Tomaso

https://x.com/i/status/2038958726938542204 "Artă" progresistă.

Aşa arată un partid de dreapta, serios şi pro români. Restul, TOŢI ceilalţi, sunt NIŞTE REBUTURI.

Din perspectivă substanțială, legea nu prevede loialitatea față de instituțiile europene sau euro-atlantice ca cerință pentru candidatura la președinție. Condițiile legale sunt formale și limitate: vîrstă, cetățenie și colectarea unui număr minim de semnături de susținere. Prin introducerea unei condiții suplimentare, nescrise, și anume abținerea de la criticarea anumitor instituții sau valori, Curtea Constituțională a modificat efectiv legea, deși nicio instanță nu declarase astfel de declarații ilegale. Problema centrală ridicată de acest caz privește libertatea de exprimare. Critica la adresa instituțiilor europene sau euro-atlantice intră în mod clar în sfera discursului protejat. Dezbaterea publică privind apartenența României la aceste structuri nu ar trebui tratată ca o infracțiune gravă care justifică excluderea din cursa prezidențială. O astfel de abordare suprimă inevitabil discuția deschisă și onestă pe chestiuni de interes public incontestabil. Eu vreau să ieşim din UE. Probleme? Dacă noi, poporul, considerăm că asta vrem, schimbăm TOT. Inclusiv Constituţia, forma de guvernământ şi tot ceea avem chef să schimbăm. Se poate.

Raportul Civil Liberties Union for Europe pulverizează anularea alegerilor de către CCR: ”A modificat efectiv legea” | inPolitics.ro În contextul alegerilor parlamentare inițial organizate în 2024 și repetate în 2025 după anularea lor, Curtea Constituțională a României a exclus doi candidați din cursa prezidențială. Curtea și-a justificat decizia prin faptul că candidații nu erau suficient de angajați față de valorile europene și democratice. Curtea Constituțională și-a bazat concluzia pe declarațiile publice și conduita candidaților, notînd că aceștia exprimaseră în mod repetat opinii negative privind funcționarea UE și NATO. Aceste declarații nu fuseseră sancționate de nicio instanță de judecată. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a considerat că astfel de critici echivalează cu o erodare a valorilor și garanțiilor constituționale, echivalentă cu respingerea opțiunilor democratice fundamentale ale României. După cum se menționează în raționamentul Curții: „Apartenența la UE și NATO reprezintă opțiuni constituționale fundamentale și, în aceste condiții, constituie garanții ale valorilor consacrate în Constituție. Subminarea acestor valori și garanții echivalează cu respingerea opțiunilor democratice fundamentale.” Decizia Curții a ridicat atît preocupări procedurale, cît și substanțiale. Din perspectivă procedurală, deși Curtea a acționat într-o capacitate cvasi-judiciară, candidaților li s-a refuzat dreptul la apărare: nu au putut depune probe, nu au fost reprezentați de avocat și nu au avut drept de apel, deoarece deciziile Curții sunt definitive.

Ce înseamnă să fii un sclavete păduchios. Mă refer la muişti, la ăştia care o sug la UE, la pro ieuropenii din România. Ăia care o vând şi pe mă-sa pentru a intra în graţiile japiţei.

De exemplu: Vina userului? Nu înjură şi nu se dă după haită. Şi apoi tot ei se miră ipocrit invocându-i pe "georgişti". Ăia care nu sunt pe sofptedia. În felul acesta moderatorii controlează posturile userilor. O formă evidentă de cenzură. Aceasta este motivul pentru care au adăugat le regulament nişte prevederi stupide. Sunt gândite astfel încât să lase moderatorului mână liberă pentru a încadra orice post la flame, trolling, offtopic.

Doar o notă pe tema softpediștilor. Naoto a fost extrem de ostilă față de CG încă de acum câțiva ani. La fel și în raport de Simion și suveraniști. Nu-i comentez motivele, este dreptul ei să creadă ce vrea ea și să acționeze în consecință. Dar, măcar ea a fost cinstită, a spus ceea ce simțea fără a se feri. Că s-a împreunat cu cei care colportează miciunile despre CG, că a contribuit intenționat sau neintenționat la tot acest rău este tot decizia ei.

Un președinte are mijloacele să solicite măsuri. Se pot reduce prețurile de mâine, fără ca statul să piardă un leu. Așa cum au făcut și alte state. Reducerea taxelor și accizelor dpdv procentual, până se revine la prețul de 7,5 - 7 8 lei/litru. Acum ststul profită de pe urma crizei, încasează mult mai mult într-un mod arogant și nemernic. Dacă aveam un președinte responsabil, acesta ar fi intervenit și ar fi duscutat cu guvernul măsurile necesare. Posibile. Imediat. De poimâine ar intra în vigoare. Nicușor este un nimeni. Nicio așteptare din partea lui, este doar un apendice al sistemului securist.

