celorlalţi, chestii din astea, tipice omului care crede că lumea este cea din imediata sa apropiere şi pune egal între cum percepe el realitatea şi cea care este în realitate. Realitatea care este realitate realităţii reale. Un fel de matrix pe invers. Mă rog, să nu mă las sedus de filosofie. Asumarea unei imagini în care se disociază de trecutul sumbru al curentului marxist din usere, reprezintă în opinia mea o alegere. Operează cu simboluri. "Întrebarea este însă cum va putea USR să convertească într-un bazin electoral simpatia pentru Elena Lasconi. " Orice schimbare implică sacrificii. Iar electoratul de început al usere va fi lăsat să se ducă în treaba lui. Care va fi pierderea concretă? Două, trei, poate 4 procente. Cam pe aici apreciez proporţia talibanilor din usere. Nu mai mult. În "electoratul de început" existau mulţi votanţi care au dat votul usere din alte motive decât ceea ce a urmat. Aceştia nu mai votează usere pentru că nu vor să fie asociaţi cu tot ceea ce usere a adus rău în politica românească. Nu vor să fie părtaşi la aşa ceva. Dacă Lasconi va reuşi să schimbe ceva în imaginea usere, atunci ar putea să readucă acest electorat pierdut. Şi chiar dacă pleacă 3-4%, cei 7-10% care ar reveni ar compensa plecarea talibanilor şi ar duce usere la peste 10%. Un usere reformat ar putea să atragă şi din exterior, oameni nemulţumiţi care acum nu au pe cine vota şi stau acasă. De fapt, miza este scoaterea din marea mută a celor care nu votează. Sunt de acord cu o singură frază din articol. Citez: "În general, teoria politică arată că strategia cea mai păguboasă pentru un partid e cea în care aleargă după electoratul altora, fără a analiza dacă asta nu va duce la pierderea propriului electorat." Da, aşa este. DACĂ Lasconi asta urmăreşte, dacă prezumă că "electoratul de început" al usere este captiv şi că prin rebranding ar putea atrage procente de la alte partide, ar fi într-o eroare. Ar fi semnul că nu ştie pe ce stă şi pe cine are în bătătură. Dar, ţinând cont de derapajul acestui electorat taliban cu ocazia discuţiilor pe tema referendumului pentru familie, eu înclin să cred că ea ştie bine şi că asanarea usere de aici va trebui să înceapă, de la curăţarea partidului de la bază. De la filiale. Trebuie îndepărtaţi progresiştii şi neomarxiştii. Este vital. Dacă nu o face, aceştia, care stau şi aşteaptă la cotitură, o vor mânca de vie după alegeri. Îi vor reproşa direcţia, vor face ceea ce ştiu ei mai bine să facă, propagandă. Pentru Lasconi a venit un moment pe care istoria l-a mai văzut. Epurarea celor cu care s-a început. Deveniţi un asset păgubos care pun în pericol creşterea. Politicienii pur sânge nu au o problemă în a se debarasa de foştii tovarăşi dacă interesele politice o cer. Rămâne să vedem DACĂ Lasconi este acel politician pragmatic, care are puterea de a privi spre viitor. Deocamdată este la nivel de "să vedem".

https://www.radioromaniacultural.ro/uploads/modules/news/3/2022/3/17/31861/1673549284-a539d4a0.mp3 Sindromul Hybris nu este o boală propriu-zisă, ci mai curând o afecțiune de care suferă cel care, nu prin forțe proprii ajunge să acceadă la un post important, de conducere. Neîncrezător în forțele sale, cel devenit șef se transformă. Personalitatea respectivului suferă schimbări majore, personalitatea fiind afectată de puterea poziției ocupate la un moment dat. Nu toți cei care ajung în funcții care le conferă putere cad sub influența acestui sindrom, destui fiind cei care își păstrează echilibrul uman și profesional. Cu Monica Dinulescu, psiholog clinician şi Ana Cernea, psiholog încercăm să aflăm care sunt cauzele în care se manifestă Sindromul Hybris.

