Cenzură şi propagandă în Europa

[Batranul Sas]

Britanic condamnat la doi ani de închisoare pentru un comentariu pe Facebook. Marea Britanie seamănă cu Coreea de Nord.

 

 

[Tomaso]

[Tomaso]

Cenzură în Austria

 

Critica la adresa UE va duce în curând la închisoare.

 

Coaliția guvernamentală austriacă formată din ÖVP, SPÖ și Neos plănuiește o înăsprire masivă a Codului Penal.

Sub pretextul apărării împotriva spionajului, în viitor va deveni infracțiune simpla periclitare a reputației, securității sau intereselor economice ale Republicii, UE, ONU sau OPEC – și asta, fără ca un prejudiciu real să aibă loc.

 

Persoanele vizate riscă pedepse cu închisoarea de la șase luni până la cinci ani.

Exprimarea legitimă a opiniilor sau jurnalismul ar putea deveni infracțiune. Un atac periculos asupra libertății de exprimare.

 

Zensur-Hammer in Österreich: Wer den "Ruf der EU" schädigt, soll bald hinter Gitter!

[Vizitator Antic Tomaso]

https://adevarul.ro/stiri-externe/fabricile-de-masini-devin-fabrici-de-tancuri-2522912.html

 

[Masturbeta]

 

 

https://www.politico.eu/article/eu-top-court-strikes-down-hungarys-anti-lgbtq-rules/

[Masturbeta]

Germania dărâmă peste 1.000 de uși pe lună pentru a aresta persoane pentru postări pe Internet.

 

Von der Leyen, declară la Forumul Economic Mondial că trebuie impusă mai multă CENZURĂ pe internet.

NU suportă ca oamenii să pună sub semnul întrebării și să respingă DICTATURA LOR

Ea nu permite să le fie citite mesajele ei de text (Pfizer).

Dar vrea să citească mesajele SMS ale cetățenilor (supraveghere a mesajelor).

TIRANIE  

[User anonim]

La 13.04.2026 la 13:22, Tomaso a spus:

Cenzură în Austria

 

[Tomaso]

[Tomaso]

 

**Traducere în română:**

 

 

**Supravegherea nu înseamnă siguranță: O declarație privind cea mai recentă amenințare la adresa vieții private în Regatul Unit**

 

8 iunie 2026

 

Copiii merită să fie în siguranță, protejați și îngrijiți. Ei nu merită supraveghere, reduceri de fonduri și mușamalizări.

Copiii merită, de asemenea, dreptul lor fundamental la viață privată, la fel ca toți ceilalți.

 

Cererea guvernului Regatului Unit ca tot conținutul de pe toate dispozitivele vândute sau utilizate în UK să fie scanat pe prezumția de nuditate, folosind o combinație distopică de verificare a vârstei și scanare a conținutului, nu va proteja copiii. Ea ne pune în pericol pe toți, consolidând în același timp dominația de piață a Apple, Google și Microsoft și controlul lor asupra celor mai personale informații ale noastre.

 

Obligarea tuturor rezidenților din UK să își dovedească vârsta și/sau să le fie scanat întregul conținut, doar pentru a-și exercita dreptul fundamental la comunicare, este o propunere periculoasă. Știm că capabilitățile de supraveghere în masă și cenzură, oricât de sincere ar suna promisiunile celor care le inițiază, nu rămân niciodată limitate la un scop îngust. Odată create, ele vor fi extinse, formând un instrument periculos care va fi folosit atât în UK, cât și în străinătate, pentru a cenzura și supraveghea orice ar considera ei „amenințări” sau „conținut dăunător”.

 

Promisiunile că acest sistem va rula doar pe dispozitiv sunt o consolare rece.

Oriunde ar rula, inclusiv în „cameră” odată ce este instalată pe dispozitivele din UK – domeniul său de aplicare va fi definit de capriciile și proscripțiile guvernului:

astăzi pentru detectarea nudității, mâine pentru discursul politic.

