Tomaso

Nu a venit pentru că este pe prima poziţie şi toţi s-ar năpusti pe el. Candidaţi şi jurnalişti. Este bine consiliat. Alegerile sunt pe voturi, nu pe impresii. Nu are rost să piardă voturi. Se pot arăta în deplinătatea intelighenţei contracandidaţii săi.

Astea sunt răspunsuri / întrebări ipocrite. Sau de autist. Cum Naoto nu este autistă, sunt sigur că-i ipocrită. TOTUL este interzis în Poiană. TOTUL! TOTUL depinde doar de cheful moderatorilor şi de starea lor psihică la momentul T zero. Memeurile, critica, TOTUL este interzis dacă nu sunt îndreptate contra celor pe care moderatorii îi detestă. A posta un meme, o opinie pro, a critica un politician, TOTUL trebuie să se supună poftelor moderatorilor. Mie mi s-a luat dreptul de a scrie pe motiv că am răspuns argumentat unui coleg. 30 de zile. Câtă ipocrizie poate să aibă în ea o persoană care poate întreba aşa ceva? Pe bune! O totală lipsă de respect pentru user să fie întrebat aşa ceva. Mi se încreţeşte carnea pe mine de revoltă. Doamne, sfinte!!! Atunci când moderatorii insultă userii şi ceilalţi colegi de moderarea sau alţi useri dau like insultelor într-o abjectă înfrăţire malefică, cum de poate cineva să se prefacă a nu şti cât de mizeră este moderarea? Să faci pe prostul în asemenea hal? Cum poţi să minţi în asemnea hal? În Poiană este o dictatură ceauşistă. Nişte ceauşişti lăsaţi să se desfăşoare în libertate.

Cenzura online finanțată de UE servește unui scop politic clar — menținerea puterii elitei progresiste, în ciuda opoziției tot mai largi a populației Mark Zuckerberg a recunoscut că Meta s-a confruntat cu presiuni directe din partea guvernelor și presei tradiționale pentru a suprima opinii incomode pe rețelele sociale. Declarațiile sale, făcute la începutul anului 2025, marchează o ruptură clară față de discursul anterior al companiei, care susținea că acțiunile de moderare sunt apolitice și țin doar de politica internă a platformelor. Criticând cenzura ideologică impusă în numele „incluziunii”, fondatorul Facebook a avertizat că în Europa libertatea de exprimare este tot mai serios amenințată de reglementări precum Legea privind serviciile digitale (DSA), care instituționalizează un sistem opac de control al discursului public, scrie European Conservative În timp ce Mark Zuckerberg renunță la sistemele de „verificare a faptelor” pe platformele Meta, Comisia Europeană continuă să impună norme care penalizează opiniile disidente. „Efortul de a fi mai incluziv a mers prea departe: este din ce în ce mai des folosit pentru a reduce la tăcere și a exclude vocile care gândesc diferit”, a declarat fondatorul și CEO-ul Meta, în ianuarie 2025, referindu-se la climatul de cenzură de pe rețelele sociale. Tot Zuckerberg a recunoscut că „guvernele și presa tradițională au cerut tot mai multă cenzură — în mod clar din motive politice”. Schimbarea bruscă de poziție a lui Zuckerberg vine în contextul revenirii la putere a președintelui pro-libertate Donald Trump. Până de curând, Meta justifica restricționarea conținutului prin statutul său de companie privată, care are dreptul să își stabilească propriile reguli. De asemenea, susținea că aceste reguli nu erau influențate politic — o poziție infirmată acum de propriile declarații ale CEO-ului. Mai mult, Zuckerberg a dezvăluit că, în perioada pandemiei, membri ai administrației Biden au contactat direct echipa sa, adresându-le insulte și cerând eliminarea anumitor conținuturi. În acest context, nu a fost o surpriză că Meta a blocat presa de stat rusă la nivel global în septembrie trecut, imediat după ce secretarul de stat Antony Blinken a acuzat Russia Today de „activități destabilizatoare”. Cenzura Meta nu îi afectează doar pe politicieni sau instituțiile media indezirabile pentru stânga internațională: orice utilizator riscă sancțiuni pentru opinii care contravin establishmentului liberal-progresist. Această practică amintește de dictaturile ideologice din fostele regimuri comuniste est-europene, pe care cetățenii sperau că le-au lăsat în urmă. Chiar dacă Zuckerberg promite acum eliminarea verificării faptelor de pe Facebook, aplicarea acestei măsuri în Europa este complicată. „Tot mai multe legi europene instituționalizează cenzura”, a avertizat el. Printre cele mai relevante se numără Legea privind serviciile digitale (DSA) și o hotărâre a Curții de Justiție a UE (CJUE) din noiembrie 2023 (cauza C-376/22). Scopul declarat al DSA este de a înlocui autoreglementarea comunicării politice de pe rețelele sociale cu obligații de drept concurențial. Marile platforme trebuie să analizeze impactul serviciilor lor asupra proceselor electorale. Articolul 34 din DSA este deosebit de controversat: el obligă platformele să evalueze riscurile pe care le generează în ceea ce privește libertatea de exprimare, accesul la informație și calitatea discursului democratic. Cu alte cuvinte, să evalueze dacă libertatea de exprimare e „periculoasă”. Nerespectarea DSA poate atrage amenzi de până la 6% din cifra de afaceri globală a unei companii. Hotărârea CJUE în cauza C-376/22 elimină posibilitatea statelor membre de a reglementa individual rețelele sociale, acordând astfel Comisiei Europene un rol hegemonic. Începând cu 2020, UE a creat Observatorul European al Mass-Mediei Digitale (EDMO), finanțat de Comisia Europeană, pentru a coordona centrele de „verificare a faptelor” și cercetarea fenomenului dezinformării. Într-o a doua etapă, Comisia a alocat 9 milioane de euro pentru centre naționale și regionale de combatere a „dezinformării”, încredințând procesul unor jurnaliști de stânga dedicați „verificării”. În practică, însă, „verificatorii de fapte” nu se limitează la fapte — ci cenzurează opinii. Or, prin definiție, opiniile nu pot fi „verificate”: nu trebuie să fie adevărate sau susținute de date. În schimb, libertatea de exprimare este un drept fundamental de prim rang. Curtea Constituțională a Ungariei a stabilit că opiniile personale trebuie protejate indiferent de conținutul lor factual. Sistemele actuale de verificare a faptelor nu doar că limitează libertatea de exprimare, dar nici nu se bucură de legitimitate democratică. Cine a decis — și în baza căror criterii — că o minoritate de „experți” are dreptul de a reduce la tăcere restul societății? Declarațiile recente ale lui Zuckerberg au stârnit furie în rândul politicienilor globaliști europeni, care, până nu demult, îl considerau un aliat. Nu este o surpriză: cenzura online finanțată cu miliarde de euro servește unui scop politic clar — menținerea puterii elitei progresiste, în ciuda opoziției tot mai largi a populației. Opoziție care, în lipsa accesului la canale de exprimare, nu se poate organiza sau mobiliza democratic. Cât de eficientă este cenzura politică? Un studiu arată că, dacă alegătorii americani ar fi cunoscut în 2020 toate detaliile despre laptopul lui Hunter Biden, unul din șase votanți ai lui Joe Biden nu l-ar fi susținut — ceea ce ar fi însemnat o victorie clară pentru Trump. Dar vremurile se schimbă. După cum spunea Abraham Lincoln, „nu poți păcăli toți oamenii tot timpul”. În ciuda cenzurii mediatice, republicanii au câștigat din nou în SUA, iar grupul suveranist „Patrioții pentru Europa” a devenit al treilea ca mărime în Parlamentul European. Doar aceste forțe pot reda libertatea de exprimare societăților occidentale.