Nu am sughițat, dar de citit am citit. Nimic nou. Aceeași încrâncenare fără obiect. Încearcă să convingă prin metode perimate. Decupături din declarațiile lui Georgescu folosite pentru a-l bălăcări. Se incită unii pe alții în bula lor de acolo. Nici ei nu știu ce să mai inventeze. Ignoră total răul adus de puterea pe care ei o susțin necondiționat. Nicușoriști. Nu mă simt deloc parte cu ei, pentru mine sunt dintr-un alt popor, nu-i simt a fi concetățeni cu mine. Opiniile lor. Doar Maccip mai aduce câte o lumină pe acolo. Mă rog, un LED, dar tot este ceva în acea beznă.

Ne poate lămuri cineva ce partide formează acum majoritatea parlamentară și care sunt în coaliția de guvernământ, dar și care, în general, au fost la guvernare în ultimele 3 decenii? Noi, ăștia care suntem extremiști, legionari, georgiști, hauristi, conspiraționiști, șoșocari, homofobi, xenofobi, antivacciniști, nespălați, rusofili, săraci, needucați și așa mai departe, chiar nu știm deloc lucrurile astea. Dacă tot sunteți europeni frumoși, inteligenți, vaccinați, inclusivi, manierați și așa mai departe, sigur știți informația asta. Nu țineți informația asta prețioasă doar pentru voi, că-i păcat...

