Tomaso

Înseamnă că nu cunoşti nişte chestii despre proiectul despre care se discută. Mă rog, nu sunt interesat de o discuţie pe tema asta, chiar nu mă interesează. Eu vreau ce vreau eu. Ăia 40% care vor vota AUR, dacă vor vota, evindent, sunt cetăţeni români care ar alege liber, fiind alegerea LOR. Nu este datoria nimănui să interfereze cu decizia de vot. Partidele fac oferte de reprezentare şi cetăţenii aleg cărei forţe politice îi deleagă dreptul de a o reprezenta.

Nu există "foşti votanţi PSD". Există cetăţeni români care aleg liber cu cine să voteze. Votul nu este un dat, o posesie, să rămână ca portofoliu al unui partid. Referitor la case, ceea ce a spus Siminion este un proiect realizabil şi care poate fi pus în aplicare dacă sunt respectate condiţiile enunţate. Dacă sistemul dă o lovitură de stat, atunci visul îţi va fi îndeplinit. Dar atenţie la ceea ce îţi doreşti, pentru că s-ar putea să se împlinească şi este posibil să nu ai de câştigat.

Călin Georgescu – Execuție rituală 1. Alegerile sunt brutal întrerupte în plin turul doi, în timp ce primul tur fusese validat legal. 2. Curtea Constituțională anulează întregul proces electoral, fără bază juridică și fără a prezenta cea mai mică dovadă care să justifice această decizie. 3. Autoritățile de la acea vreme, Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu, dau vina pe « ruși ». Întotdeauna fără nicio dovadă. 4. Procesul electoral este reluat de la zero, cu alți candidați: tot ce fusese votat anterior este pur și simplu șters. 5. Candidatul care era în fruntea intențiilor de vot se vede interzis să candideze din nou. 6. Același candidat, Călin Georgescu, este arestat în mijlocul traficului și acuzat de declarații false, propagandă legionară și « complicitate într-o tentativă » de răsturnare a statului eșuat. Ulterior, este constrâns să se prezinte săptămânal la controlul judiciar. Întotdeauna fără nicio dovadă. 7. Apare apoi « Harpalete » (actualul « președinte ») un candidat care nici măcar nu figura pe listele din noiembrie: a fost scos din joben ulterior. Primește aproximativ 12 milioane de euro pentru cheltuieli de « campanie » plătite de statul român. Nu declară lista precisă a persoanelor sau organizațiilor care l-au finanțat. 8. România este pusă în genunchi. Urmează un colaps economic, scăderi ale pensiilor și salariilor, precum și măsuri drastice și abuzive care sărăcesc și radicalizează populația. Se dă masiv Moldovei și Ucrainei. Se îndatorează grav. Se cedează resurse altor state. 9. La aproape doi ani de la anularea alegerilor, niciun raport conținând dovezi concrete nu a fost încă produs pentru a justifica această decizie. Totuși, narațiunea despre « ruși » continuă. 10. La aproape doi ani de la anularea alegerilor, candidatul interzis, Călin Georgescu, este din nou arestat în mijlocul traficului. I se sparge ușa, i se traumatizează copiii, i se confiscă 5 000 de euro acasă (în timp ce nimeni nu pune cea mai mică întrebare despre cele 12 milioane ale lui Harpalete. Este plasat în arest preventiv pentru « escrocherie », într-o afacere civilă – deci nu cu statul – în urma plângerii unui om de afaceri controversat. Iată România de astăzi. După 36 de ani de « democrație » și de « pro-europeanism ». -------------------------- Asta înseamnă apartenţa la UE. Dictatură şi distrugerea idee de stat de drept. Asta ne-a adus UE. Abuzuri şi stat poliţienesc.

Nope, ESTE o dictatură atunci când elimini un partid din cursa electorală cu scopul de a-i elimina voturile. Hai să o gândim la un alt scenariu. După AUR ar putea să fie eliminat PSD. Pentru că odată deschisă această poartă, oricine va putea să fie scos din cursă. Şi atunci, nu, alegătorii PSD vor trebuie să se reorienteze. Aşadar, o dictatură nu este doar atunci când avem un partid unic la putere, tot dictatură este şi atunci când nu poţi participa la alegeri pentru că câteva partide aflate la putere nu permit altora să participe.

Scenariul acesta va însemna oficializarea dictaturii în România. Chiar îți dorești asta?

