Sari la conținut

Postări Recomandate

Postat

SUA concentrază trupe în zona Golfului şi Estul Mediteranei.   

 

Nu este încă foarte clar ce intenţii au americanii care ameninţă Iranul cu lovituri aeriene.  

Deocamdată asistăm la un fel de ping pong al declaraţiilor.   Dar asta este politică.  

 

 

Din datele disponibile public pare că SUA nu strânge o forţă de invazie.  Cel mai probabil,  ar putea lovi anumite obiective din Iran. 

Este Iranul pregătit să se apere?    Poate pune probleme celei mai performante forţei de atac în acest moment?

 

 

 

 

Apărarea aeriană a Iranului după Războiul de 12 zile

 

Reforme accelerate și lecții învățate după Războiul de 12 zile din iunie 2025, în care superioritatea aeriană israeliană a permis atacuri extinse asupra infrastructurii iraniene, a expus vulnerabilități majore în rețeaua de apărare antiaeriană a Iranului.

 

Sistemele existente, inclusiv Bavar-373, Khordad-15 și S-300 importate din Rusia, au fost în mare parte copleșite sau distruse în fazele inițiale ale conflictului.

Ca răspuns, Teheranul a accelerat reforme profunde în 2025-2026, concentrându-se pe mobilitate sporită, autonomie operațională, integrare hibridă și reducerea dependenței de infrastructura centralizată vulnerabilă.

 

Modificări hardware: de la dependență centralizată la sisteme independente

 

Principala evoluție vizează bateria cu rază lungă Bavar-373-II (versiune modernizată dezvăluită în 2025).

Spre deosebire de varianta inițială, lansatoarele TELAR (Transporter Erector Launcher and Radar) integrează acum radare AESA individuale pe fiecare vehicul.

Această schimbare elimină cablurile fizice și radarele centrale ușor de detectat și distrus, permițând operațiuni autonome fără un centru de comandă unic.

 

Rachetele noi Sayyad-4B+ aduc capabilități dual-mode (căutare radar activ + infraroșu), cu rază extinsă estimată la 300-400 km pentru ținte mari și 85-150 km împotriva avioanelor stealth.

Accentul pe contramăsuri anti-bruiaj și anti-drone grele reflectă lecțiile din confruntarea cu amenințări persistente israeliene.

 

Sistemul Arman, echivalentul iranian al AEGIS american, acoperă raza medie (până la ~120-150 km) cu vehicule autonome.

Timpul de configurare a fost redus la doar 3 minute, iar autonomia permite continuitatea operațiunilor chiar și în cazul întreruperii legăturilor prin satelit (problemă critică în 2025).

 

Un element inovator îl reprezintă utilizarea dronelor de supraveghere (Mohajer-10, Karrar) ca „radare zburătoare”.

Acestea patrulează, transmit date prin sateliți BeiDou și permit detectare pasivă, menținând radarele terestre oprite până în momentul angajamentului.

 

Schimbări tactice:  de la poziții fixe la ambuscade mobile

 

Tactica dominantă postbelică este „ambuscada radar”

(Urmărire pasivă): senzorii optici/IRST și dronele detectează țintele, iar radarele se activează doar câteva secunde pentru lock-on și lansare, minimizând expunerea la contraatacuri SEAD/DEAD.

 

Dispersarea geografică devine normă: unitățile se răspândesc pe suprafețe de 10-15 km², ascunse în tuneluri, hangare civile sau locații camuflate, activându-se doar după alerte timpurii de la drone.

Mobilitatea radicală „shoot-and-scoot” (trage și fugi) transformă bateriile grele în ceva asemănător MLRS-urilor sau artileriei mobile: repoziționare în sub 4 minute, cu logistică pentru reîncărcare de la distanță.

Aceasta reprezintă o premieră pentru sisteme SAM cu rază lungă.