"Vox populi, vox Dei" Chiar și cei mai răsăriți heitări Georgescu. Nu înțeleg. Comunicarea cu ei este oricum inutilă. O pierdere de timp. Sunt captivii unei gândiri circulare și nu vor putea scăpa. Șablonați. Asemenea pisicii duse la veterinar. Se zbate cu forța pe care frica morții iminente i-o dă. Ei caută explicații dar nu au cum să le găsească acolo, în bula lor, sunt captivi. Democrația este un sistem imperfect, dar este cel mai bun pe care l-a găsit omenirea până acum. Asta nu pricep ei, că în imperfecțiunea ei, democrația găsește soluții și că soluțiile democratice, alegerile, sunt cea mai bună soluție în momentul respectiv. Oricât de mult ar părea că mulțimea greșește, există ceva deasupra raționalității. Vezi sau nu vezi. Nu sunt optimist. Dacă ar mai exista democrație, poate că am putea scăpa din strânsoarea care ne va ucide ca nație. S-a dus. Vom dispărea într-un neant al popoarelor fără de țară. Am trecut prin câteva momente în viață în care era să mor. Este adevărat ce se spune. În acel moment, atunci când îți verzi moartea îndreptându-se către tine, ceva straniu și greu de explicat se întâmplă. Simți o liniște și o împăcare supremă. Timpul se dilata la propriu, vezi totul mișcându-se mai încet, în timp ce tu trăiești în ritmul tău. După fiecare episod din acesta am încercat să-mi explic de ce am simțit ceea ce am simțit. Raționalitatea de care mereu am fost mândru mi-a dat o explicație. Iminența morții produce un fel de boost de gândire. Trupul își concentrează toate resursele pentru a scăpa, pentru a supraviețui. Fugi sau luptă. De aici vine accelerarea gândirii care duce la o senzație că timpul se dilată. Gândești mai repede și asta modifică percepția timpului. O iluzie. Nu? Mintea se concentrează doar pe ameninințare și își reduce expunerea la oricare alți stimuli. Vederea tip tunel. Pentru un moment ești doar tu și ceea ce vine spre tine să te ucidă. Nu simți nicio frică. Mi-am explicat totul prin toria evoluționistă. Prin selecție naturală au supraviețuit doar acele exemplare care au putut lua decizii în fracțiuni de secundă. Cu tot ce implică asta, adică boost de gândire, vedere tip tunel și focus pe amenințare. Am căzut din pom. Eram copil, clasa a șasea sau a șaptea. Dintr-o joacă. Căderea a fost bruscă, neașteptată. O creangă uscată a cedat în timp ce eram la orizontală, agățat de acea creangă. M-am îndreptat cptre pământ ținând creanga rupăt în mâini și între picioare. Timpul acela mi s-a părut lung. Nu cred că a durat mai mult de o secundă și ceva ca să parcurg cei 12-15 metri. Nu mi-a fost frică, nu am simțit nimic, vedeam cum lumea se învârte în jurul meu cu încetinitorul în timp ce mă învârteam prim aer. Eram conștient de iminența morții și simțeam senzația aceea pe care nu o mai trăisem până atunci, cea de împăcare. Nu am scos un sunet, nu am țipat. Știu asta de la copiii care erau cu mine și care dădeau în mine cu conuri de brad în timp ce eu mă cățăram mai sus pentru a nu mă mai ajunge. În timpul acela, al căderii, calculam, pregătindu-mă pentru impact. Știam că dacă o să cad în cap, acolo voi muri. Știu că am făcut niște mișcări, apoi am lovit pământul cu fundul. Apoi cu tot trupul. Am căzut pe spate. Stratul de frunze și ace de brad avea cel puțin o jumătate de metru. Se simțea moale la călcătură. Asta a atenuat impactul și am supraviețuit. M-au dus pe brațe până acasă și când n-au mai putut m-am pus pe o bicicletă pe care au împins-o până acasă. Acolo m-au lăsat în fața porții. Pe părinți i-am mințit, am spus că am căzut cu bicicleta. Luni de zile am suferit. Spatele m-a durut încontinuu de atunci. Am retrăit de câteva ori aceleași stări. Am supraviețuit. Am trecut prin momente grele atunci când mi-am îngropat părinții. Acele momente care se petrec fulgerător, momentul când ți se spune, sau când îi spui ceva și el nu răspunde, iar tu înțelegi că a murit. Pentru o fracțiune de secundă simți la fel, tunelul, timpul, liniștea, împăcarea. Două tiruri se depășeau. Apar în față pe viaduct. Un turc și un bulgar. Unde să mă dau la o parte? În stânga veneau tirurile, în dreapta era Dunărea. Frână. Văd separatorul care ferește pietonul de șosea. Trag dreapta și mă lipesc de betoane. În clipa impactului mă aplec spre dreapta mea. Tirul trece razant, ne face praf partea stângă, rupe ambele uși. Nu am pus mâinile la ochi, nu am țipat, nu am făcut nimic condus de frica morții. Până în ultima milisecundă am luptat pentru viață, am luat deciziile cele mai potrivite acelui moment. Aceleași trăiri. Tunel, împăcare, liniște, absența fricii. Toate astea mi-au dat de gândit. Am cercetat toate variantele. Raționale sau mai puțin raționale. Se spune că Dumnezeu te întărește, că-ți dă putere, că-n clipe de cumpănă îți arată calea. Misticism? Trăiri religioase? Hmmm. Not me. Omul care caută explicații și nu se lasă până când nu găsește. M-am tot gândit. Oare grupurile mari de oameni nu se lasă ghidate de, cum oare să le spun, instincte? Alegerile oare nu sunt oare tot o formă de adaptare? Cei care fac alegeri corecte supraviețuiesc, ceilalți mor și genele lor nu trec în moștenirea urmașilor. Aceste bagaj genetic poate fi în situații de cumpănă. Dar oare nu or fi și în alte situații? Cum simți că cineva te privește? De unde știi că nu îți place de cineva din prima secundă când îl vezi? Cum știi că cineva te minte fără să ai nici cel mai mic indiciu? Cum simți că ai încredere sau nu într-un om pe care îl vezi prima oară în viață? De unde știu părinții că ceva este în neregulă cu copilul lor? De unde știi că va fi bine, sau că va fi rău? De ce te simți bine într-un loc și rău în altul? De unde vin presimțirile? Cum poți vedea în viitor și de unde vin presentimentele? Fiecare om a trăit cel puțin odată în viață un asemenea moment. Unul pe care nu-l poate explica și pe care îl alungă din gânduri, nu vrea să cerceteze. Dar există. Există! Ceva supra rațional. Nu irațional. Ci supra rațional. Chiar dacă încerc să aflu, nu pot spune că am găsit vreo explicație. Este un puzzle uriaș pe care putem să punem piesele propriilor experiențe. Putem vedea că există o imagine dar nu putem spune care este acea imagine până când nu începem să facem conexiuni. Georgescu a reușit să comunice la un nivel pe care îl înțeleg aproape toți oamenii. Da, știu cum sună, cum clănțăne macazurile minților raționaliștilor instinctuali care l-au ales pe Nicușor de frica suveraniștilor. Însă pentru alții vorbele lui Georgescu sunt înțelese. Fiecare la nivelul lui și pe frecvența proprie. Georgescu vorbește nu pentru votanții lui nicușor, asta nu pricep ei, ci pentru cei care pot să rezoneze în baza unor trăiri sau într-un mod instinctual. Omul este un animal social. Dacă acceptăm această teză, atunci putem admite și existența unei gândiri sociale, a unei forme a gândirii distribuite, așa cum există în natură și în colectivitățile omenești. Indiferent de timp, de cultură, de religie, de locația geografică, societățile omenești au recunoscut liderii atunci când aceștia au apărut din neant. Oameni care au catalizat energii nebănuite. Unii au dus societățile către progres, către prosperitate, alții spre dezastru. Napoleon era mic de stat, strâmb la față ca toți corsicanii. În prezența lui îți venea să duci mâna la buzunarul cu portofelul. Cu toste astea el a dus Franța până la Moscova și înapoi la Paris cu ce a mai rămas. A fost alungat, a revenit și mereu a indus aceeași energie în oameni. Ce vreau să spun? Oamenii simt nu doar rațional, ei simt și la un nivel instinctual. poate că "Vox populi, vox Dei" este o formă de metalimbaj care descrie o realitate în planuri întrepătrunse. Și poate că sintagma aceasta care stă la baza democrației este o formă a înțelepciunii supreme. O formă de înțelepciune socială. Opinez că este înțelept ca noi, ca oamenii doritori de liniște, de pace, de prosperitate, să accepte consecințele rezultate din alegerile popoarelor. Să înțeleagă că punerea la un loc a atâtora minți poate produce mai mult bine decât delegarea alegerilor către alții. Să le acorde prezumția bunei credințe. Dacă cei care aleg sunt mulți și aleg ce vor ei, atunci asta este calea dreaptă. Și trebuie să te supui alegerii lor. Iar dacă nu iese bine, iar democrația funcționează, la următoarele alegeri poți schimba. Nu?