Mă miram de ce este binomul atât de pornit faţă de Tucă. Cel mai important lucru este libertatea de exprimare. Cum drac să-l placă ăştia doi pe Tucă atât timp cât omul spune ceva cu care ei sunt într-un profund dezacord? Adică ei nu ştiu ce să mai facă pentru a băga pumnul în gura userilor, ar sacrifica orice pentru a-şi conserva puterea de a cenzura, iar Tucă zice exact invers? Adică este contra LOR. Stima şi respectul pentru Tucă şi Cristache. Au avut puterea să o spună că regretă colaborarea cu trustul acela de căcat. Foarte tare.

Bine că-i moca.

Ceea ce a rămas acolo nu mai poate fi reformat. Userii care aduceau valoare ariei, oamenii cu idei, cu opinii, cu verb, au fost rând pe rând îndepărtaţi, goniţi, banaţi. Cei rămaşi sunt în mare lor majoritate soldăţeii de partid ai usere şi iubitori de securişti, progresism şi celorlalte căcaturi de sorginte bruxeleză. Militanţi şi propagandişti. Ce poţi să faci cu ei? Câţi mai vin pe acolo pentru a scrie, pentru debate? Foarte puţini spre deloc. Cu Dany_Darke nu m-am intersectat cu ea atât cât să-mi permită a avea o opinie fermă despre ea ca moderator. Ştiu că este criticată pentru diferite chestii. Ca user pe Discord mie mi-a plăcut de ea. Althea. Am mai spus şi o voi repeta de ori câte ori va veni vorba despre ea. Din punctul meu de vedere este un moderator bun, mereu a fost aşa, este echilibrată şi moderată, înţelege foarte bine cum TREBUIE să funcţioneze un forum, este un om cinstit, onest, cu foarte mult bun simţ. Althea este un moderator serios pe care se poate pune bază. Ar fi o pierdere îndepăratarea ei. Pentru orice forum, nu doar SP. Din punctul meu de vedere nu cred că banarea este o soluţie, în general vorbind. Moderatorii problemă ar putea fi potoliţi imediat dacă administratorii ar înţelege cât rău fac. Poate l-ai văzut pe fostul SM celebru prin rahatul acela cu "niciun abuz" Morogan. După ce a fost îndepărtat de la moderare, omul s-a liniştit. Nu mai poate bana pe nimeni pentru că reclamă un abuz, aşa cum făcea atunci când o luase razna şi se crede un fel de stăpân al forumului. La fel pot fi rezolvaţi şi alţi moderatori abuzivi, este suficient să le fie luate butoanele. Apoi, ca useri, pot forumi cât poftesc. Din partea mea, ce să spun, eu intru prin mai multe locuri, nu simt nevoia să mă muiască Argonaut ori Naoto, eu să le vorbesc frumos, iar ei să îşi bată joc de mine, să mă ameninţe, să fie aroganţi cu doar pentru că nu am chef să le cânt lor în strună. Oamenii ăştia doi nu au nicio putere asupra mea. Pot să îmi ia accesul ca user, eventual. Atât. Altceva nu-mi pot face. Însă nici nu ar fi nevoie de mine pentru vreo moderare pe acolo. Se găsesc alţii care chiar au înclinaţie şi nervii necesari pentru aşa ceva. Este Cătălina, de exemplu, a mai fost moderator şi ea chiar a fost un Moderator în adevăratul sens al cuvântului. Este votantă de progresişti, aşa că nu cade în răspăr pe politica proprietarilor forumului, votanţi şi ei tot de progresişti. Poate ar mai fi şi alţii, dar mi se rupe de asta. Să pună AI şi ar fi perfect. Mie nu mi se mai pare interesant un loc unde există moderatori care să stea de veghe şi să intervină deampulea, să strice discuţiile oamenilor şi să facă instrucţie cu userii. Da, pot fi moderatori tehnici, care să rezolve diferite probleme de administrare, pot pondera conflicte şi pot proteja vocile singulare, pot potoli găştile etc. Dar fără să facă poliţie politică, fără a băga pumnul în gura vreunui user pe motive de partizanat politic şi favorizarea vreunei tabere. Aşa cum este moderarea acum, în clipa de faţă. Nu scriu pe FB, pe Insta şi Tik Tok nu am cont. Îmi repugnă orice reţea moderată excesiv şi abuziv. Îmi produce scârbă gândul că cineva ar cuteza să se amestece în ceea ce scriu acolo. După toate abuzurile la care am asistat în trecut, cu viermii ăia securişti care închideau conturile unor personalităţi, am realizat că nu-i de mine, nu-mi plac reţelele sociale. Nu-mi plac. Am intrat pe SP mai mult din inerţie. 20 de ani se şterg greu- Mai intram şi pentru că mai erau câţiva din vechii forumişti pe care îi simpatizam. Acum s-au dus şi ăia, iar binomul a realizat unanimitatea mult dorită pentru care şi-au vândut sufletul. În sfârşit. Happy. Nimeni nu-i contrazice de frică. O regină şi un rege domnind în liniştea absolutismului. Editoriale nu mai scriu acolo pentru că moderatorii mi le şterg. Argonaut şi Naoto fac asta în mod constant. Îşi bat joc de efortul meu şi de sufletul pe care eu îl pun atunci când scriu ceva. Aşa că mai bine nu.