Ceea ce se petrece în clipa de faţă cu propaganda lgbt, încălzirea globală, cu insistenţa aceasta de tip muscă, nu este vreun derapaj ori vreo fandaxie, ci o schemă clasică de manipulare a maselor. Se numeşte Fereastra Overton. Implică ca propaganda din spatele acestei schemă să fie susţinută pentru o perioadă lungă de timp, cu mulţi bani şi cu o largă participare a celor care ar fi beneficiarii direcţi. Fereastra Overton este un concept propus de Joseph P. Overton, un cercetător la un think tank conservator, la finele anilor 1990. În esență, pentru a înțelege acest concept, ne putem imagina că toate ideile din spectrul politic există pe o scală a acceptării sociale (...). Practic, există idei pe care le considerăm evidente, de la sine înțelese, pe care societatea le acceptă fără prea mult efort. În același timp, există o serie de concepte controversate sau chiar extreme care nu sunt acceptate de societate. „Fereastra” se referă la ideile acceptate, comune, cele mai extreme fiind în afara ei. Numai prin „Fereastră” se pot „uita” politicienii pentru a vedea ce legi pot să dea, ce măsuri pot lua sau ce tip de discursuri pot ține fără a pierde voturi la următoarele alegeri. Politicul este limitat de această fereastră. Important de menționat că acest concept există doar în democrații și procesul se aplică indiferent de ideologie. Mai concret, putem lua câteva exemple. În România, la începutul anilor 1990, a existat acea mișcare împotriva investițiilor străine și a reformei economice care scanda „Nu ne vindem țara!” cu patos. Ideea de izolare, de prioritizare a intereselor muncitorești din țară prin stat, era comună, cu alte cuvinte în parametrii „Ferestrei”. Un alt exemplu: înainte de Al Doilea Război Mondial, antisemitismul nu era neapărat popular, dar nu era nici ceva de neconceput în politică. Astfel, putem observa partide cu politici antisemite (care nu erau neapărat fasciste) care prezentau antisemitism și intrau în Parlamentele europene la fiecare alegere. Practic, politicienii care vor să propună idei din afara ferestrei vor suporta consecințele. Așadar, ce pot face acești politicieni? Aici există două perspective opuse. Pe de o parte, sunt cei care consideră că politicienii, think tank-urile și alți agenți politici ar trebui să influențeze fereastra, extinzând-o, micșorând-o sau mutând-o spre dreapta sau spre stânga. * Să extinzi fereastra înseamnă să crești numărul de idei acceptabile, să aduci în zona posibilității concepte considerate controversate sau extreme înainte. * Să o micșorezi e opusul, anume să portretizezi ideile mai radicale ca absurde și să nu mai fie fezabile. Să muți fereastra e puțin mai complicat. În esență, presupune să faci în așa fel încât societatea să accepte mai ușor idei de dreapta (de exemplu) în timp ce crește aversiunea pentru cele de stânga. De exemplu, în timpul Războiului Rece, SUA a experimentat un val de Red Scare, frică de comunism. Astfel, idei care în Europa ar fi fost considerate normale pentru stânga la acea vreme, cum ar fi ajutoare sociale extinse sau proprietate de stat în anumite instanțe, în SUA ar fi fost considerate pași clari spre comunism. Putem spune că fereastra era orientată spre dreapta, deoarece chiar și stânga lor nu era atât de stângă dacă luăm în considerare spectrul politic complet. (...) În același timp, trebuie precizat că Fereastra Overton este un termen neutru. În sine, nu e nici bun nici rău. Dreptul la vot atât pentru femei cât și pentru bărbați, egalitatea rasială și alte atitudini asemănătoare au fost în trecut în afara ferestrei, iar acum stau confortabil în interiorul ei. Surse: https://docs.google....nA4y2pZpoQ/edit