Nu ştiu, pentru mine ar fi mai simplu să le spunem că nu suntem intersaţi de banii din UE dacă pentru asta trebuie să ne distrugem economia. Aşa cum este aceasta, cu bube şi cu se poate mai bine. Băi, dar mai bine să fie aşa cum este, decât să nu fie deloc. Mie aşa mi se pare logic şi în folosul cetăţeanului român. Dacă este să mergem pe narativul plăcut unora, cel cu alegerea răului cel mai mic. Nu le putem spune că noi avem alte planuri, alte interese şi că dacă ei vor să dinamiteze termocentralele să le dinamiteze liniştiţi, nu ne amestecăm. Dar să ne lase pe noi în pace. Pe vremea când unii spuneau că UE este groparul României era făcut conspiraţionist, că nu pricepe el cât de bine ne va fi nouă în UE. Pe bune? Cu ce anume ne este nouă bine în UE? În afară de libera circulaţie în Schengen, nu văd niciun avantaj direct. Chiar nu văd.

Dar nu avem nevoie de banii UE. De ce să închidem termocantralele care sunt amortizate, le avem, produc folosind cărbune românesc, TOTUL este de aici, din resurse proprii. Pentru flecuşteţul ăsta de sumă care înseamnă doat plata dobânzilor timp de câteva luni, închidem TOT? Şi apoi ce facem? Importăm de la alţii? Dacă scriu asta sunt oare putinist, georgist, suveranist?

Guvernarea de extrema stanga USR PNL PSD cu agenda Green Deal nchid centralele pe carbune cand Romania are mai multa nevoie de energie. UE vrea sa cumparam de la ei energie la 5x pretul.

Iată de ce au avut nevoie de o momâie ca Nicuşor. Au înlocuit ficusul cu un cuier. Cum adică "unde se duc cele 17 miliarde"? Nu este clar că acest împrumut a fost şi este pentru Ucraina? Ne împrumutăm nor, românii, pentru a le da ucrainenilor. Nu ştiu, că o fi cash, că o fi arme, că o fi altele, aşa cum pare se adevereşte ce au spus toţi jurnaliştii fără epoleţi. UE a construit un mecanism de finanţarea războiului din Ucraina pe banii tuturor. Vrem, nu vrem, ne bagă pe gât plata acestui război. Da, ştiu, teoria conspiraţiei, băşini preţioase. Got it. Fapte arată că banii ăştia nu se ştie unde se duc. Simplu. Şi atunci chiar nu e clar? O se vedeţi, toţi nicuşoriştii vor susţine că banii ăştia sunt pentru România, vrăjeli din astea. Nici ei nu ştiu, sau poate că ştiu, dar nu vor recunoaşte în ruptul capului că susţin o dictatură nemernică. Ca să nu ne dea nouă satisfacţie. De parcă m-aş bucura pentru căcatul în care ne-au băgat ăştia. Ăştia ai lor, ai celor care au votat pentru ei.

