User D.D Posted September 10, 2022 User Posted September 10, 2022 “Te iubesc” Pablo Neruda Te iubesc, te iubesc într-o manieră inexplicabilă, într-o formă inconfesabilă, într-un mod contradictoriu. Te iubesc cu toanele mele care sunt multe și care schimbă stările în mod constant. ceea ce știi deja, timpul, viața, moartea. Te iubesc ... cu lumea pe care nu o înțeleg, cu oameni care nu înțeleg, cu ambivalența sufletului meu, cu incoerența acțiunilor mele, cu fatalitatea destinului, cu conspirația dorinței, cu ambiguitatea faptelor. Chiar și când îți spun că nu te iubesc, te iubesc, chiar și când te înșel, nu te înșel, în adâncime, îndeplinesc un plan, să te iubesc mai bine. Te iubesc ... fără să reflectez, inconștient, iresponsabil, spontan, involuntar, din instinct, ca impuls, în mod irațional. De fapt nu am argumente logice, nici măcar improvizate să-mi fundamentez iubirea ce-o simt pentru tine, apărută în mod misterios din nimic, care nu a rezolvat magic nimic și care în mod miraculos, câte puțin, cu puțin și nimic a îmbunat răul din mine. Te iubesc, te iubesc cu un trupul care nu gândește, cu o inimă care nu raționează, cu un cap care nu se coordonează. Te iubesc de neînțeles, fără să mă întrebi de ce te iubesc, indiferent de ce te iubesc, fără să mă întreb de ce te iubesc. Te iubesc pur și simplu pentru că te iubesc, eu însumi nu știu de ce te iubesc ... Tradus de G. Cristea 1 1
User Tomaso Posted December 4, 2022 User Posted December 4, 2022 (edited) O poezie care mă bântuie. Conține atât de multă înțelepciune condensată în atât de puține cuvinte! Mi-a fost adusă în față acum niște ani și de atunci mi se rotește în minte. O descopăr și o redescopăr. Mereu și mereu! O trăiesc zi de Dar din păcate, toate se învaţă doar cu timpul... Acum, aici, în picioare, față cu ultimul meu început, simt că aceste versuri mă reprezintă. Și că TREBUIE să le repostez și aici. Asemenea unei declarații! ********************* După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe... că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi cu ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum, pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru a face planuri ... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă lajumătatea drumului. Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă ...şi cu fiecare zi învaţă... Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei,mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate ridicate la pătrat Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina că în final ele nu vor mai fi aşa cum sperai Cu timpul îţi dai seama că în realitate cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt... Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens Dar din păcate, toate se învaţă doar cu timpul... În timp înveți.... Jorge Luis Borges Edited December 4, 2022 by Tomaso 1
User Tomaso Posted February 4, 2023 User Posted February 4, 2023 Tu spui, liniştit „adevăr”. Ei se uită la tine şi tac, fără să priceapă ce vrei, dar pentru că sunt oameni educaţi întreabă: „Cât costă?” Tu le arăţi mâinile goale, dar ei nu mai pricep gestul de mult şi, nedumeriţi, dau să plece. Tu alergi şi le spui: „speranţă”. Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă încă o dată: „Cât costă?” Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci. Perplexitate de Octavian Paler
User Isis Posted March 1, 2023 User Posted March 1, 2023 Nu te obosi să-mi pui înserarea pe umeri poate n-am crecut mare cât o zi, drumul s-a oprit la popas în amiaza cuvântului peste care trec norii cu ochii-n lacrimi şi lasă-mă între trecut şi viitor cu paşi rari să măsor umbra stejarului sub care Dumnezeu îşi odihneşte gândurile. Vine iarăşi primăvara păsărilor maiastre cu flori regine ale culorilor şi înserări învăluite în taina iubirii pe pajiştile sufletului înţesat de ierburi în care se ascund nopţile rămase de pază pentru nebunii căzuţi orbi de întuneric.de Nicolae Vălăreanu Sârbu 1 1
User Isis Posted March 1, 2023 User Posted March 1, 2023 Pământ rotund Pământ rotund, prieten vechi, Ce s-a-ntâmplat de-o vreme-ncoace? Ne tragi adesea de urechi, Ne faci cenuşă sau băltoace... E evident că te-am mâhnit, Cu felurite fapte rele, Te-am defrişat, te-am mâzgălit, C-un munte de porniri mişele... Ca dinozaurii hapsâni, Ţi-am maculat verdeaţa toată, Pe aer ne-am făcut stăpâni, Şi Mări am înecat în zloată... Zadarnic sună-un clopoţel, Când depăşim orice măsură, Noi nu ne deşteptăm defel, Şi dăm cu ţestele-n bordură... Pământ rotund, prieten drag, Mai păsuieşte-ne un ceas, Sperând, pe-al raţiunii prag, Şi noi că face-vom... popas.de Eugen Ilisu Adăugat 1 1
Recommended Posts
Create an account or sign in to comment
You need to be a member in order to leave a comment
Create an account
Sign up for a new account in our community. It's easy!
Register a new accountSign in
Already have an account? Sign in here.
Sign In Now