Coiful de la Coţofeneşti, perspectiva istorică vs. imaginarul colectiv

[Tomaso]

 

Un articol interesant publicat în anul 2010.  

http://art-historia.blogspot.com/2010/10/sergiu-decebal-si-coiful-de-aur.html

Publicat de Domnul Radu Oltean

 

Sergiu, Decebal si coiful de aur

 

Dacii" este un binecunoscut film realizat de Sergiu Nicolaescu, primul din istoria cinematografiei romanesti cu subiect inspirat din istoria antica. De asemenea este si primul film regizat de cunoscutul regizor (1966). Pentru acea epoca si inca mult timp dupa, filmul a fost un succes, desi, ca si filmele cu buget urias de la Hollywood din aceeasi epoca, sufera teribil la capitolul corectitudine istorica. De altfel aceasta nici nu era scopul filmului.

 

 

Si totusi existau, elemente de decor si costum pe care relizatorii fimelor cu subiect legat de antichitatea romana (și dacica in acest caz) se străduiau căt de căt, la nivelul informatiilor de atunci, sa le documenteze cat mai corect. Insa nu tocmai rar se mai produceau și gafe ridicole pe care din fericire le observau doar spectatorii mai scrupulosi.

 

Iata una din ele:

 

Abia trecuse un deceniu de când Constantin Daicoviciu și, mai târziu, fiul său, Hadrian, se străduiau să dezgroape fortificațiile dacice din Munții Orăștiei. În România, cercetările asupra civilizației geto-dacice se aflau încă la început. Arta acestor populații era popularizată în cărți și reviste ca un tot unitar, fără a ține cont de diferențele temporale și spațiale. Astfel, artefacte create la sute de ani distanță, în epoci și condiții istorice complet diferite, erau prezentate în cărți și manuale sub eticheta generală de „geto-dacice”.

Această omisiune cronologică era echivalentă cu o ipotetică situație din viitor, în care, peste 2.000 de ani, într-o carte despre viața românilor din secolul al XX-lea, ar fi prezentate săbii și bombarde din vremea lui Mihai Viteazul alături de mașini Logan. Totuși, în acea perioadă, această abordare nu genera mirare sau controversă.

De exemplu, în filmul Dacii, personajul Decebal, interpretat de Amza Pellea, purta faimosul coif de aur descoperit la Poiana Coțofenești (descoperit în 1929, în satul Poiana Vărbilău, județul Prahova). Nimeni nu s-a arătat mirat de această alegere artistică, deși coiful respectiv aparține unei epoci mult anterioare vremurilor lui Decebal. Și de ce ar fi trebuit să se mire? În acel context istoric, publicul larg, lipsit de o perspectivă critică asupra cronologiei și diferențelor culturale, accepta fără rezerve astfel de amestecuri între artefactele trecutului.

 

Civilizația getică și apoi dacică a trecut, de-a lungul secolelor, de la începuturile primei epoci a fierului până la cucerirea romană, printr-o serie de transformări majore ale culturii  sale. Coifurile de ceremonie realizate din metale prețioase, cunoscute doar în sudul și estul României de azi fac parte din artă tracică, dar au fost decoperite doar în zonele nord tracice, în cele locuite de geți. 

Problema majoră este că Decebal a trăit cu aproximativ 500 de ani (cinci secole!) mai târziu decât această epocă „de aur” a tracilor!

 

Desigur, o astfel de eroare anacronică poate fi scuzabilă în contextul unei producții cinematografice. Putem presupune, în mod indulgent, că acest coif de aur ar fi fost o moștenire de la strămoșii lui Decebal. Totuși, lucrurile devin și mai problematice când observăm că Decebal poartă pe piept și o fibulă care datează din epoca bronzului, complet inadecvată epocii sale.

Ceea ce este însă cu adevărat jenant este lipsa de documentare din partea realizatorilor filmului, de la costumieri și până la regizor. Aceștia nu au fost în stare să studieze cu o minimă atenție coiful pe care l-au ales ca model.

 

Deși pe genericele filmelor Dacii și apoi Columna apare numele arheologului clujean Constantin Daicoviciu contribuțiile acestuia par să lipsească! Nu pare să fi existat nici măcar o consultare cu un istoric. Problema în epocă era aceea că acest coif nu era încă expus înt-un muzeu. Era preconizată deschiderea în palatul poștelor a unui Muzeu Național, dar el încă nu era deschis. Iar coiful de aur era păstrat la Banca Națională.

De aceea nimeni din echipa de producțe nu îl văzuse în realitate ci doar în fotografii. Mai mult, nu au luat în considerare nici coiful de la Agighiol, din argint, aproape la fel de faimos și cu mari asemănări stilistice.