Statul paralel al facturilor: șocanta dezvăluire a lui Grindeanu care ar trebui să zguduie România 29 martie 2026 Sorin Grindeanu, președinte al Camerei Deputaților și al celui mai mare partid din coaliție, a făcut ieri o declarație cu adevărat șocantă. El a spus public că află „pe surse” despre programul european SAFE – un mecanism de 17 miliarde de euro împrumutați de România pentru înarmare – și că nu cunoaște destinația a circa 12 miliarde de euro din acești bani. O acuzație venită de la vîrful statului care ar fi trebuit să provoance un seism politic, pentru că ea devoalează o situație cruntă: România a ajuns efectiv să fie condusă de un stat paralel, în care o mînă de inși decid la secret. Nu s-a sinchisit nimeni pînă acum de această bombă. ”Eu, ca președinte al Camerei Deputaților, al treilea om în stat, vă spun că nu știu nimic despre acest program. În afară de 4 miliarde din 16 care merg în mobilitate militară și se construiesc autostrăzi, restul de 12 miliarde nu știu unde merg”, a afirmat Grindeanu la Tîrgoviște, în cadrul Conferinței Județene a Ligii Aleșilor Locali Dîmbovița. Declarația sa nu este o simplă nemulțumire de coaliție. Este o dezvăluire gravă care ridică întrebări fundamentale despre funcționarea democrației românești în 2026. Programul SAFE reprezintă unul dintre cele mai mari pachete financiare de apărare din istoria recentă a României. Banii sunt împrumuturi care trebuie rambursate mulți ani de aici încolo de contribuabilii români. Faptul că președintele Camerei Deputaților – parte a Parlamentului, care reprezintă suveranitatea poporului și care, teoretic, controlează executivul – este ținut în afara informațiilor esențiale demonstrează o concentrare periculoasă a puterii reale în mîinile unui cerc restrîns din executiv și din coaliție. Nu este vorba de un secret de stat clasic, cum ar fi detalii operative militare, ci de o lipsă crasă de transparență asupra modului în care se cheltuiesc zeci de miliarde de euro din banii publici. Ce demonstrează această secretomanie? În primul rînd slăbirea separării puterilor în stat. Practic, parlamentului i se refuză dreptul elementar de a controla cheltuielile publice majore. Cînd nici liderul majorității parlamentare nu are acces la detalii, înseamnă că deciziile reale se iau în afara instituțiilor democratice. De aici, risc major de corupție și ineficiență. Achizițiile de armament sunt, istoric, domeniul cu cel mai mare potențial de corupție. Faptul că doar o mînă de oameni știu destinația exactă ridică semne de întrebare legitime despre posibile contracte preferențiale, cu obișnuitele parandărături. În plus, asemenea secretomanie accelerează erodarea încrederii publice., și așa făcută praf de la o vreme. În contextul în care România se împrumută masiv pentru apărare pe fondul războiului din Ucraina, lipsa transparenței alimentează nemulțumirea cetățenilor: „Cine decide, de fapt, în numele nostru?”. Declarația lui Grindeanu este un semnal de alarmă că, în România anului 2026, chiar și al treilea om în stat cu ai săi miniștri pot fi ținuți în anticameră atunci cînd se decid 17 miliarde de euro din viitorul securității naționale. Ignorarea acestui semnal ar însemna acceptarea ideii că democrația este doar o fațadă. Transparența nu este un lux – este o condiție de supraviețuire a statului de drept. Cînd al treilea om în stat afirmă public că nu știe unde se duc 12 miliarde de euro dintr-un program de 16-17 miliarde, ne aflăm în fața unei fracturi democratice fără precedent în ”România onestă” a lui Nicușor Dan. Asemenea situații petrecute în alte zone ale globului au generat scandaluri de proporții majore. În Statele Unite, complexul militar-industrial a fost criticat încă din 1961 de președintele Eisenhower pentru influența sa opacă asupra deciziilor bugetare. Războiul din Vietnam a provocat și el scandaluri imense pentru decizii militare și bugetare luate netransparent, la fel afacerea Iran-Contra etc. Consecințele au fost uriașe: anchete, condamnări, crize politice majore. Doar că România marchează o situație absolut inedită, care nu se încadrează nici măcar în exemplele de mai sus. Aici nu vorbim doar de faptul că guvernul nu informează Parlamentul ori opinia publică. E vorba că secretomania e prezentă chiar în interiorul guvernului, unde partidul lui Grindeanu deține ponderea cea mai mare. Te freci la ochi încercînd să înțelegi unde s-a ajuns. Dacă președintele Camerei Deputaților și miniștrii PSD sunt ținuți în întuneric, ce pretenții de informare mai poate avea cetățeanul de rînd? Practic, ieri am aflat că s-a oficializat statul-paralel. Pînă acum, știam că sub această formulă se ascundea un grup de oameni cu putere, bani și informații, (în general din servicii, poliție, business ori justiție), care influențau discret treburile în țară din afara circuitului oficial al puterii. De acum, aflăm că în chiar interiorul statului funcționează un stat-paralel format din membri ai guvernului, posibil chiar și președintele, care gestionează în secret resurse colosale ca pe un activ privat, ignorînd mecanismele de checks and balances. (Doar în treacăt să întrebăm dacă o fi reală informația că pentru prima dată, pe 26 martie, bilanțul anual al SRI a fost ținut în secret, cu participarea președintelui și a prim-ministrului?) Concluzie: dacă Sorin Grindeanu spune adevărul, înseamnă că România este condusă în zonele sale esențiale de un grup care nu dă socoteală nici măcar propriilor parteneri de putere. Dacă este doar o retorică politică mincinoasă, gravitatea rămîne: se folosește tema securității naționale și a miliardelor de euro ca monedă de schimb în scopuri electorale. În ambele variante, perdantul este statul de drept. (Bogdan Tiberiu Iacob) Statul paralel al facturilor: șocanta dezvăluire a lui Grindeanu care ar trebui să zguduie România | inPolitics.ro

"Ca sa fie clar: 1. Paris 13 a recunoscut ca Nicusor Dan trebuia sa prezinte diploma de licenta din Romania la inscrierea la doctorat. 1. Universitatea din Bucuresti a recunoscut in fata instantei ca nu i-a emis diploma de licenta. 1 + 1 = 2 2. NICUSOR DAN NU ARE NICI DOCTORAT, NICI MASTER. NICI LICENTA (CA A ECHIVALAT-O IN 2010 CU MASTERUL DIN 1993) NICUSOR DAN SI-A INSELAT ALEGATORII NICUSOR DAN TREBUIE SA PLECE TOTI CEI CARE INCHID OCHII, TOTI CEI CARE TOLEREAZA, SUNT HOTI SI IMPOSTORI CA EL." Horea Badau ----------------------- Exact. Că cineva a votat cu Nicuşor, hai, mai treacă, meargă. Poate unii nu au fost atât de mizeri. Naivi, proşti, tembeli. Au această scuză. Dar cei care îl susţin acum pe Nicuşor, 100% sunt nişte impostori. Foarte adevărat.