 

Știm din istorie că, odată implementat, va exista o expansiune autoritară inevitabilă a tipului de conținut și a persoanelor pe care aceste tehnologii vor fi așteptate să le supravegheze. Știm, de asemenea, că astfel de instrumente vor fi folosite pentru a raporta automat persoane către autoritățile guvernamentale. Am văzut deja agenții de aplicare a legii cerând puteri similare, cu rază largă de acțiune, care sunt predispuse la abuz într-un peisaj politic din ce în ce mai fragil.

 

Această propunere nu va ține copiii în siguranță.

Siguranța copiilor arată ca o educație bine finanțată, servicii sociale solide și garanții reale asupra tehnologiilor AI și platformelor pe care actualul guvern le curtează cu entuziasm.

 

Ceea ce vrea guvernul Regatului Unit în schimb este o infrastructură invizibilă de supraveghere, pornită implicit și posibil introdusă în grabă în lege sub pretexte cinice.

Toate acestea cu o îngrijire minimă față de nevoile reale ale copiilor pe care pretind că îi protejează sau față de consecințele înfiorătoare și de amploare care vor rezulta în practică.

 

signal.org/blog/pdfs/2026-06-08-uk-surveillance-is-not-safety.pdf

 

Declarație oficială făcută de Signal.

 

Signal l-a distribuit și pe conturile lor oficiale (Instagram @signal_app, X/Twitter @signalapp etc.).

 

Declarația critică propunerea guvernului britanic privind scanarea conținutului de pe dispozitive (cu verificarea vârstei și scanare pentru nuditate) și argumentează că aceasta reprezintă o amenințare gravă la adresa vieții private pentru toți utilizatorii, nu doar pentru copii.

[Tomaso]

 

Oițele stau să le mănânce ursul. 
Speră că soarta le va ajuta să ni fie ele cele  mâncate.

 

Ba chiar sunt o mulțime care țin cu ursul.

[Tomaso]

Dacă nu-mi place cenzura oare înseamnă că nu sunt pro european?

Trebuie să mă gândesc

[Tomaso]

UE dorește să introducă un sistem de acces la internet prin pașaport pentru a proteja copiii și plănuiește să combată utilizarea VPN-urilor:

„Noul sistem de verificare a vârstei în UE nu va putea fi ocolit prin acces VPN.“

Cenzura internetului acum și în Europa.

 

 

 

De asta trebuie să ieşim din UE cât mai rapid. 

Ceea ce este acum nu mai este UE,  uniunea aceea,  de acum 20 de ani,  în care am intrat cu mare entuziasm.   

Este o dictatură,  este noul URSS.

 

 

[Tomaso]

Asta vor partidele care îşi arogă pro europenismul.   Sunt slugile acestor nemernici.

Vor să ne supună unei dictaturi în care drepturile fundamentale ne sunt anulate.

 

Oamenii trebuie să aibă puterea de a vedea adevărul.  

Chiar nu putem să ne lăsăm duşi la abator,  să acceptăm dictatura în locul libertăţii.

NU NOI,  nu după ce în 89 ne-am eliberat de cea mai sinistră dictatură europeană.

 

Pentru mine a devenit limpede şi clar.  

Cine susţine  UE,  este complice la instaurarea dictaturii.   Puţin îmi pasă dacă este naiv,  dacă nu înţelege ceea ce susţine,  dacă este bine intenţionat dar încet la minte.

UE = URSS 2.0

[Tomaso]

Întotdeauna marile probleme încep prin micile semne.    Afaceri, relaţii personale, prietenii   etc.

Începi să percepi schimbări şi iniţial nu le dai importanţă,  găseşti scuze şi explicaţii.    Uneori se termină perioada rea,  dar, alteori,  răul se face din ce în ce mai rău.

Vine un moment în care trebuie să te decizi dacă accepţi răul sau dacă spui stop şi acţionezi contra răului.