 

Comparație 2025 vs. 2026: 

 

Aspect
       Configurație 2025 (pre-război)
           Configurație 2026 (post-reforme)
Conexiuni
      Cabluri fizice, infrastructură centralizată
          Legături wireless, lansatoare independente
Dependență radar
      Radar gigantic central vulnerabil 
          Rețea hibridă: drone + IRST + sateliți + radare locale
Timp de reacție/mutare
      Ore pentru mutarea întregii baterii
          Sub 4 minute pentru primul vehicul să plece
Focus amenințări
       Rachete/aeronave convenționale
        Contra-stealth, contra-drone, rachete hipersonice

 

Asistența chineză pare să fi jucat un rol în tranziția spre legături de date wireless și autonomie.

 

Deficienţe şi puncte slabe.

 

Chiar și după reforme, rămân vulnerabilități structurale:

  • Reîncărcarea rachetelor durează 30-60 minute cu macarale, expunând unitățile la supraveghere din sateliţi.
  • Legăturile de date wireless rămân susceptibile la bruiaj intens sau atacuri cibernetice, mai ales având în vedere resursele americane dedicate EW.
  • Semnătura termică mare a șasiurilor permite detectarea de sateliți LEO, limitând camuflajul.
  • Radarele integrate pe camion au rază orizontală redusă (35-45 km), favorizând amenințări de joasă altitudine sau cruise missiles care maschează terenul (ex. Tomahawk).

 

În concluzie, reformele post-Războiului de 12 zile   au dus la transformări ale apărării aeriane iraniană dintr-un sistem rigid și centralizat într-o rețea mai flexibilă, hibridă și autonomă.

Totuși, eficiența reală împotriva unei puteri aeriene superioare (Israel/SUA) rămâne neprobată în luptă, iar gap-urile logistice și electronice pot fi exploatate.

Iranul pariază pe dispersare, mobilitate și stratificare pentru a crește costul oricărui atac aerian viitor.

 
 
faviconV2?client=SOCIAL&type=FAVICON&fal
faviconV2?client=SOCIAL&type=FAVICON&fal
 
Postat

SUA și-a adunat acum cea mai mare forță militară în Orientul Mijlociu de la invazia Irakului din 2003.

 

  • 2 portavioane
  • 12 nave de război (în principal distrugătoare și crucișătoare cu rachete ghidate)
  • +200 avioane de vânătoare (inclusiv 150 deja în teatrul de operațiuni pe portavioane și baze, cu peste 50 suplimentare sosite până atunci;
  • 30 * F-35A/B/C,
  • 24 * F-22A,
  • 36 * F-15E,
  • 48 *  F-16C/CJ,
  • 12 *  A-10C,
  • 88-96  * F/A-18E/F pe portavioane

 

Sisteme multiple de apărare aeriană

 

  • 8-9 * Baterii THAAD la nivel global, cu 3-4 desfășurate în Orientul Mijlociu, inclusiv Israel, Iordania și statele din Golf;
  • fiecare baterie are 6 lansatoare pentru un total de 18-24 lansatoare THAAD;
  •  
  • 15-17 * batalioane Patriot la nivel global, cu 2-4 batalioane/baterii în Orientul Mijlociu, inclusiv recentele intervenții în Qatar, Iordania și Arabia Saudită;
  • fiecare baterie Patriot are până la 8 lansatoare pentru un total de 16-32 lansatoare Patriot, plus peste 10 lansatoare Patriot observate la baze cheie precum Al Udeid;
  • totalul lansatoarelor antiaeriene în regiune: 34-56
  •  
  • Zeci de avioane cisternă pentru realimentare în aer (peste 107 în total în stare de operaţionalitate efectivă, inclusiv peste 88 de KC-135/KC-46 în CENTCOM până atunci, după sosirile pe rută, peste 19 în rezerva Regatului Unit/Germania)
  •  
  • Peste 150 de zboruri cargo militare americane (plus sprijin aerian greu pentru transport;
  •  
  • un total de peste 196 de zboruri USAF de la mijlocul lunii ianuarie, cu peste 50 în plus în curs de desfășurare

 

Capacități SEAD/DEAD  - Total aeronave:

 

  • 62-64 platforme (inclusiv EW integrat, cu adăugiri de la USS Gerald R. Ford): 
  • 24 * F-16CJ Wild Weasel
  • 18-26 * Growler-uri EA-18G (6 avioane terestre + 6-8 per transportor)
  • 8 *  E-3G Sentry AWACS
  • 5+ * E-11A BACN -

 

Alte aparate de zbor cu utilizare specială

  • EW/ISR: 8-10 E-2D Hawkeye,
  • RC-135V,
  • U-2S Dragon Lady,
  • P-8A Poseidon,
  • MQ-4C Triton (3+),
  • RQ-4B Global Hawk (2+) 

 

--------------

 

Ce observăm din desfăşurarea de forţe?