Cancel culture la Timişoara. Sau cum să îţi baţi jos de tradiţiile româneşti sub masca unor experimente culturale. Guvernarea useristă. Şi tragi apa.

O altă chestiune pe care am remarcat-o este mentalitatea votanţilor lui Nicuşor împănată de superioritate şi narcisism. Ei se consideră inteligenţi şi responsabili, au impresia că lumea se învârte doar pentru că ei o rotesc. Nu au nicio tentativă de a se interoga critic, să încerce a vedea dacă nu greşesc şi dacă eşecul generat al clasei politice nu li se datorează. Eu aşa apreciez, că actualii votanţi ai lui Nicuşor şi mari heitări ai lui Georgescu sunt cei care ne-au adus aici, la sfârşitul democraţiei. Ei au votat prost de fiecare dată. L-au votat pe Klaus şi acum pe Nicuşor. Şi mereu au venit cu explicaţia că a ales răul mai mic, că nu au avut cu cine, că ce era să facă, că nu puteau să bla, bla, bla. Sorry, nu ţine! Nu te cred. Degeaba încerci explicaţii din astea. Ai votat pentru că te-ai lăsat manipulat, pentru că ai fost mereu de partea sistemului, nu a contat cine a fost la putere, tu ai votat mereu cu ăia pe care securiştii ţi-au indicat să-i votezi. Şi acum tu vrei să cred în superioritatea pe care o declami rituos, fără nicio urmă de îndoială, fără nici cea mai mică reţinere? Bro, ai votat prost de trei ori la rând, tu chiar nu pricepi că dacă votezi încontinuu prost, înseamnă că ai o problemă? De ce mama dracului trăieşti cu impresia că ştii tu mai bine? Ce te face atât de sigur pe tine ca să mă judeci pe mine şi să îţi arogi o superioritate bazată doar pe un şir de alegeri proaste? Cum să spui că eşti un om responsabil când tu votezi cu securiştii? Adică cu cei care au distrus această ţară în fiecare secundă după 1989? Cum să te crezi un om de omenie când tu au votat pentru koveşi, pentru Factual, pentru toate aceste oficine care se adapă din banii noştri? Ai votat pentru ăia care ne fură şi nu ne lasă să trăim omeneşte. Însemnă că şi tu eşti una cu ei. Însemnă că din cauza ta, pentru că votezi prost, eu şi alţii trăim mai prost, muncim mai mult pentru a întreţine un aparat bugetar cât o tumoră gigant. Însemnă că eşti într-o relaţie de complicitate cu sistemul securist, chiar dacă pe faţă te declari altceva. Înseamnă că ai ceva de pierdut dacă ar veni oricine altcineva în afara celor din sistem. Înseamnă că interesele tale sunt în favoarea sistemul securist şi plm, îmi eşti inamic, eşti contra mea, contra binelui meu, vrei să îmi fie rău. Mda. În pandemie am scris un mesaj despre firmele care mureau zi de zi fără niciun sens. Restricţiile era la oha, nicio legătură cu pandemia, erau doar formă fără fond. Reacţia la mesajul acela a fost un hate din partea celor care nu aveau nici cea mai mică problemă, stăteau acasă şi banii le veneau grup. În loc să fie rezervaţi şi să creadă urletul celor care îşi vedea munca de o viaţă afectată, FĂRĂ ROST, ei ne certau. Pe noi. Ei ne certau pe noi. Îi durea în pl sau în pzdă de noi. Mi s-a spus că suntem cantitate neglijabilă, că putem muri şi că ar trebui să o facem în linişte, să nu mai deranjăm narativul public. Ca şi acum, ei erau ăia care ştiau mai bine. Ei erau ăia superiorii care ne impuneau nouă adevărurile oficiale. Ei erau ăia care ne puneau note şi ne băgau pumnul în gură. Aăi de atunci sunt cei de acum, aceiaşi oameni cărora nu le pasă de democraţie. Ei vor să triumfe prin orice mijloc. Nu contează pe câte cadavre calcă. Vor să fie ei deasupra chiar dacă asta ar însemna să îşi consume triumful pe un morman de cadavre. Ăştia sunt oamenii. Acum au pretenţia să discute cu noi, dar nu ca să asimileze ceva. Nu! Ei vor să înţeleagă cu mintea unui om care ascultă pe cineva aflat în eroare. Să îi facă el un dosar clinic. Să constate unde greşeşte. Nu realizează cum se vede din sens opus. Eu nu am ce discuta cu un votant nicuşorist. Nu am ce discuta la nivel serios. Nu are cum fi un partener de discuţie pe teme politice. Ce rost are să discutăm banalităţi? Ca să mă simt şi mai naşpa? Să stau în fiecare secundă cu gândul că discut cu unul care îmi vrea răul, care mi-a făcut tot timpul rău şi care va face asta mereu? De ce să îi spun eu de ce aş fi vrut să votez cu CG atunci când el a votat prost nu doar acum, ci în ultimii 15 ani? Nu sunt punţi peste şuvoiul acesta. Nu există nicio cale de dialog. Mai bine lipsă. Ce să discuţi cu cineva care nu te respectă, care se bucură pentru că ţi-a furat cel mai de preţ asset al democraţiei, votul? Cum poţi să treci peste aşa ceva? Cum poţi să accepţi pe cineva pentru care voinţa ta nu înseamnă nimic? Unul care ţi se crede superior şi cu aronganţă infinită îşi închipuie că face parte dintre cei buni? Atitudinea asta reprezintă moartea dialogului şi sfârşitul oricărei comunicări, de orice fel. Fiecare să trăiască în lumea lui şi asta este. Nu ne amestecăm, nu ne intersectăm, nu discutăm, nu avem ce să ne mai spunem. Aparţinem unor culturi diferite, avem idei diferite despre lume şi despre viaţă şi ne duşmănim reciproc. Asta este şi-un praz verde.