 

Este greu,  dureros,  îţi afectează viaţa şi schimbă mult sau totul.

Dar nu ai încotro.    Schimbările acestea în rău te privesc personal pentru că-ţi afectează viaţa.    Nu poţi ignora sau să stai liniştit,  crezând că nu te afectează sau că poţi păstra distanţa.   Nu poţi să te minţi la infinit  încercând să faci din alb din negru. 

 

Da,  odată era bine,  era frumos,  viaţa părea cu un viitor luminos.   Dar dacă totul se schimbă şi îţi afectează viaţa în rău ar fi semn de laşitate ori de prostie să te prefaci că nu există rău.    

 

UE a fost un proiect minunat.    M-am bucurat enorm atunci când am intrat în UE  în 2007.     Mi se părea extraordinar.  

Am călătorit mult,  m-am bucurat de libertate şi niciodată nu mi-am închipuit că vom ajunge la ce avem acum.   

Captivi într-un sistem politic care ne duce înapoi în dictatură.

 

Eu am fost mereu un cetăţean european onest.   

Am plătit taxe,  am votat,  am respectat regulile chiar şi atunci când nu mi-a convenit.  

Nu am greşit nimic.

 

De aceea nu mă simt deloc complice la ceea ce se petrece acum cu UE.   

Clar şi incontestabil un proiect eşuat.    Aş vrea să cred că dacă se va schimba puterea în UE,  dacă marile blocuri de dreapta vor ajunge la putere,  UE îşi va schimba cursul către dezastru.     Dar tare mă tem că este deja prea târziu şi mă aştept la eliminarea dreptului de vot,  abolirea democraţiei în toată Uniunea Europeană.    Şi atunci vom avea doar o singură cale de scăpare.   Să ieşim din UE atât cât timp mai putem.      

 

Avem de ales calea spre libertate sau spre dictatură.

Asta va fi bătălia anilor care vor urma.  

[Tomaso]

Argonaut,   uite mai jos cum arată propaganda.     Să înţelegi şi tu diferenţa dintre opinie şi propagandă.   

 

 

 

Şi în limba română:

 

 

 

 

 

Televiziunea publică germană ARD face propagandă anti-aer condiționat chiar în mijlocul unei valuri de căldură record.

Între timp, germanii se topesc, iar doar 6% dintre locuințe au aer condiționat.

 

Ruşii!!

Ruşii sunt de vină.   

 

Dacă vrei să răcoreşti eşti de extremă dreapta,  se ştie.  

Legionar!!!

[Tomaso]

Guvernul Marii Britanii va prelua legal algoritmul YouTube.
Guvernul vor obliga platforma să promoveze conținut „aprobat” și să ascundă criticii regimului.

 

 

[Tomaso]

Ce-i cu shit-ul ăsta?  Ce drac se întâmplă cu Europa?

[Tomaso]

Germania tocmai a adoptat o lege care poate băga oameni obișnuiți la închisoare pentru că dau like, share sau comentează conținut de la surse media interzise în Europa.

 

Cum ar fi Russia Today, de exemplu.

În curând ar putea fi Xinhua, sau chiar X însuși, sau posturi conservatoare americane — cele pro-MAGA, pro-Trump.

 

Nu contează dacă ce spun ele e adevărat sau o prostie totală (dezinformarea și discursul de ură sunt oricum acoperite de DSA).

Nu contează nici măcar care e conținutul propriu-zis — ar putea fi cineva care face o recenzie la noul film despre Anna Karenina.

 

Ce contează e că tu oferi orice fel de susținere sursei.

Pur și simplu nu ai voie să amplifici nimic din ce vine de la o sursă interzisă.

 

Pe vremea lui Ceaușescu, dacă te prindeau ascultând Radio Europa Liberă sau Voice of America, mergeai la pușcărie.