  • Nu se pune problema unei invazii terestre.    
  • Dacă vor fi incursiuni militare la sol,  acestea vor fi doar punctuale,  unităţi mici cu misiuni specifice. 
  • Majoritatea trupelor sunt mutate în afara razei de acțiune a rachetelor iraniene.
  • Aceasta indică doar un scenariu de tip război de 12 zile 2.0, fără schimbare de regim, care ar necesita forțe terestre.
  • De asemenea, indică faptul că apărarea și instalațiile nucleare ale Iranului nu au fost distruse așa cum s-a susținut.

 

 

Postat

Ţinând cont de dimensiunea forţei militare americane deplasate în acea zonă, există şanse mari de un atac contra Iran.

Vizitator Prietenul lui antic
Postat

Sua a amenințat Iranul ca ii ataca. 

Iranul isi regrupează forțele. 

Ce zici vin rusii sa li se alature? Sau nu

Postat
Acum 20 ore, Vizitator Prietenul lui antic a spus:

Sua a amenințat Iranul ca ii ataca. 

Iranul isi regrupează forțele. 

Ce zici vin rusii sa li se alature? Sau nu

 

Ruşii vor susţine Iranul dpdv logistic,  cu imagini din satelit,  stabilire ţinte,  chestii din astea.

La fel şi chinezii. 

 

 

O schemă cu forţa militartă americană de acum 5 zile.

 

 

Imagine

Postat

Articole de analiză publicate în presă susțin că Trump amână orice atac asupra Iranului până când USS Gerald R. Ford va ajunge în apele Israeliene.

 

Care este scopul?

Apărarea Israel.    Iranul va riposta la un atac american prin lovituri îndreptate contra Israel.     Israelienii nu se vor putea apăra de unii singuri,  nu au suficiente resurse pentru a contracara un atac masiv cu drone.   

Rachetele iraniene nu le pot evita,  dar acestea nu pot avea un efect atât de devastator precum ar fi valul cu sute de drone care ar putea lovi  obiective diverse. 

 

Armata americană dispune de tehnică şi soluţii care pot ajuta Israel să nu fie lovit în mod catastrofal.  

 

Aşadar,  urmărim cu interes.

 

Conform ultimelor rapoarte, USS Gerald R. Ford a intrat în Marea Mediterană pe 20 februarie 2026 și se află în prezent în drum spre regiunea estică din apropierea Israelului. 

Mâine ar trebui să ajungă.

Postat

 

USS Gerald R Ford a ajuns în portul Souda de pe insula grecească Creta, care găzduiește o bază militară NATO, o instalație strategică pentru Grecia, SUA și alianța militară NATO în estul Mediteranei

https://reut.rs/473VPeM

  • User
Postat

Probabil vor incerca un scenariu asemanator cu cel folosit in Libia, adica lovituri aeriene si sustinea logistica a factiunilor contrare regimului.
Treaba e ca atata timp cat nu neutralizeaza Garzile Revolutionare Islamice, nu or sa reuseasca nimic acolo.

Postat

Facţiunile sunt puţine spre deloc în cazul Iranului.  

Cred că Iran este o nucă mult prea tare şi că prin lovituri o vor întări.

 

 

Postat

"SUA tocmai i-au înmânat Iranului un document care nu este o negociere.

 

Este un ordin de capitulare.

 

Wall Street Journal a obținut cerințele americane prezentate astăzi la Geneva.

 

Distrugeți Fordow.

Distrugeți Natanz.

Distrugeți Isfahan.

Predați fiecare gram de uraniu îmbogățit Statelor Unite. Zero îmbogățire permanentă, fără clauze de expirare, fără date de expirare. Purtați-vă frumos tot restul vieții.