Sistemul patriot "donat" ucrainenilor va fi înlocuit cu altul. Anunţ oficial pe Ambasada SUA De subliniat: "sistemul va fi achiziționat prin intermediul unor granturi de la un grup de donatori NATO." Se ţin de cuvânt. Ne-au împins să-l "donăm" pentru că aşa dorea administraţia de atunci, dar actuala administraţie nu se trage pe cur şi înlocuieşte gratuit sistemul.

Votează fiecare cum vrea, important este ca valul acesta de cenzură să dispară. Tot felul de neica nimeni se simt stăpâni pe gândurile altora. Să se ducă dracului.

Se pare că tonul Ambasadei SUA se schimbă.

Nu îl va da, a fost doar o învârtoşare pentru debate Oh!! Nu aş putea să fac asta. Sorry. Una este să îi bat obrazul, alta este o acţiune care să o afecteze. Not me!

"Ceea ce înseamnă că Simion e favoritul votanților CG." Acum începe să înţeleagă şi Naoţica. Aş vrea să sper că doar se alintă şi că a ştiut de la bun început. Whatever! Preferinţa românilor care votează conservatorii, suveraniştii, dreapta naţională, indiferent cum vrem să-i încadrăm dpdv doctrinar, pentru un candidat conservator este o alegere pur politică. Aceşti români nu aleg un om, aleg un cumul de idei. Sunt români eliberaţi de complexele inferiorităţii faţă de occident. Sunt oameni liberi în mod majoritar. Tot aud elucubraţii despre cât de bine ne-ar fi să fim obedienţi şi ascultători faţă de politicile bruxeleze. Şi propagatorii obedienţei pretind că ar fi spre binele tuturor, adică şi al lor, ca românii să aleagă un preşedinte supus şi ascultător. Nu îmi dau seama DACĂ este un crez de viaţă, un cumul de experienţe în care slugărnicia reprezintă un mod de a trăi, sau doar o fandaxie de moment, bazată poate pe nişte imagini bazate pe filmele cu legionari ale lui Sergiu Nicolaescu. L-au eliminat pe CG din cursă degeaba. Voturile au migrat instant către cel care şi-a asumat politica suveranistă, conservatoare. Aici îi dau dreptate lui Naoto, degeaba l-au trimis pe Ponta să fure voturi de la Simion. Acum, spre sfârşit de campanie electorală, vedem că acesta deplasează voturi dinspre USL, reducând scorul lui Crin. Şi mai remarcăm ceva. Degeaba bagă ei zeci de milioane în propagandă pe reţelele de socializare, voturile NU DE ACOLO se câştigă. Cine a crezut în teoria cu CG scos câştigător pe reţelele de socializare a luat ţeapă şi a cheltuit banii publici fără rost.

Ideea acestui user este una mesianică. Are impresia că votanţii lui Gerogescu sunt proşti, inventând o explicaţie halucinantă, cum că, vezi Doamne, acele milioane de oameni ar fi votat de frica războiului & shit. Nimic mai fals. Lupini este un propagandist pro război, un incitator la ură, aşa cum sunt mulţi pe Softpedia, mângâiaţi pe creştet de către moderare. Pentru aceştia TOTUL se reduce la războiul din Ucraina. Sunt blocaţi într-o stare de alb şi negru, nerealizînd că lumea şi românii au cu totul alte priorităţi. Mai importante decât un război între ruşii ex-sovietici. Explicaţiile pentru alegerea românilor sunt made in bulă, asemenea unei matematici construite într-o sferă. Lupini îşi construieşte o realitate virtuală pe care o pune în locul realităţii din viaţa reală. Pretinde că acei peste 3 milioane de oameni care au votat cu conservatorii ar fi fost manipulaţi de către Tik Tok. Ceea ce, să o spunem direct, este o stupiditate. Şi urmând logica realităţii sale virtuale, trage concluzii năucitoare despre faptul că este nevoie de cenzură şi "ordine".

Am câteva posturi scrise cu ani în urmă pe SP. Amintiri. O să le caut, sper să nu mi le fi șters vreun moderator zelos. O să mi le aduc aici. Nu sunt multe, doar câteva care contează și la care țin. Nimic despre politică.

Awwwwwww!!! Teoria conspirației. Judecătorul care judecă pentru un boost electoral, fratre, oare cum de nu m-am gândit și io?!? O fi un judecător lejionar sau poate putinist! Eu n-am primit niciun boost de speranță, dar mi-a plăcut să citesc smiorcăielile adulatorilor gnomului autist care nu poate privi în ochii femeilor. Și mă piș pe mine de râs îmaginându-mi scena cu Naoto punând ștampila pe nicușor.

Era comentariu live, bre. Urmăream dezbaterea și mai postam câte o idee aici și pe X. Am văzut, normal, că Ponta nu a venit. Digi este tribuna sri. Eu mă duceam în locul lor, aș fi intrat în cușca leilor, să îi privesc în ochi.

Eu am lansat invitația. Poți să-l inviți tu, că doar ai contact direct. Chestia este că pe ei nu-i mai interesează discuțiile despre Softpedia, nu mai citesc nici ăia care au cont. Zilele astea cuneva întreba ce mai este pe SP, iar o tipă de pe Discord a răspuns că doar Tomaso mai intră ca să se certe cu Naoto. Se amuză pe seama mea. Csf ncsf!

Nu am luat niciun ban. Binomul a decis să nu mai pot scrie acolo o lună. Vor să domine ei, să câștige discuții prin șforța butoanelor. Să își impună ideologia lor bolnavă de putere fără limite. Iar eu îi deranjez. Mai ales acum, la alegeri. Li se pare că nu pot manipula în voie din cauza mea, ceva în genul ăsta. Și scopul Lor este să manipuleze, încă mai trăiesc cu impresia influenței, se hrănesc cu iluzia asta. În turnul lor de fildeș. Acum a intrat și Naoto în susținerea lui Argonaut printr-un fel de downgrade intelectual. Se preface că rezonează cu el în aberația pe care Argonaut a scris-o contra libertății. Ea înțelege bine că Argonaut a spus ceva care îi demască modul de gândire dictatorial și limitele înțelegerii democrației. De asta sunt sigur, știu bine cum gândește. Și ea știe că eu știu cum gândește și chestia asta o înfurie până dicolo de limita raționalității. Din păcate pentru ea pare a nu înțelege că a te poziționa de partea lui Argonaut atunci când acesta dă câte o dumă atât de evidentă, este o decizie politică lipsită de inspirație pentru că blamul de extinde și asupra ei. Tot dissursul ei despre democrație, despre iubirea ei pentru libertate, toate astea se fac țăndări atunci când susține teza că nu libertatea este chintesența democrației, ci respectarea legilor. Nu pricepe că se face de râs încercând să-l apere pe Argonaut deviind discuția de la subiect și încercând să o ducă spre prostioare de tip Sharia. Deja Argonaut simte că a spus ceva aiurea și este iritat, devenind violent în exprimare față de userul cu care polemizează și este foarte probabil ca în curând să “câștige discuția” folosind butoanele din dotare. Sau poate se va sacrifica tovarășa. Nu ar fi prima oară să sară atunci când o ia razna protectorul ei. Îl va atrage pe userul care nu pricepe cutuma locului înspre o mlaștină și apoi îl va elimina ea. Pentru că nu are șapcă. Sau pentru că (stilul ei clasic) ar face flame sau trolling. Tactică veche. Se scarpină reciproc, își țin partea. Urmăresc modul în care Tovarășa intervine. Offtopic și dus în derizoriu topicul. I se rupe ei de regulamentul făcut pentru plebe, sau de debate. Pentru ea nu este o simplă discuție, un debate, un schimb de idei. O joacă a minților. Pentru ea este o luptă contra tuturor acelora care cutează să-i contrazică pe ei. O luptă politică cu aliați și cu inamici care trebuie anihilați. Jizăz!