În ’89 visam cu toții să avem în sfârșit libertatea să ascultăm acele posturi, să vorbim despre ele, să împărtășim ce spuneau. Voiam libertatea să ne uităm sau să citim ceva care nu era doar știrile de seară lingușind liderul iubit.

 

Și acum, exact când începeam să ne obișnuim cu acel tip de libertate normală, vin legislatorii „civilizați” din UE să ne târască înapoi fix în cum erau lucrurile odată.

 

Știți cartea aia de Ray Bradbury despre totalitarism, Fahrenheit 451?

Acolo ard cărți pe care guvernul nu le place. Așa că oamenii le memorează ca să nu dispară complet, ca să le poată transmite generației următoare. Nu că noi am fi cu toții tâmpiți și gata să înghițim propaganda lui Putin pe nemestecate. Dar să înlocuiești un fel de rahat autoritar cu altul tot se simte destul de scârbos. Mai ales când, față de aceste legi UE, o grămadă de oameni ar putea începe să se gândească că Putin, Xi sau Kim Jong Un sunt doar lideri autoritari obișnuiți — nici mai buni, nici mai răi decât birocrații de vârf din UE.

 

Apropo… Legea germană a ajuns în fața CJUE.

Și în această decizie recentă care e sincer jenantă — atât prin felul în care e scrisă, cât și prin ce încearcă să facă de fapt într-un loc care se laudă non-stop cu libertatea de exprimare — instanța a spus că legea e perfect constituțională.

Pentru că, au zis ei, trebuie să faci interdicțiile să funcționeze cu adevărat. Dacă oamenii ar mai avea voie să dea like, share sau să comenteze postări de la sursele interzise (sau chiar postări ale altora despre ele), atunci interdicțiile n-ar mai fi eficiente deloc. Nu contează că acum e vorba de Russia Today. Ar putea la fel de bine să fie Al Jazeera sau Fox News în ziua în care Uniunea Sovietică Europeană decide să le interzică și pe alea.

 

Și nici nu exagerez — Macron chiar vrea să interzică X în Franța (la fel cum China și Rusia au interzis Facebook), iar Starmer, chiar și după ce a demisionat ca Prim-Ministru al Marii Britanii, a împins să oblige YouTube să prioritizeze conținutul media tradițional (BBC-ul ăla „cinstit” și toate alea), altfel YouTube e interzis în Britanie.

Și ghici ce? Pentru că e o decizie CJUE, probabil o să avem și noi în România curând aceleași legi de genul „mergi la pușcărie pentru că dai like la chestii”.

 

---------------------------------

 

 

 

Este o demenţă generalizată.

Europa este în plin proces de disoluţie ca entitate democratică.     A devenit o dictatură scârboasă şi infectă.  

 

[Tomaso]

 

Când locuiești în UE și postezi un meme amuzant în chatul de grup

[Tomaso]

Îmi cumpăr Starlink.    Să o scaneze pe mămica şi tăticu lu Ursula.  

 

Nu că aş avea ceva de ascuns,  plm,  eu tot ce zic o fac public,  pentru că aşa îmi place mie şi pentru că ştiu cât au încercat unii să mă reducă la tăcere.

Dar,  doar aşa,  ca idee,  cine plm  este UE  să-mi scaneze mesajele de pe WA şi altele?   Micţionez pe UE.    Abia aştept un vot de ieşire din UE.    Abia aştept!!!!

[Tomaso]

Chat Control: votul care spune mai mult decât pare

 

Autostrada digitală a supravegherii

 

Dacă votul acesta ar fi un incident izolat, poate că am trece peste el.

Dar dacă privim imaginea de ansamblu din ultimii opt ani, vedem un tipar clar și înspăimântător de control al spațiului digital european.

 

Uitați-vă la cronologie.

În 2018, sub pretextul scandalului Cambridge Analytica, Facebook închide accesul la datele publice pentru cercetători și jurnaliști independenți.

În 2023, Elon Musk face același lucru cu platforma X.