În schimb, o reducere minimă a sancțiunilor în avans, cu mai mult doar dacă respectați totul pentru totdeauna.

 

Contrapropunerea Iranului, aprobată personal de Khamenei, a sosit fără a prezenta aproape nicio schimbare față de runda precedentă.

O suspendare a îmbogățirii uraniului pe o perioadă de 3 până la 5 ani. Supraveghere sporită din partea AIEA. Disponibilitate de a dilua stocurile.

 

Dar flexibilitate zero în ceea ce privește cererea pe care Washingtonul o consideră nenegociabilă: îmbogățire permanentă zero pe teritoriul iranian.

Prăpastia dintre aceste două poziții nu este o prăpastie de negociere. Este distanța dintre suveranitate și capitulare. Și niciun guvern din istoria diplomației nucleare nu și-a demontat în mod voluntar propriul program, nu și-a predat propriul material fisil adversarului său și nu a acceptat restricții permanente fără expirare în timp ce acel adversar avea 500 de aeronave parcate la ușa sa.

 

Andrea Stricker de la FDD a numit-o „misiune sinucigașă”. Are dreptate, dar nu în sensul ei.

Aceste cereri sunt concepute pentru a fi respinse. O propunere care impune unei națiuni suverane să distrugă fizic trei dintre propriile instalații și să predea uraniul îmbogățit țării care amenință să o bombardeze nu este diplomație.

Este vorba despre documentele pe care le depui înainte ca acestea să devină irelevante. Barak Ravid a confirmat că discuțiile de astăzi au fost atât indirecte, cât și directe, cu o pauză pentru consultări. Această pauză este indicatorul.

 

Atunci când ambele părți trebuie să se consulte după prima sesiune, înseamnă că pozițiile prezentate au fost mai diferite decât se aștepta oricare dintre părți.

„Perspectiva bună” a lui Araghchi de ieri s-a ciocnit deja cu realitatea a ceea ce Washingtonul a pus pe masă. Acum, compară asta cu ceea ce se întâmplă în afara camerei.

 

Cerințele spun distrugerea orașului Fordow. Avioanele F-22 de la Ovda există pentru a distruge orașul Fordow. Cerințele spun dezmembrarea orașului Natanz. Avioanele B-2 de la Whiteman transportă avioanele GBU-57 care ajung la Natanz.

Cerințele spun eliminarea orașului Isfahan. Rachetele Tomahawk de pe două grupuri de portavioane sunt programate pentru Isfahan. Fiecare cerere din document are deja un echivalent militar în teatrul de operațiuni. Poziția de negociere este o listă de ținte cu format diplomatic. Iranului i se cere să facă de bunăvoie ceea ce Statele Unite sunt pregătite să facă prin forță.

 

Documentul nu este o alternativă la atac.

Documentul este atacul tradus în jargon juridic, prezentat pentru ultima dată înainte ca traducerea să devină inutilă.

Geneva nu este locul unde se rezolvă această problemă. Geneva este locul unde se stabilesc dovezile istorice.

 

Statele Unite au oferit termeni. Iranul a respins cererea principală.

Predicatul diplomatic pentru acțiunea militară a fost construit într-o sală de conferințe a unui hotel, în timp ce 500 de aeronave așteptau afară. Cortina s-a ridicat astăzi la Geneva. Dar spectacolul nu a avut loc niciodată în clădire.

 

Spectacolul are loc pe pistele de la Ovda, pe punțile de zbor ale avioanelor Ford și Lincoln, în compartimentele pentru bombe ale avioanelor B-2 staționate în Missouri și pe pista de corali de la Diego Garcia, unde începe coridorul de realimentare. Geneva este pauza. Următorul act nu necesită o masă de negocieri.

 

------------------------------------------------------

Analiza nu îmi aparţine,  este preluată de pe X.   Junalist/Analist politic din zonă. 

Din păcate,  prins cu treburi, am pierdut likul sursă. 

Postat

Atacuri confirmate în Teheran:

– Ministerul Informațiilor din Iran
– Ministerul Apărării din Iran
– Biroul Liderului Suprem
– Agenția Iraniană pentru Energie Atomică
– Parchin

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea noastră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum
×
×
  • Creează nouă...