Tezaurul de la Peretu, descoperit în 1971, nu era cunoscut în acel moment, dar existau alte exemple relevante, cum ar fi coiful de la Cucuteni-Băiceni, tot din aur și cu o calotă ornamentată într-un mod similar. Despre coiful din colecția de la Detroit, realizat din argint și foarte asemănător cu cel de la Peretu, încă nu se știa. Chiar și în absența acestor descoperiri ulterioare, lipsa de documentare rămâne greu de justificat. 

 

 

Coiful getic de aur descoperit la Cucuteni-Baiceni, jud Iasi. Este al doilea coif de aur descoperit pana acum, si desi intr-o stare mai fragmentara decat cel din jud. Prahova, pastreaza totusi intreaga forma a calotei.   Cele trei coifuri de argint de tip getic pastrate pana astazi au toate calota conica-rotunjita. Nimeni nu s-a ostenit sa le studieze mai temeinic si sa faca legatura cu cel de aur de la Poiana Cotofenesti.

Decebal (Amza Pellea) purtand un coif care nu ar fi putut exista niciodata in realitate

 

 

Și ce s-ar fi întâmplat dacă echipa de producție ar fi studiat mai bine obiectul în sine sau pe celelalte coifuri similare? Ar fi observat că aceste coifuri aveau calota tronconică-conică și rotunjită în vârf! Problema este că coiful de la Poiana Cotofenesti are calota ruptă, iar costumierii și regizorul nu și-au dat seama de acest detaliu. În schimb, au realizat o reconstituire greșită, cu calota plată!!

 

 

In fotografiile de detaliu este evident cum calota coifului a fost taiata si rupta cu grosolanie

Privit de sus este imposibil sa nu iti dai seama ca acest coif nu se termina plat. Insasi ideea de calota plata e un non sens pentru un coif sau o casca.

Probabil că echipa de producție a avut la dispoziție doar o astfel de fotografie, precum cea de deasupra, așa cum începuseră să apară în acea epocă. Această imagine incompletă a fost suficientă pentru a-i induce în eroare, iar fără nicio documentare suplimentară, au creat un coif fals din tablă, cu o formă incorectă.   Eu însumi am fost păcălit în copilărie de acest film (dar și de benzile desenate – vezi mai jos). Ani de zile am fost convins că acest coif avea calota plată. Din acest motiv, am considerat necesar să scriu acest articol.

 

Impactul greșelii în imaginarul colectiv

Credeți că această eroare – coiful cu calota plată – s-a oprit aici?

Nu, pentru că filmul lui Sergiu Nicolaescu a avut un impact uriaș asupra imaginarului colectiv.

Majoritatea oamenilor care cunosc acel coif sunt și astăzi convinși că forma acestuia este cea prezentată în film. Privind mai jos, puteți observa o serie de benzi desenate realizate de Albin Stănescu, pe scenariul scriitorului Vasile Mănuceanu, publicate în revista Cutezătorii la sfârșitul anilor '70.

 

Deși coiful este desenat la fel de greșit, cel puțin anacronismul nu este total – acțiunea se petrece în secolul IV î.e.n., perioada reală a existenței acestor coifuri.

Cu toate acestea, greșeala persistă. În alte seriale de benzi desenate, eroarea se perpetuează, devine iconic în această formă! precum în Burebista (scenariu de V. Mănuceanu, desene de Sandu Florea) sau în altă bandă desenată ilustrată de Valentin Tănase (Secretul Pergamentului). 

 

Forma greșită a coifului de aur a intrat deja în legendă, devenind un clișeu, doar pentru că istoricii au ignorat problema, iar artiștii nu s-au documentat și au continuat să se inspire unii de la alții.

Un exemplu al perpetuării clișeelor istorice

Nenumărate alte clișee istorice s-au perpetuat în acest mod. Cine spunea că „istoria se scrie” avea dreptate, dar modul în care se scrie poate duce la interpretări greșite, care se răspândesc larg. Și astăzi, multe persoane își imaginează că acel coif avea calota plată.

 

Pentru a corecta această percepție, prezint aici, în premieră, câteva detalii fotografiate în sala tezaurului de la Muzeul Național de Istorie. De asemenea, propun o reconstituire logică a acestui minunat coif. Povestea coifurilor getice și a tezaurelor din „epoca lui Dromichete” o voi aborda cu altă ocazie, sper cât mai curând.

. Fragmentele din revista Cutezatorii au fost luate din revistacutezatorii.blogspot.com

 

 

Publicat de Radu Oltean 

Postat şi aici,  cu respect şi consideraţie pentru autor.

de Tomaso - Ianuarie 2025

Edited January 27 by Tomaso