Pentru mine este interesant (nu şi plăcut) să îi studiez pe heitării lui Georgescu. Încerc să le înţeleg gândirea, să îmi dau seama cât mai bine ce anume îi motivează şi de ce sunt atât de porniţi contra acestuia. A trecut mai bine de un an de la anularea alegerilor şi ei tot în priză sunt. Se comportă ca şi când Georgescu ar fi principalul pericol pentru ei, un inamic personal sau ceva de natura asta. Şi eu am urât politicieni care mi s-au părut nocivi. Înţeleg ce şi cum simte un om care urăşte. Totuşi, cazul CG arată că hetării sunt cu mult peste cota normală de a hetări un politician. Am citit cu stupefacţie poziţionări de tipul "ne-a trecut glonţul pe la ureche" şi mă bfneşte râsul la gândul că s-au speriat de un om şi că au mers pe mâna unui rebut. Dacă acest om cu probleme li s-a părut o alternativă la CG, este echivalentul unui obuz care le-a spulberat capul încercând să evite un glonţ ipotetic. Au ales cel mai prost candidat cu putinţă. Nicuşor este de departe cea mai tembelă opţiune dintre toţi candidaţii la preşedinţie. Şi nu putea să pretindă că nu-l ştiau. Aşadar, mă întreb de ce hetării lui CG sunt atât de speriaţi de discursul acestuia. Ce anume îi disperă atât de mult încât o iau pe pereţi? Exclud persoanele direct interesate care îşi doresc ca lumea actuală să fie conservată. Bugetarii se tem că o guvernare fără actualii politicieni le-ar aduce restructurarea masivă şi mulţi ştiu că primesc salariu petru nemuncă. Alţii, cei mai proşti, au înţeles de la propagandă că CG ne scoate din Nato şi din UE. Trec peste faptul că niciun preşedinte nu are cum să facă asta, nici legal, nici prin alte mijloace. Militanţii partidelor, susţinătorii înfocaţi ai sistemului, toţi se tem de CG pentru că acesta nu vorbeşte limba sistemului actual. CG are un discurs diferit şi aparte. Pentru mine nu reprezintă niciun impediment. Am prieteni care au discursuri diferite şi îi cunosc bine. Sunt ideile lor, au convingeri ferme, dar asta nu înseamnă că nu putem să nu fim prieteni. Unul, dacopat hardcore, este un foarte bun profesionist în domeniul lui de activitate, apreciat şi stimat. Dar dacă începi să discuţi despre daci, s-a terminat, invariabil ajungem la enervări. Pentru a evita acest tip de necăjeli, nu discut, nu abordez subiecte în conexiune cu credinţele lui. Şi nici el nu mă provoacă şi nu încearcă să mă convingă. Este o formă de respect reciproc şi o convenţie nerostită pentru ca viaţa să meargă înainte fără să stricăm o prietenie veche de 40 de ani. Am stat să mă gândesc dacă l-aş vota preşedinte. Dacă ar fi amicul meu în locul lui CG. Răspuns scurt, DA, l-aş vota cu amândouă mâinile. Da, ştiu ideile lui despre daci, cunosc poveştile şi întreaga ideologie religioasă pe care îşi bazează convingerile. Asta nu înseamnă că nu judecă logic în materie de politică. Dimpotrivă! Are discernământ şi o luciditate pe care i-o invidiez. Ar fi un bun preşedinte? Da, categori da. Ar fi cel mai bun preşedinte pe care l-a avut România. De ce? Pentru că are caracter. Printre puţinii care nu urmăresc profitul din relaţiile personale. Nici nu i-ar trece prin minte vreodată să se gândească la un om cu gândul că "poate are nevoie de el, vreodată". Nu poate fi corupt. În plac banii, dar îi dispreţuieşte. Conceptul de şpagă îi este străin, nu ar da şi nu ar lua vreodată. Nu pentru că nu ar avea nevoie, ci pentru că aşa este el. Nu este perfect, mai greşeşte faţă de oameni. Se mai înfurie, se mai zborşeşte, mai bate câmpii până scoate din sărite toată lumea din încăpere. Dar dacă ar fi să aleg între el şi Nicuşor, pe el l-aş alege pentru că îmi dă siguranţa faptului că nu face deal-uri cu nimeni, că nu este unul care să gândească politic şi să trăiască cu ideea că totul pe lume este negociabil. Aici este şpilul. Dar asta o gândesc eu. Heitării lui Georgescu aduc argumente care nu spun mai nimic despre calitatea morală a lui CG. Ceea ce îi pun pe post de anatemă este, în fapt, o problemă a lor. Îşi exorcizează propriul întuneric. De ce mi-ar fi plăcut să îl pot vota pe CG şi acesta să fie preşedintele României? Pentru mine este foarte simplu. Aş fi avut garanţia că Preşedintele României nu ar mai fi fost moţunakele bruxelez. Ar fi oprit hemoragia financiară şi materială pentru războiul din Ucraina. Un război fără miză şi fără interes pentru noi. Aş fi vrut să nu mai sprijine ideologia woke, lgbt, cance culture, să pună o frână invaziei neo marxiste. Şi altele din acest registru. Cine ar fi mai potrivit pentru a bifa aceste obiective? Din punctul meu de vedere, bazat pe informaţiile publice existente, CG ar fi cel mai apropiat de imaginea unui preşedinte al românilor, nu al bruxelezilor. Cine sunt hetării? În afară de cei speriaţi şi de curcile bete care pun botul la poveştile cu legionari şi putinişti, oamenii cu convingeri neo marxiste sunt cei mai radicalizaţi. Şi pe bună dreptate, au motive, discursul lui CG este la 180 grade faţă de ideile lor. De exemplu, tematica lgbt. Pentru unii pare neimportantă, pentru alţii (printre care şi eu mă număr) este motiv de a ieşi din UE. Doar pentru asta. Nu la anul. Azi aş vrea să ieşim din UE dacă aşa ne scăpăm de propaganda lgbt. Am scris despre metalimbaj. Unii pricep, alţii nu. Spus foarte simplu, metalimbajul este o formă de comunicare ţintită către receptorii care înţeleg anumite expresii şi cuvinte, rezonând la acestea în mod pozitiv. În afară de asta, metalimbajul înseamnă împachetarea informaţiilor în straturi de înţelegere. Cum adică? Încerc o explicaţie. Avem un discurs despre pensii, să zicem. Discursul poate fi conceput astfel încât pensionarii să poate înţelege ceea ce îi priveşte direct pe ei. Primul strat. Al doilea strat este conceput pentru intreprinzători, adică pentru singura sursă de venit a statului, întrucât aceştia sunt creatorii de valoare în stat, pe umerii lor stă totul, inclusiv statalitatea, existenţa statului ca entitate. Un intreprinzător înţelege imediat ceea ce îi este destinat. Al doilea strat conectat la primul. Implică interdependenţe între stratul 1 cu recepţia acordată pe o frecvenţă, stratul 2 acordat pe alta. Un exemplu simplist.