În 2024, Meta îngroapă definitiv CrowdTangle, instrumentul de bază cu care jurnaliștii puteau vedea cum se propagă propaganda și manipularea pe internet.

 

În paralel, Uniunea Europeană pompează bani grei în rețele de fact-checking, hub-uri de monitorizare și structuri cu nume pompoase, desprinse par parcă din Orwell, precum Democracy Shield.

 

Efectul?

Astăzi, marile platforme și instituțiile statului pot vedea și monitoriza tot mai mult din viața noastră, în timp ce societatea civilă și jurnaliștii independenți pot verifica tot mai puțin din ceea ce fac puterea și corporațiile. Fiecare criză naște o nouă infrastructură de control.

 

Istoria ne-a arătat deja, cu o claritate brutală, că nicio unealtă de supraveghere nu rămâne limitată la scopul ei inițial.

Gândiți-vă la bazele de date cu amprente ADN sau la camerele de recunoaștere facială montate peste tot în lume după atentatele din 11 septembrie. Ni s-a jurat atunci că vor fi folosite doar pentru a prinde teroriști periculoși. Astăzi, aceleași tehnologii sunt folosite de guverne pentru a identifica protestatari, pentru a vâna imigranți sau pentru a da amenzi banale de parcare.

 

Toată această discuție despre scanare preventivă mai are un ecou local despre care se vorbește foarte puțin. În timp ce accesul nostru la date este restrâns, statul își dezvoltă agresiv propriile capacități de colectare din spațiul online. România nu face excepție. Ba chiar avem prostul obicei de a fi olimpici atunci când vine vorba de acțiuni contra cetățenilor.

 

În cadrul Inspectoratului General al Poliției Române funcționează o structură oficială denumită Unitatea Centrală de Analiză a Informațiilor (UCAI).

Site-ul Poliției Române descrie deschis atribuțiile acestei unități, unde figurează Serviciul Analiza Informațiilor din Surse Deschise — adică OSINT.

 

Documentele oficiale și bibliografiile publicate de MAI arată existența unor proceduri stricte dedicate căutării avansate, colectării, validării și diseminării informațiilor din surse deschise. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre un polițist leneș care citește postări pe Facebook. Vorbim despre o activitate metodică, standardizată și susținută de instrumente informatice specializate în monitorizare.

 

Pe scurt: în timp ce ușa din față a platformelor se închide pentru controlul civic, ușa din spate se deschide larg pentru analiza statului.

Coincidență? Poate. Tendință? Cu siguranță.

 

Odată ce ai construit autostrada digitală a supravegherii, e doar o chestiune de timp până când statul va trimite pe ea orice tip de conținut pe care îl consideră incomod. Ieri a fost terorismul, azi sunt materiale de abuz sexual asupra copiilor, mâine va fi dezinformarea, iar poimâine orice opinie politică care nu convine puterii.

 

Când excepția devine metodă

 

Toate aceste măsuri, luate individual, sună nobil. Cine nu vrea să protejeze copiii?

Cine nu vrea să oprească manipularea la alegeri? Dar drepturile fundamentale nu dispar printr-o singură lege spectaculoasă, adoptată cu surle și trâmbițe într-o noapte.

 

Ele se sting încet, prin excepții succesive care, luate separat, par rezonabile.

O derogare temporară azi, o prelungire procedurală mâine, un nou algoritm poimâine. Până când te trezești într-o dimineață și realizezi că ceea ce ieri era regula a devenit o simplă excepție administrată de un funcționar.

 

O democrație matură trebuie să poată susține două idei în același timp: infractorii trebuie pedepsiți, dar libertatea cetățeanului nu se negociază la bucată.

Puterea nu trebuie controlată doar atunci când este exercitată de oameni răi. Ea trebuie legată în lanțuri mai ales atunci când este exercitată în numele celor mai bune intenții.