Până acum Lasconi domină dezbaterea. Foarte bine pregătită, îi ţine în corzi. Îi forţează să fie defensivi, se apară şi astfel dau impresia că au ceva de ascuns.

Este deasupra lor şi le dă poşete în cap

Lasconi conduce debate-ul. Loveşte fără milă în fătălăi. Le-a spart botul.

Debate Digi 24 Simion pleacă. Crin este defensiv. Lasconi trage în toţi Lasconi îi taie maul lui Crin şi îi spune de 2012, de lovitura de stat pe care USL a comis-o atunci ND smiork pe tema Tik Tok Smiork pentru că urmăritorii lui din Asia & shit

Discursul Președintelui Javier Milei la Davos Bună dimineața tuturor. Și cât de multe s-au schimbat într-un timp atât de scurt. În urmă cu un an, mă aflam aici, în fața dumneavoastră, singur, și spuneam câteva adevăruri despre starea lumii occidentale care au fost întâmpinate cu surprindere și uimire de o mare parte a establishmentului politic, economic și mediatic din Occident. Și trebuie să recunosc că, într-un fel, înțeleg acest lucru. Un președinte al unei țări care, ca urmare a eșecului economic sistematic timp de peste 100 de ani, ca urmare a faptului că țara a luat poziții slabe în conflictele globale majore și ca urmare a faptului că ne-am închis comerțului, și-a pierdut practic toată importanța internațională de-a lungul anilor. Un președinte al unei astfel de țări a urcat pe această scenă și a spus întregii lumi că au greșit, că se îndreaptă spre eșec, că Occidentul s-a rătăcit și că trebuie să fie redirecționat. Președintele acelei țări, Argentina, care nu era un politician, care nu avea niciun sprijin legislativ, niciun sprijin din partea guvernatorilor, a liderilor de afaceri sau a grupurilor media. În acel discurs, aici, în fața dumneavoastră, v-am spus că este începutul unei noi Argentine, că Argentina a fost infectată cu socialismul pentru prea mult timp și că, împreună cu noi, va îmbrățișa din nou ideile libertății - un model pe care îl rezumăm la apărarea vieții, libertății și proprietății private. Și v-am mai spus că, într-un fel, Argentina a fost "fantoma Crăciunurilor occidentale care vor veni", pentru că am trăit deja tot ceea ce ați trecut și am știut deja cum se va termina. Un an mai târziu, trebuie să spun că nu mă mai simt atât de singură. Nu mă simt singur, pentru că lumea a îmbrățișat Argentina. Argentina a devenit un exemplu global de responsabilitate fiscală, de angajament de a ne onora obligațiile și, evident, un angajament de a rezolva problema inflației. De asemenea, suntem un exemplu al unui nou mod de a face politică, care constă în a le spune oamenilor adevărul în față și a avea încredere că vor înțelege. Și nici nu mă simt singur, pentru că, în cursul acestui an, am găsit aliați în această luptă pentru ideile de libertate în fiecare colț al lumii - de la uimitorul Elon Musk la acea doamnă italiană feroce, draga mea Giorgia Meloni; de la Bukele în El Salvador la Viktor Orbán în Ungaria; de la Benjamin Netanyahu în Israel la Donald Trump în Statele Unite - încet-încet s-a format o alianță internațională între toate acele națiuni care, ca și a noastră, doresc să fie libere și cred în ideile de libertate. Și încet, ceea ce părea odată hegemonia globală absolută a stângii woke în politică și în instituțiile de învățământ, în mass-media, în organizațiile supranaționale sau chiar în forumuri precum Davos, a început să se destrame. Și speranța pentru ideile de libertate începe să apară. Astăzi am venit aici pentru a vă spune că bătălia noastră nu este încă câștigată. Și, deși speranța a fost reaprinsă, este datoria noastră morală și responsabilitatea noastră istorică să demontăm edificiul ideologic al wokeismului bolnav, până când vom reuși să reconstruim catedrala noastră istorică, până când ne vom asigura că majoritatea țărilor occidentale îmbrățișează din nou ideile libertății. Până când ideile noastre vor deveni moneda comună în sălile unor evenimente precum acesta, nu putem lăsa garda jos. Pentru că trebuie să spun că forumuri ca acesta au fost protagoniști și promotori ai agendei sinistre a wokeismului care face atât de mult rău lumii occidentale. Dacă vrem să ne schimbăm, dacă vrem cu adevărat să apărăm drepturile cetățenilor, trebuie să începem prin a le spune adevărul. Iar adevărul este că există ceva foarte greșit în ideile care au fost promovate prin forumuri precum acesta. Și aș dori să iau câteva minute astăzi pentru a discuta câteva dintre ele. Astăzi, puțini vor nega că în Occident suflă vântul schimbării. Există cei care se opun schimbării, cei care o acceptă cu reticență, dar o acceptă totuși. Există noii convertiți care apar atunci când o văd ca fiind inevitabilă. Și, în sfârșit, sunt aceia dintre noi care au luptat toată viața pentru ca schimbarea să sosească. Fiecare dintre voi va ști din ce grup face parte. Cu siguranță, în acest auditoriu poate exista câte puțin din fiecare, dar cu siguranță veți recunoaște cu toții că momentele de schimbare ne bat la ușă. Momentele istorice ale schimbării au o caracteristică unică. Momentele în care formulele care au fost în vigoare timp de decenii devin epuizate. Metodele considerate cândva singurul mod de a face lucrurile încetează să mai aibă sens și ceea ce, pentru mulți, părea adevăruri incontestabile este în cele din urmă pus sub semnul întrebării. Acestea sunt perioadele în care regulile sunt rescrise și, prin urmare, acestea sunt perioadele care îi răsplătesc pe cei care au curajul să își asume riscuri. Dar o mare parte a lumii libere preferă încă confortul a ceea ce este familiar, chiar dacă poate fi calea greșită. Și vor insista să aplice rețetele eșecului, iar marea povară care este numitorul comun al țărilor și instituțiilor care eșuează este virusul mental al ideologiei rănite. Aceasta este marea epidemie a timpului nostru care trebuie vindecată. Acesta este cancerul de care trebuie să scăpăm. Această ideologie a colonizat cele mai importante instituții ale lumii - de la partidele politice și guvernele principalelor națiuni occidentale la organizațiile de guvernanță globală, chiar și ONG-uri, universități și instituții media. De asemenea, a dat tonul discuțiilor globale din ultimele decenii. Până când nu vom elimina această ideologie detestabilă din cultura, instituțiile și legile noastre, civilizația occidentală - și chiar specia umană - nu va putea reveni pe calea progresului cerut de spiritul nostru de pionierat. Este esențial să rupem aceste lanțuri ideologice dacă dorim să inaugurăm o nouă epocă de aur. Acesta este motivul pentru care astăzi aș dori să dedic câteva minute ruperii acestor lanțuri. Dar mai întâi, să vorbim despre ceea pentru ce luptăm. Occidentul reprezintă apogeul realizărilor umane pe terenul fertil al moștenirii sale greco-romane și al valorilor iudeo-creștine. Semințele a ceva fără precedent în istorie au fost semănate după depășirea definitivă a absolutismului. Liberalismul a inaugurat o nouă eră în existența umană, iar în noul cadru moral și filosofic, care a plasat libertatea individuală deasupra capriciilor tiranilor, Occidentul a fost capabil să dea frâu liber capacității creative a omului, inițiind un proces fără precedent de generare a bogăției. Datele