Este naşpa să stai în trafic, dar orice creştere a preţurilor la combustibili ne afectează pe toţi, inclusiv pe cei care nu au maşină. Efectul negativ este distribuit în întreaga societare. Oamenii mai circulă şi de nevoie, nu doar pentru plimbare. Şi chiar dacă s-ar face 30 lei/litru, mulţi ar circula şi atunci pentru că, pur şi simplu, nu au alternative. O să facă economie la altele şi uite aşa scade nivelul de trai, oamenii trăiesc mai prost şi cu mai multe restricţii. Nu ştiu dacă vor fi proteste. În orice caz, pentru mine acestea nu sunt relevante. Nu cred în proteste şi nici în eficacitatea acestora. Până anul 2024, la anularea alegerilor, am crezut că aceste probleme se pot rezolva democratic, adică cetăţenii români au puterea să dea jos de la guvernare politicienii care nu le plac. După Decembrie 2024 am înţeles că s-a terminat cu iluzia asta şi că actuala putere va rămâne la putere pe termen nedefinit. Doar se vor roti între ei fără să fie tulburaţi de alţii. Şi atunci degeaba se fac demonstraţii şi urlă oamenii în stradă. Zero efect. Dispărând teama de alegeri, dispărând competiţia, cele 4 partide au devenit un oligopol politic, un cartel în care electoratul este împărţit pe zone de influenţă şi fiecare dintre cei patru au un fel de monopol pe o parte a cetăţenilor. În opinia mea, având şi memoria ultimilor 36 de ani, ştiu clar că ieşitul în stradă nu are niciun efect. Produce consecinţe doar atunci când ieşirea în stradă este orchestrată de forţe politice. Vei cazurile: Roşia Montana, Pungeşti, Arafat, OUG13 şi altele asemenea. Sunt o mască pentru măsuri nedemocratice, menite să aducă la putere forţe politice care nu au fost alese. Aşa cum, de exemplu, a ajuns la putere guvernul Cioloş, care, în fapt, era o guvernare neo marxistă populată cu oamenii lui Soroş. Au dat jos guvernul ales democratic (Ponta) şi l-au înlocuit cu unii fără nicio relevanţă democratică.

https://x.com/tomaso_sp/status/2037853994152837205