Era post industrială în lumea veche (occidentală).

[Tomaso]

 

 

Un discurs despre faptul că industria nu este un obiect care poate fi mutată de colo până colo.

Nu merge aşa.   CEO  Apple explică simplu de ce nu mai poate reveni industria în SUA.   

 

Din păcate,  situaţia este cu mult mai gravă decât pare a fi la o primă vedere. Lumea occidentală a pierdut mai multe generaţii de oameni care ar fi putut deveni muncitori calificaţi în meserii
pe care,  acum,  nu le mai găsim decât în China.   Foarte multe meserii au devenit neinteresante pentru un tânăr atât timp cât din acea meserie nu se putea câştiga suficient pentru a trăi la un nivel suficient.   

 

Şi acum,  după 25-30 de ani de relocalizarea producţiei industriale în Asia,  descoperim că indiferent ce am vrea să fabricăm,  nu avem suficienţei oameni pregătiţi în meseriile 
vitale producţiei.    Muncitorii calificaţi, inginerii,  proiectanţii, sunt deja la pensie sau au murit.  Înlocuitori nu există.   În afară de asta,  s-a schimbat modul în care se raportează tinerii la ceea ce muncesc.

 

Am auzit explicaţii despre cauzele relocării industriale.   

Mulţi au spus că lăcomia este de vină,  că firmele în  goana lor după profit au externalizat producţia.  Poate fi adevărat ca argument,  dar,  în realitate,  toate astea au fost cauzate de orbirea politicienilor.    Au împins conceptul de "stat social" atât de sus încât i-a forţat pe cei care produceau bunuri să caute alternative de supravieţuire.   Toate restricţiile şi reglementările impuse 
companiilor au devenit atât de împovărătoare încât acestea au fost obligate se plece.   Altfel riscau falimentul.

 

Avuţia reală nu vine din consum,  aşa cum se spune,  ci din export.   Dacă ne tundem reciproc putem să avem profit, cifră de afaceri, dar doar în bilanţul economic, nu şi în mod real.

Europa şi SUA au ajuns să nu mai fabrice aproape nimic din ceea ce cumpără oamenii în mod curent. Nici măcar tigăi de gătit.   Nu se mai fabrică televizoare,  electrocasnice,  produse de industrie uşoară, îmbrăcăminte şi încălţăminte.   Etc  etc etc.  

 

Din ce să trăiască oamenii de rând?   

Nu putem fi programatori cu toţii.   Nu putem trăi doar din speculaţii financiare şi meserii de birou.    Nu putem supravieţui doar din fabricarea produselor super complexe.  
Grosul producţiei industriale comune reprezintă soluţia bunăstării pentru majoritatea oamenilor.  Trebuie vândute la export,  doar aşa pot fi cu adevărat profitabile. 

 

Ştim sigur că afirmaţia de mai sus este corectă pentru că aşa au dat înainte chinezii.   

Prin muncă şi export.
Iniţial au făcut muncile simple,  repetitive,  dar apoi au învăţat şi acum ei fabrică şi noi stăm privind lung spre răsărit,  în aşteptarea vapoarelor care ne aduc mărfurile pe care odinioară le produceam şi vindeam altora. 

 

Să recunoaştem cu onestitate,  aroganţa ne-a pierdut,  ne-a luat minţile.
Chiar am crezut la modul serios că lumea occidentală va fi mereu centru lumii şi că alţii nu vor putea să ne egaleze?  Conţine şi o doză de rasism,  dacă analizăm cu atenţie.  Asiaticii au fost socotiţi doar o resursă de  muncă ieftină şi atât.   Am crezut că cel mai important lucru de pe lume este brand-ul,  nu produsul. O enormă eroare!

 

În anii 90 exista o firmă din Korea de sud numită Goldstar.   Un nume nu foarte bine ales.   Philips, Grundig şi ceilalţi mari producători de televizoare aveau şi brand premium şi tradiţie şi foarte mulţi ingineri şi muncitor talentaţi şi bine calificaţi.   Aceştia nu mai sunt.   Goldstar a vândut milioane de televizoare ieftine şi bune,  devenind mai apoi concernul pe care îl ştim sub numele "LG".   

 

Cum s-a ridicat această companie?
Simplu,  prin muncă şi export.   

La fel cum înainte lor s-au ridicat companiile japoneze, prin muncă şi export. Aşa cum acum chinezii au preluat producţia industrială.  

A fost reţeta unui dezastru previzibil.  Putea fi evitat?  Da,  evindent că da!   

Pentru asta trebuia politicieni inteligenţi şi responsabili.  
Ceea ce,  din nefericire, occidentul nu a avut,  în timp ce chinezii au avut şi politicieni mai deştepţi, dar şi răbdare şi perseverenţă şi dorinţa de a munci din greu.

 

Şi ei şi noi suntem rezultatul deciziilor din trecut.