vorbesc de la sine. Până în anul 1800, PIB-ul mondial pe cap de locuitor a rămas practic constant. Cu toate acestea, începând cu secolul al XIX-lea și datorită revoluției industriale, PIB-ul pe cap de locuitor s-a multiplicat cu 20, scoțând 90% din populația lumii din sărăcie, chiar dacă populația a crescut de opt ori. Iar acest lucru a fost posibil doar datorită unei convergențe a valorilor fundamentale, respectul pentru viață, libertate și proprietate, care a permis liberul schimb, libertatea de exprimare, libertatea religioasă și ceilalți piloni ai civilizației occidentale. În plus, spiritul nostru inventiv de explorare faustică, de pionierat, care testează în mod constant limitele a ceea ce este posibil, și acesta este un spirit de pionierat care astăzi este reprezentat, printre alții, de dragul meu prieten Elon Musk, care a fost defăimat pe nedrept de ideologia wokismului în ultimele zile pentru un gest inocent care reflectă pur și simplu entuziasmul și recunoștința sa față de oameni. Pe scurt, am inventat capitalismul pe baza economisirii, a investițiilor, a muncii și reinvestirii și a muncii asidue. Am făcut ca fiecare lucrător să se multiplice de zece ori sau de 100 de ori, sau de ce nu chiar de 1 000 de ori? productivitatea lor depășind astfel capcana malthusiană. Cu toate acestea, la un moment dat în secolul al XX-lea, ne-am pierdut calea și principiile liberale care ne făcuseră liberi și prosperi au fost trădate. O nouă clasă politică, condusă de ideologii colectiviste și profitând de perioadele de criză, a văzut oportunitatea perfectă de a acumula putere. Toată bogăția creată de capitalism până atunci și în viitor urma să fie redistribuită printr-o schemă de planificare centralizată, punând în mișcare un proces ale cărui consecințe dezastruoase le suferim astăzi. Promovând o agendă socialistă în timp ce opera insidios în cadrul paradigmei liberale, această nouă clasă politică a denaturat valorile liberalismului și astfel a înlocuit libertatea cu eliberarea, folosind puterea coercitivă a statului pentru a redistribui bogăția creată de capitalism. Justificarea lor a fost ideea sinistră, nedreaptă și detestabilă a justiției sociale, completată de cadre teoretice marxiste menite să elibereze indivizii de nevoile lor. Iar în centrul acestui nou sistem de valori se află premisa fundamentală că egalitatea în fața legii nu este suficientă, deoarece există nedreptăți sistemice ascunse care trebuie rectificate, o idee care servește drept mină de aur pentru birocrații care aspiră la omnipotență. Și aceasta este în mod fundamental, fundamental ceea ce înseamnă wokeismul, rezultatul inversării valorilor occidentale. Fiecare dintre pilonii civilizației noastre a fost înlocuit de o versiune distorsionată a sa prin diverse mecanisme de subversiune culturală. Drepturile negative la viață, libertate și proprietate au fost transformate într-o listă artificială și nesfârșită de drepturi pozitive. Mai întâi a fost educația, apoi locuința și, de atunci încolo, absurdități precum accesul la internet, fotbal televizat, teatru, tratamente cosmetice și un număr nesfârșit de alte dorințe care au fost transformate în drepturi fundamentale ale omului. Drepturi pentru care, desigur, cineva trebuie să plătească și care pot fi garantate doar prin extinderea infinită a statului aberant. Cu alte cuvinte, am trecut de la conceptul de libertate ca protecție fundamentală a individului împotriva intervenției tiranului la conceptul de eliberare prin intervenția statului. Pe această bază a fost construit wokeismul - o ideologie a gândirii monolitice susținută de diverse instituții al căror scop este de a penaliza disidența, feminismul, diversitatea, incluziunea, echitatea, imigrația, avortul, ecologismul, ideologia de gen, printre altele. Toate acestea sunt diferite capete ale aceleiași bestii care vizează justificarea expansiunii statului prin însușirea și denaturarea cauzelor nobile. Să ne uităm la câteva dintre acestea. Feminismul radical este o denaturare a conceptului de egalitate, chiar și în forma sa cea mai binevoitoare, este redundant - deoarece egalitatea în fața legii există deja în Occident. Orice altceva este o căutare de privilegii, ceea ce caută cu adevărat feminismul radical, punând jumătate din populație împotriva celeilalte jumătăți, când ar trebui să fie amândouă de aceeași parte. Am ajuns chiar să normalizăm faptul că, în multe țări presupus civilizate, dacă ucizi o femeie, se numește femicid. Iar acest lucru atrage după sine o pedeapsă mai gravă decât în cazul în care ucizi un bărbat, pur și simplu pe baza sexului victimei - făcând în mod legal ca viața unei femei să fie mai valoroasă decât cea a unui bărbat. Și că ele poartă stindardul diferențelor salariale bazate pe gen. Dar, atunci când vă uitați la date, este clar că nu există inegalitate pentru aceeași muncă, ci mai degrabă că majoritatea bărbaților tind să aleagă profesii mai bine plătite decât majoritatea femeilor. Cu toate acestea, nu se plâng de faptul că majoritatea deținuților sunt bărbați, că majoritatea instalatorilor sunt bărbați sau că majoritatea victimelor jafurilor sau crimelor sunt bărbați - ca să nu mai vorbim de majoritatea oamenilor care au murit în războaie. Dar dacă ridicați aceste aspecte în mass-media sau chiar pe acest forum, sunteți considerat misogin doar pentru că apărați un principiu elementar al democrației moderne și al statului de drept, și anume egalitatea în fața legii. Și, bineînțeles, apărând și datele. Wokismul se manifestă, de asemenea, în ecologismul radical sinistru și în agenda schimbărilor climatice, conservarea planetei noastre pentru generațiile viitoare este o chestiune de bun simț. Nimeni nu vrea să trăiască într-o groapă de gunoi. Dar, încă o dată, wokeismul a reușit să pervertească această idee fundamentală. De la conservarea mediului pentru bucuria oamenilor, am trecut la un ecologism fanatic, în care noi, oamenii, suntem văzuți ca un cancer care trebuie eradicat, iar dezvoltarea economică este considerată puțin mai mult decât o crimă împotriva naturii. Cu toate acestea, atunci când susținem că Pământul a trecut deja prin cinci cicluri de schimbări bruște de temperatură și că, în timpul a patru dintre acestea, omul nici măcar nu a existat, suntem numiți "pământeni plați" pentru a ne discredita ideile, chiar dacă știința și datele sunt de partea noastră. Nu este o coincidență faptul că aceleași grupuri sunt principalii promotori ai agendei sângeroase și criminale a avortului, o agendă concepută pe baza premisei malthusiene că suprapopularea va distruge Pământul și că, prin urmare, trebuie să punem în aplicare o formă de control al populației. De fapt, acest lucru a fost dus la o asemenea extremă încât astăzi pe Pământ începem să vedem o rată de creștere a populației care începe să arate ca o problemă și vorbim despre o treabă pe care au făcut-o prin promovarea avortului. Și aceste forumuri promovează agenda LGBT, încercând să impună ideea că femeile sunt bărbați și bărbații sunt femei doar pe baza percepției de sine. Și nu spun nimic despre cazul în care un bărbat se îmbracă în femeie și își