https://flux24.ro/judecatoarea-adriana-stoicescu-corectitudinea-politica/ de Adriana Stoicescu, judecător Venită în lume ca un guturai, corectitudinea politică s-a transformat într-un cancer cu metastaze. Pornită din mințile celor mai de seamă frustrați, ajunși în posturi de decizie, dar incapabili să-și accepte și gestioneze complexele de inferioritate, corectitudinea politică este ultima lovitură de baros dată în capul normalității, așa cum a lăsat-o Dumnezeu pe lumea asta. Cum să îi spui albului altfel decât alb și negrului altfel decât negru? Cum să îi spui Eufrosinei, care are 1,60 și 120 de kg, că e grațioasă? Sigur că nu o să îi spui că e grasă, pentru că te oprește banalul bun simț. Sigur că o să o accepți și o să încerci să îi faci viața ușoară. Dar, ea se simte și se identifică drept lebădă gingașă și își dorește să performeze la Moulin Rouge. Și, ce să vezi, corectitudinea politică o va duce acolo unde își dorește, altfel Moulin Rouge va plăti despăgubiri pentru discriminare 1000 de ani. În 10 ani, medicul de familie nu va mai avea voie să îi spună că obezitatea o va duce la diabet și boli cardiovasculare pentru că diversitate, pentru că incluziune, pentru că nu adevăr, da minciună. Aglae, care toată viața ei a lucrat la birou, va dori, la un moment dat, să devină polițist, pentru că a văzut de 10 ori ”Lege și ordine” și ”NCIS”. Nu contează că nu poate urca nici până la etajul 2 fără tub de oxigen, căci nu a făcut niciodată sport, nu contează că leșină când vede sânge. Ea asta vrea, iar societatea îi spune, da, tu poți. Nu o primiți? Va da în judecată MAI, Poliția, Guvernul, NASA și va câștiga, pentru că diversitate, incluziune. Ce vină are Joe cel alb că strămoșii vecinului Jimmy, cel negru, au fost sclavi acum 200 de ani? Nu contează, trebuie să îngenuncheze și să își ceară iertare, altfel va fi exclus din societate. Imbecilitatea tinde să egaleze toxicitatea dictaturilor care au devastat lumea și, în curând, o va depăși. Milioane de oameni văd ridicolul, intuiesc pericolul, dar preferă tăcerea excluderii. Am râs la început, azi avem grimase, mâine ne vom cere iertare că suntem albi, heterosexuali și ne îmbrăcăm normal. Corectitudinea politică e forma cea mai perversă a ipocriziei și minciunii, cel mai mare pumn în gura omenirii, calea sigură spre dictatura anormalului. Libertatea de exprimare tinde să devină un moft, iar libertatea de gândire va fi un lux. Cândva cântam că țara te vrea prost. Azi, planeta te vrea un tembel aservit, capabil să mănânce carne artificială și unt din vânt, bun de cărat doar la festivaluri și petreceri cu roabe de șampanie, consumator de droguri, că doar așa te pot ține mut și fericit. Problema nu e asta, ci faptul că, prin tot ceea ce face, corectitudinea politică, devenită lege absolută și universală, veritabilă constituție planetară, va transforma toate anomaliile și devianțele în firesc, deși nu e prea corect să îl ții închis la Jebel pe ăl de se crede Napoleon, dar să îl premiezi pe cel ce se simte pisică sau se însoară cu el însuși…. În acest ritm, pentru că asta se urmărește, în 50 de ani, urmașii copiilor abuzați de azi vor fi puși să îngenuncheze în fața succesorilor pedofililor, cerându-și iertare pentru discriminarea prădătorilor sexuali, sub motto-ul ”a fost doar un mic act sexual cu un copil, ce atâta zarvă….” Lumea, așa cum o știm, dispare sub ochii noștri, în tăcerea asurzitoare a oamenilor normali. Cărțile sunt arse, tablourile sfârtecate, bisericile sunt transformate în bordeluri, copiii sunt învățați să facă fericiți perverșii care ne conduc. Toată lumea tace și se teme că nu va mai primi like-uri dacă spune ce gândește și, mai ales, dacă își mărturisește credința în bine, frumos, firesc. În Dumnezeu. Planeta va deveni un lagăr al deviaților, fără reguli și fără norme, paradis al libertății satanice, fără cale de întoarcere. Bine că murim…..

Afli pentru că l-au banat pe muţeşte, pe hoţeşte. "Explicaţia" fiind una tip "lasă că ştie el ce a făcut".