Iar dacă există o lecție pe care istoria europeană o repetă cu încăpățânare, aceasta este că libertățile se pierd rareori printr-un singur gest brutal, într-o singură zi sau printr-o singură lege. Ele se modifică treptat, prin excepții succesive, fiecare justificată de un scop legitim, până când generația următoare nu mai știe că, odinioară, regula era alta.

Poate că peste câțiva ani vom constata că toate aceste temeri au fost exagerate. Ar fi cel mai bun deznodământ posibil.

 

Iar atunci când oamenii ajung să considere firesc ca mesajele să poată fi scanate, informația să poată fi clasificată, iar accesul la date să fie rezervat celor acreditați, schimbarea de paradigmă nu se mai produce în legislație. Se produce în însăşi mentalitatea societății.

 

Și tocmai acesta este motivul pentru care dezbaterea despre Chat Control nu este, în fond, despre chat.

 

Este despre locul în care Europa alege să traseze granița dintre libertate și securitate.

Granițele mutate astăzi pentru un motiv nobil sunt rareori mutate înapoi mâine. Adevărata schimbare nu se produce în monitorul oficial, ci în capul nostru: în ziua în care vom considera că e absolut normal ca statul să ne scotocească prin telefoane și să trateze supravegherea ca pe o normalitate, Europa va înceta să mai fie spațiul libertății.

 

Pentru că libertatea nu dispare în ziua în care statul începe să te supravegheze.

 

Dispare în ziua în care oamenii încetează să mai considere supravegherea o excepție.

[LichaelMackson]

Și când te gândești că marile atacuri teroriste din istorie, n-au avut nevoie de internet pentru a se întâmpla.

 

Altfel, pentru discuții "sensibile" poți folosi telefoane sh, cartele pre-pay, wi-fi public, sau și mai bine, acasă într-o cameră unde nu există electronică 

[Tomaso]

Uniunea Europeană de Radiodifuziune (EBU) a lansat un ghid oficial de 23 de pagini prin care cere regizorilor de transmisie să renunțe la cadrele strânse din spate, unghiurile de jos în sus și reluările lente care sexualizează inutil sportivele. Noua directivă sustine ca nu își propune să ascundă efortul fizic din spatele probelor, ci să mute atenția de pe unghiurile "spectaculoase" concentrându-se în schimb pe emoțiile trăite de sportivi și pe competiția în sine, scrie RunnersWorld. 
 

Măsura a stârnit însă un val de controverse și ironii pe rețelele sociale, unde numeroși utilizatori acuză o nouă manifestare a corectitudinii politice și a intervenției birocratice în modul în care este prezentat sportul. Într-o Europă care și-a umplut de secole muzeele cu sculpturi și picturi ce celebrează perfecțiunea corpului uman, birocratii woke par loviți de un val bizar de puritanism progresist, spun comentariile. În loc de spectacol sportiv, reluări spectaculoase și cadre dinamice, fanii se pot aștepta acum la transmisiuni sterile, regizate la milimetru de comisari de imagine care par mai îngrijorați de unghiul camerei decât de performanța în sine. Ce urmează? Să ni se interzică să mai strigăm în tribune ca să nu ofensăm pe cineva?

Transmisiunile competițiilor de atletism feminin ar putea începe să arate diferit. Noile recomandări emise de Uniunea Europeană de Radiodifuziune (EBU) și Asociația Europeană de Atletism au o cerință de bază: concentrarea pe atletă, nu pe cel mai sexualizat unghi posibil.

Cele două organizații au lansat ghidul „Raising the Bar” („Ridicarea ștachetei”), un document de 23 de pagini care nu cere o acoperire mai redusă a probelor feminine și nici nu sugerează ignorarea corpului atletelor într-un sport în care forța, viteza și tehnica sunt esențiale. În schimb, documentul ridică o întrebare mult mai utilă: ajută cu adevărat acest cadru telespectatorii să înțeleagă performanța sportivă?

 

În practică, acest lucru înseamnă:

• Mai puține cadre strânse (gros-planuri) din spate;

• Mai puține camere poziționate jos, orientate în sus;

• Mai multă prudență în ceea ce privește reluările cu încetinitorul (slow-motion) care nu oferă detalii tehnice relevante pentru public.

Noile reguli se aplică în cadrul mai multor probe, printre care săritura în înălțime, săritura cu prăjina, săriturile pe orizontală (lungime și triplusalt) și probele de alergare.

„Sexualizarea atletelor prin unghiuri de filmare selective și decizii de montaj continuă să fie o problemă majoră în transmisiunile multor discipline sportive.”

— Glen Killane, director executiv al EBU Sport

„Aceste alegeri au implicații profunde. Ele modelează percepția publicului prin distragerea atenției de la realizările remarcabile și abilitățile tehnice ale sportivelor și riscă să perpetueze stereotipuri dăunătoare”, a adăugat Killane în cadrul documentului.

Exemple concrete din competiții

Raportul folosește ilustrații specifice cu poziționarea camerelor pentru a evidenția diferențele:

• Săritura în înălțime: Ghidul recomandă planuri mai largi, care să surprindă elanul, desprinderea și trecerea peste ștachetă, în locul cadrelor slow-motion extrem de apropiate în momentul depășirii obstacolului. Reluările strânse sau de la firul ierbii, în special cele cu încetinitorul, sunt catalogate ca fiind cadre care pot genera imagini compromițătoare fără a aduce un plus de valoare pentru telespectatori.

• Săritura în lungime și triplusalt: Se recomandă cadre care să evidențieze pragul de bătaie, ritmul pașilor și aterizarea, fără a insista pe imagini cu atleta privită din spate sau de jos.

Val de ironii si critici pe retelele sociale

Cum era de așteptat, internetul a reacționat instantaneu, taxând noua „revoluție a decenței” cu o avalanșă de ironii, frustrare și umor negru. Comentariile de pe platforma X (fostul Twitter) și de la postările marilor canale de știri arată că publicul s-a săturat de corectitudinea politică băgată pe gât cu forța. Majoritatea utilizatorilor văd noile reguli ca pe o absurditate birocratică flagrantă, care nu face altceva decât să ucidă spectacolul vizual și să scadă audiența sportului feminin, sub pretextul că protejează atletele de priviri „nepotrivite”.

 

Ironiile au curs în valuri, mulți fani taxând ipocrizia și ridicolul din spatele acestei cenzuri selective. „Voleiul pe plajă va deveni un sport imposibil de filmat de acum încolo”, glumește un utilizator, în timp ce alții se întreabă dacă regizorii vor fi amendați dacă filmează din greșeală o atletă în echipament minimalist. Un alt comentator a dus satira și mai departe, legându-se de schemele grafice din ghidul oficial: „Cum de apare Bill Clinton în grafica asta? Ne arată cumva că grooming-ul e recomandat acum?” – o aluzie directă la standardele duble și ipocrizia elitei care vrea să ne dea lecții de morală.

 

Pe rețeaua X, utilizatorii nu s-au sfiit să numească fenomenul pe nume: „woke-ism birocratic marca UE”. Valul de indignare reclamă un puritanism de fațadă impus de birocrați rupți de realitatea din teren. „Le iau femeilor libertatea de a fi admirate pentru tot ceea ce reprezintă. Tipic UE woke”, scrie un utilizator, revoltat de faptul că se încearcă ascunderea frumuseții naturale și a esteticii sportului sub preșul corectitudinii politice.