ucide adversarul într-un ring de box sau despre cazul în care un deținut de sex masculin pretinde că este femeie și ajunge să agreseze sexual femeile din închisoare. De fapt, în urmă cu doar câteva săptămâni, au apărut titluri în întreaga lume referitoare la cazul a doi homosexuali americani care au susținut stindardele diversității sexuale și au fost condamnați la 100 de ani de închisoare pentru că și-au abuzat și filmat copiii adoptați timp de mai bine de doi ani. Vreau să fiu clar când spun abuz, nu este un eufemism, deoarece în formele sale cele mai extreme, ideologia de gen este un abuz direct asupra copiilor. Ei sunt pedofili. Așadar, vreau să știu cine ar susține acest tip de comportament. Copiii sănătoși sunt afectați ireversibil prin tratamente hormonale și mutilare, ca și cum un copil de cinci ani ar putea consimți la astfel de lucruri, iar în cazul în care familia lor nu este de acord cu acest lucru, vor exista întotdeauna agenți ai statului gata să intervină în favoarea a ceea ce ei numesc interesul superior al copilului. Și credeți-mă, experimentele scandaloase în numele acestei ideologii criminale vor fi condamnate și comparate cu cele comise în cele mai întunecate perioade din istoria noastră. Iar această multitudine de practici abominabile este acoperită de eterna narațiune a victimizării, mereu gata să lanseze acuzații de homofobie, transfobie și alți termeni inventați, al căror unic scop este de a-i reduce la tăcere pe aceia dintre noi care îndrăznesc să dezvăluie scandalul - unul în care autoritățile naționale și internaționale sunt complice. Între timp, în întreprinderile, instituțiile publice și instituțiile noastre de învățământ, meritul a fost aruncat deoparte în favoarea doctrinei diversității, care reprezintă o regresie la sistemele aristocratice din trecut. Sunt inventate cote pentru fiecare minoritate pe care politicienii o pot imagina, ceea ce sfârșește prin a submina excelența instituțiilor. Wokeismul a distorsionat, de asemenea, problema imigrației, libera circulație a bunurilor și a persoanelor este un pilon fundamental al liberalismului. Știm bine acest lucru. Argentina, Statele Unite și multe alte țări au devenit mari datorită imigranților care și-au părăsit țara natală în căutarea de noi oportunități. Cu toate acestea, am trecut de la atragerea talentelor străine pentru a promova dezvoltarea la îmbrățișarea imigrației în masă, motivată nu de interese naționale, ci de vinovăție. Întrucât se presupune că Occidentul este cauza principală a tuturor relelor lumii din istorie, acesta trebuie să se răscumpere prin deschiderea granițelor sale pentru toată lumea, ceea ce duce la o formă de colonizare inversă care seamănă cu sinuciderea colectivă. Iată cum vedem acum imagini cu hoarde de imigranți care abuzează, agresează sau chiar ucid cetățeni europeni, al căror singur păcat a fost să nu adere la o anumită religie. Dar când cineva pune la îndoială aceste situații, este imediat etichetat drept rasist, xenofob sau chiar nazist. Wokeismul a pătruns atât de adânc în societățile noastre, promovat de instituții precum aceasta, încât a dus chiar la punerea sub semnul întrebării a conceptului de sex biologic prin influența dezastruoasă a ideologiei de gen, care a dus la o intervenție și mai mare a statului prin legislație absurdă - cum ar fi faptul că statul trebuie să finanțeze tratamente hormonale și intervenții chirurgicale costisitoare pentru a îndeplini percepția de sine a anumitor persoane. Abia acum începem să vedem efectele unei întregi generații care și-a mutilat corpul, încurajată de o cultură a relativismului sexual, iar acești oameni vor trebui să își petreacă întreaga viață sub tratament psihiatric pentru a face față la ceea ce și-au făcut singuri. Cu toate acestea, nimeni nu îndrăznește să vorbească despre aceste probleme. Nu numai atât, dar marea majoritate a fost, de asemenea, supusă percepțiilor de sine greșite ale unei mici minorități. Iar wokeismul încearcă, de asemenea, să ne deturneze viitorul, deoarece, dominând facultățile celor mai prestigioase universități din lume, determină elitele țărilor noastre să respingă și să nege cultura, ideile și valorile care ne-au făcut mari, deteriorând și mai mult structura noastră socială. Ce viitor avem dacă ne învățăm tinerii să se simtă rușinați de trecutul nostru? Toate acestea au fost incubate și dezvoltate din ce în ce mai mult în ultimele decenii, după căderea Zidului Berlinului. Destul de curios, națiunile libere au început să se autodistrugă atunci când nu au mai avut adversari de învins. Pacea ne-a făcut slabi. Am fost învinși de propria noastră automulțumire. Toate acestea și alte aberații pe care nu le putem enumera din cauza timpului limitat, sunt amenințările care pun astăzi Occidentul în pericol. Și, din păcate, acestea sunt convingerile pe care instituții precum aceasta le promovează de 40 de ani, și nimeni de aici nu se poate preface nevinovat. Timp de decenii, s-a venerat o ideologie sinistră și criminală, ca și cum ar fi fost un vițel de aur, mișcând cerul și pământul pentru a o impune omenirii. Iar această organizație, împreună cu cele mai influente organisme supranaționale, au fost ideologii acestei barbarii. Organizațiile multilaterale de creditare au fost instrumente de șantaj, în timp ce multe guverne naționale, și în special Uniunea Europeană, au acționat ca brațul lor armat. Nu este adevărat că chiar acum, în timp ce vorbim, în Marea Britanie, cetățenii sunt închiși pentru că au dezvăluit crime îngrozitoare comise de migranți musulmani, crime pe care guvernul încearcă să le ascundă? Sau nu cumva birocrații de la Bruxelles au suspendat alegerile din România doar pentru că nu le-a plăcut partidul care a câștigat? În fața fiecăreia dintre aceste discuții, prima strategie a wokeismului este de a-i discredita pe aceia dintre noi care contestă aceste lucruri, mai întâi etichetându-ne și apoi reducându-ne la tăcere. Dacă ești alb, trebuie să fii rasist. Dacă ești bărbat, trebuie să fii misogin sau să faci parte din patriarhat. Dacă ești bogat, trebuie să fii un capitalist crud. Dacă ești heterosexual, trebuie să fii heteronormativ, homofob sau transfob. Pentru fiecare provocare, ei au o etichetă, iar apoi încearcă să te suprime prin forță sau prin mijloace legale. Pentru că sub retorica diversității, democrației și toleranței pe care o propovăduiesc atât de des, ceea ce se ascunde cu adevărat este dorința lor flagrantă de a elimina disidența, critica și, în cele din urmă, libertatea, pentru a putea continua să susțină un model în care ei sunt principalii beneficiari. Nu am auzit recent cum anumite autorități europene de vârf și destul de roșii, ar trebui să spun, au făcut de fapt apel deschis la cenzură. De fapt, nu există cenzură, ci mai degrabă această idee că trebuie să îi reduci la tăcere pe cei care nu participă la ideologia woke. Și ce fel de societate poate crea wokeismul? O societate care a înlocuit schimbul liber de bunuri și servicii cu distribuirea arbitrară a bogăției sub amenințarea armei. Una care a înlocuit comunitățile libere cu colectivizarea forțată. Una care a înlocuit haosul creativ al pieței cu ordinea sterilă și sclerotică a socialismului. O societate plină de resentimente în care există doar două tipuri de oameni - cei care sunt contribuabili neți, pe de o parte, și cei care sunt beneficiari ai statului, pe de altă parte. Și prin asta nu mă refer la cei care primesc asistență socială pentru că nu au ce mânca. Mă refer la corporațiile privilegiate, la bancherii care au fost salvați în timpul crizei subprime, la majoritatea mijloacelor de informare în masă, la centrele de îndoctrinare deghizate în universități, la birocrația de stat, la sindicate, la organizațiile sociale și la afacerile clientelare care prosperă pe seama impozitelor plătite de persoanele și contribuabilii harnici. Vorbesc despre lumea descrisă de Ayn Rand în Atlas Shrugged, care, din păcate, a devenit o realitate. Este un sistem în care marele câștigător este clasa politică, care devine atât arbitru, cât și acționar în acest joc al redistribuirii. O spun din nou, clasa politică este arbitru și acționar, o parte interesată în această redistribuire. Desigur, cel care redistribuie este cel care păstrează partea leului. Și, în ciuda diferențelor cosmetice dintre diferitele partide politice, acestea împărtășesc interese, parteneri, înțelegeri și un angajament de nezdruncinat de a menține status quo-ul. Acesta este motivul pentru care le numesc pe toate partidul statului, un sistem care se ascunde în spatele unei retorici bine intenționate, susținând că piața eșuează și că ei sunt cei responsabili pentru corectarea eșecurilor prin reglementări, forță și birocrație. Dar nu există eșecuri ale pieței. Eșecurile pieței, o spun din nou, nu există. Deoarece piața este un mecanism de cooperare socială în care drepturile de proprietate sunt schimbate în mod voluntar, însuși conceptul de eșecuri ale pieței este o contradicție în termeni. Singurul lucru pe care îl realizează o astfel de intervenție este crearea de noi distorsiuni în cadrul sistemului de prețuri, care, la rândul său, împiedică calculul economic, economiile și investițiile - ducând în cele din urmă la și mai multă sărăcie în urma sa sau la o rețea de reglementări odioase, cum este cazul în Europa, care omoară creșterea economică. Așa cum spun adesea în discursurile mele, dacă credeți că există un eșec al pieței, mergeți și verificați dacă statul nu este implicat. Și dacă descoperiți că nu este, verificați din nou, pentru că ați înțeles greșit. Din același motiv, din moment ce wokismul nu este altceva decât un plan sistematic al partidului de stat pentru a justifica intervenția statului și creșterea cheltuielilor publice, aceasta înseamnă că prima și cea mai importantă misiune a noastră - dacă vrem cu adevărat să recuperăm progresul Occidentului și să construim o nouă eră de aur - trebuie să fie reducerea drastică a dimensiunii statului. Nu numai în fiecare dintre țările noastre, ci și reducerea drastică a tuturor organizațiilor supranaționale, deoarece aceasta este singura modalitate de a eradica acest sistem pervers, de a-i secătui resursele pentru a da înapoi contribuabililor ceea ce le aparține și de a pune capăt vânzării de favoruri. Nu există o metodă mai bună de a pune capăt birocrației de stat decât să nu mai existe nicio posibilitate de a vinde astfel de favoruri. Funcțiile statului trebuie limitate din nou la apărarea dreptului la viață, libertate și proprietate. Orice altă funcție asumată de stat se va face în detrimentul rolului său fundamental și va conduce inevitabil la "Leviatanul omniprezent" de care suferim cu toții astăzi. Astăzi asistăm la epuizarea globală a acestui sistem care ne-a dominat în ultimele câteva decenii. La fel cum s-a întâmplat în Argentina, restul lumii asistă la adâncirea singurului conflict cu adevărat relevant al acestui secol și al tuturor celor anterioare - conflictul dintre cetățenii liberi și casta politică care se agață de ordinea stabilită, dublându-și eforturile de cenzură, persecuție și distrugere. Din fericire, în întreaga lume liberă, o majoritate tăcută se organizează. Și în fiecare colț al emisferei noastre, ecoul acestui strigăt de libertate răsună. Ne confruntăm cu o schimbare de eră, o schimbare coperniciană, distrugerea unei paradigme și construirea alteia. Și dacă instituții cu influență globală precum aceasta doresc să întoarcă pagina și să participe cu bună credință la această nouă paradigmă, vor trebui să își asume responsabilitatea pentru rolul jucat în ultimele decenii, recunoscând în fața societății Mia culpa care li se cere. Pentru a încheia, doresc să mă adresez direct liderilor lumii, tuturor celor care conduc atât statele naționale, cât și marile grupuri economice și organizațiile internaționale influente, fie că sunt prezenți astăzi aici, fie că ascultă de acasă. Formulele politice ale ultimelor decenii, la care m-am referit în acest discurs, au eșuat și se prăbușesc acum sub propria lor greutate. Aceasta înseamnă că a gândi ca toată lumea, a citi ceea ce citește toată lumea și a spune ceea ce spune toată lumea nu poate duce decât la eroare. Chiar dacă mulți încă insistă să meargă spre prăpastie. Scenariul ultimilor 40 de ani s-a epuizat, iar atunci când un sistem se epuizează, istoria se deschide. De aceea, tuturor liderilor mondiali, le spun că este timpul să se elibereze de acest scenariu. Este timpul să fim îndrăzneți. Este timpul să îndrăznim să gândim și să îndrăznim să ne scriem propriile versuri. Pentru că atunci când ideile și narațiunile prezentului spun toate același lucru - și spun lucruri greșite - a fi curajos înseamnă a sta în afara timpului. Înseamnă să privești în urmă, să nu te lași orbită de ceea ce este trecător, pierzând din vedere ceea ce este universal. Înseamnă să revendicăm adevăruri care erau evidente pentru strămoșii noștri și care se află în centrul succesului civilizației occidentale, dar pe care regimul gândirii monolitice din ultimele decenii le-a persecutat ca și cum ar fi fost erezii. După cum spunea Churchill, cu cât te uiți mai în urmă, cu atât mai departe ai șanse să vezi înainte. Cu alte cuvinte, trebuie să ne reconectăm cu adevărurile uitate ale trecutului nostru, pentru a descâlci nodurile prezentului și a face următorul pas înainte ca civilizație spre viitor. Și ce văd eu când privesc în urmă? Că trebuie să îmbrățișăm din nou ultima teză dovedită a succesului economic și social. Acesta este modelul libertății, îmbrățișând din nou ideile libertății. Întoarcerea la libertarianism. Este ceea ce facem în Argentina. Asta este ceea ce am încredere că va face președintele Trump în noua Americă. Și aceasta este ceea ce invităm toate marile națiuni ale lumii libere să facă dacă doresc să oprească la timp ceea ce este în mod clar o cale care duce la catastrofă. Deci, în cele din urmă, ceea ce propun este să facem Vestul din nou mare astăzi. Astăzi, la fel ca acum 215 ani, Argentina și-a rupt lanțurile și ne invită - așa cum declară imnul nostru național - ne invită pe noi, toți muritorii lumii, să auzim strigătul sacru: "Libertate, libertate, libertate! Fie ca forțele cerului să fie cu noi". Vă mulțumesc tuturor foarte mult și trăiască libertatea, la naiba.