 

Cea mai acidă parte a reacțiilor a vizat însă marea contradicție a sportului modern: în timp ce UE își face griji din ce unghi este filmată o femeie biologică pentru a nu fi „obiectificată”, competițiile feminine sunt lăsate pradă unei alte realități absurde. Comentatorii au satirizat dur acest dublu standard prin glume despre participarea atleților trans în probele feminine. Într-un comentariu extrem de viral și sarcastic, un utilizator descrie o scenă imaginară: „Atleta de elită decatlonistă Jenny Hugo Lafleur și-a mângâiat barba, explicând presei că nu vrea poze cu bijuteriile ei păroase ieșind din șorturi la proba feminină de săritură cu prăjina”.

https://miscareaderezistenta.ro/externe/ue-emite-o-directiva-pentru-transmisiunile-sportive-cameramanii-obligati-sa-mute-atentia-de-pe-unghiurile-spectaculoase-pe-emotiile-sportivilor-79041.html

[Tomaso]

Elon Musk tocmai a anunțat că „toate cererile de cenzură guvernamentală vor fi acum vizibile public în algoritmul open-source al X”!

[Tomaso]

 

Este un pas înainte pentru o lume mai liberă.   

Dacă vreun guvern cere ca un cont,  sau ca un post să fie eliminat,   X va plasa o atenţionare clară, în cazul că legea permite guvernului să emită o asemenea cerere.

Toţi cititorii vor fi informaţi că guvernul a solicitat cenzurarea.

 

Am sintetizat mai jos impactul cenzurii asupra libertăţii de expresie.

De ce este preferabil un discurs liber şi necenzurat chiar şi atunci când acesta este rău intenţionat,  fake,  manipulator  etc. 

 

 

Cenzura limitează accesul la informații, reduce spațiul pentru disidență și încurajează autocenzura.

Studiile arată o legătură între deteriorarea libertății presei și o performanță economică mai slabă; țările nu recuperează complet pierderile chiar dacă libertățile sunt restaurate ulterior. Ea afectează jurnaliștii, academicienii și cetățenii, erodând încrederea în instituții și capacitatea publicului de a forma opinii independente.

 

În extrem, închiderile de internet sunt asociate cu abuzuri asupra drepturilor omului.

Uneori produce efecte de rebound: proteste mai intense sau migrarea către instrumente de ocolire (VPN-uri).

 

Restricțiile asupra fluxului de informații reduc calitatea cercetării (studii pe China indică scăderi semnificative ale calității output-ului științific după intensificarea controlului internetului) și încetinesc inovarea. Libertatea academică și de exprimare corelează pozitiv cu numărul și calitatea patentelor.

Autocenzura în universități și laboratoare limitează subiectele abordate, iar blocajele pe platforme de colaborare (ex. GitHub) afectează productivitatea.

În contexte istorice, cenzura a avut uneori efecte paradoxale asupra creativității culturale, dar datele moderne indică preponderent efecte negative asupra inovării deschise.

 

În era platformelor, cenzura guvernamentală se manifestă prin ordine de eliminare a conținutului, reglementări precum Digital Services Act în UE sau blocaje țintite.

În 2025, restricțiile au afectat o parte semnificativă a populației globale.

 

Transparența asupra acestor cereri (cum ar fi inițiativele de a le face publice pe platforme) poate reduce opacitatea și permite control public, limitând abuzurile.

 

Cenzura excesivă riscă să distorsioneze discuțiile publice, să polarizeze și să submineze inovarea tehnologică, inclusiv în domeniul AI, prin limitarea datelor de antrenament.

În ansamblu, deși unele restricții pot fi justificate temporar (securitate națională, combaterea discursului de ură extrem), impactul pe termen lung al cenzurii guvernamentale largi este predominant negativ: subminează democrația, frânează progresul economic și științific și reduce reziliența societății.

 

Echilibrul între protecție și libertate rămâne o provocare constantă, cu dovezi empirice care arată că fluxul liber de informații susține mai bine coordonarea socială și dezvoltarea.

 

Avem de ales între libertate şi a fi "protejaţi" cu preţul îngrădirii drepturilor fundamentale.

A te proteja de orice discurs inadecvat este simplu.  Nu citeşti, nu urmăreşti,  ignori.    Poţi să o faci,  ai toate drepturile şi este 100% eficient fără afectarea drepturilor altora.