Amin! Libertatea este esenţa democraţiei! Aşa este şi oricine spune că nu este aşa, ori nu ştie ce însemnă democraţia, ori este apologetul dictaturii.

"Asa ca, revenind la tema, trebuie cenzurate prostiile ptr ai proteja pe prostii dispusi sa le creada." Nuuuuu, nu trebuie cenzurat nimic. Este o aroganţă să îi crezi proşti pe alţii şi să pretinzi că pentru binele lor este nevoie să îi cenzurezi. Aşa cum o spui este efectiv o zicere copiată din Stalin, Kim, Ceauşescu, Fidel etc. Nicio legătură cu democraţia. Doar cu dictatura.

Mulţumesc, Argonaut, am preluat legătura! "Ce facem daca majoritatea decide sa puna un dictator la putere. Ales democratic. Ce faci atunci ?" Lumea s-a speriat atunci când în Germania a ajuns la putere un om care ulterior a devenit dictator şi a dus Germania în pragul holocaustului. Apropo, nemţii mai există şi mai cuvântă graţie înţelepciunii sovietice, a tovarăşului Stalin. Sovieticii au fost iertători cu nemţii. Nu i-au deporta pe toţi în Siberia. Dar să revin. După WWII toată lumea a început să-şi pună problema asta, cum să facem imposibil ca prin vot democratic să aducem la putere nişte oameni care să anuleze democraţia. Soluţia cea mai bună, care, să ne înţelegem, nu este nec plus ultra, a fost separarea puterilor în stat, controlul reciproc al puterilor în stat, iar deasupra o constituţie şi un mecanism legal care să corecteze orice derapaj de la principiile înscrise în constituţie. Am spus pe scurt, dar mecanismele de control sunt mult mai sofisticate. Aşadar, dacă vine la putere un politician care ar vrea să transforme statul al căruo preşedinte este într-o dictatură, toate celelalte puteri din stat se pot opune şi îi pot anihila pornirile. Un preşedinte de ţară nu este un dictator. Ca să devină dictator ar trebui ca legile să fie schimbate, tot sistemul să fie înlocuit cu legi în favoarea dictaturii. Omenirea după WWI a fost profund dezechilbrată. Germania a fost la limita supravieţurii ca stat. Chiar şi aşa, în acea degringoladă post război, lui Hitler şi naziştilor săi le-au trebuit 12 ani până au instaurat dictatura pe care o ştim. Acum ar fi imposibilă repetarea acelei poveşti.