Ucraina s-a alăturat programului „Parteneriat pentru Pace” al NATO în timpul administrației lui Bill Clinton, în 1994, și a participat la exercițiul de antrenament „Peace Shield” al NATO în 1996. Un parteneriat formal, Comisia NATO-Ucraina, a fost stabilit prin Carta NATO-Ucraina în iulie 1997. La summitul NATO de la București din aprilie 2008, George W. Bush a anunțat că Ucraina se află pe o „traseu imediat spre NATO”. Bill Burns, ambasadorul în Rusia, a trimis o notă Secretarului de Stat Condoleezza Rice: „În toate privințele”, a scris el, „clasa politică rusă mi-a spus că Ucraina este cea mai roșie dintre liniile roșii – «Nyet înseamnă nyet».” Decembrie 2021, într-o ultimă șansă pentru pace, Joe Biden a respins acordurile de securitate mutuală propuse de Putin, care ar fi lăsat Ucraina „neutră” intactă. Biden, care l-a numit pe Putin un dictator criminal, a spus: „Rusia nu decide cine poate adera la NATO.” Preocupările de securitate rusești au fost din nou ignorate. Conform fostei consilieri a lui Biden, Amanda Sloat, care a fost director senior pentru Europa în Consiliul de Securitate Națională, Ucraina și Occidentul ar fi putut evita războiul în decembrie 2021 printr-un singur pas: „Declarația de neutralitate a Ucrainei”, a spus ea, „ar fi prevenit distrugerea și pierderea de vieți.”

Acest ciudat este de o nesimţire demnă de studiat ştiinţific. Am impresia că el nu poate procesa realitatea. Ăsta vrea să facă guvern susţinut de pesede? Sau nu vrea şi doar a venit să troleze, să se prefacă a fi interesat să alcătuiască un guvern.

Întrebările de mai sus sunt de bun simţ, atât logic cât şi juridic. Din experienţele mele trecute am certitudinea că nu există bun simţ într-un stat care este opusul ideii statului de drept. Iar oamenii care să aibă capacitatea de a raţiona în afara simpatiilor lor umorale, sunt extrem de puţini. Includ aici şi pe cei contra şi pe cei pro. Îmi aduc aminte de ilegalităţile din dosarele Elenei Udrea. Şi atunci a fost la fel. Unii o doreau la puşcărie cu orice preţ, chiar şi ştiind că era nevinovată în raport cu acuzaţiile însăilate de către binomul nemernic Koveşi+Coldea. Stat de drept? Lege? Justiţie? Democraţie? Puţini au fost aceia care au ţinut cont cu adevărat de adevăr şi de bun simţ. Pe asta se bazează cei care pun în spectacol cătuşe şi circ. Oamenii sunt proşti şi vor să vadă sânge pe pereţi. Nu este vorba despre români. Toţi oamenii sunt la fel. Am citit mult despre Revoluţia Franceză şi despre teroare. Oamenii, poporul, se ducea să asiste la ghilotinări. Aveau o plăcere sadică să vadă sânge şi suferinţă. Atunci când s-au plictisit de descăpăţânările prea rapide şi fără durere, au început să ceara ca cei condamnaţi să fie torturaţi înainte de ghilotină. Lege? Justiţie? Nimănui nu i-a păsat de asta. Femeile se duceau (a se citi: se îmbulzeau călcându-se în picioare) la marginea eşafodului pentru a-şi îmbina o cârpă cu sângele celui ghilotinat. Acesta fiind băcanul din colţ sau profesorul de la şcoală, ori vreun trecător ghinionist pe care mulţimea îl acuza că-i spion al regelui. Zero dovezi. Zero justiţie. Doar sete de sânge. Oamenii nu se schimbă, sunt în structura lor la fel ca acum 100-1000-2000 de ani. Aşa că nu am de ce să-mi fac vreo iluzie pe tema asta. Spre norocul meu, sunt relativ izolat de oameni. Nu pot merge, trebuie să stau în repaus şi asta mă ţine departe de societate in real life. Mă mai duc pe la firmă în scurt, sprijinit de un cadru, maxim 20-30 minute, rezolv ceea ce ţine de mine şi apoi plec acasă. Atât este perimetrul meu de socializare. Mai mult online în clipa de faţă. Azi mi-aş fi încheiat relaţiile cu oricine m-ar fi provocat. Aşa că izolarea mi-a fost de bun augur, măcar din acest punct de vedere. Avantajul de a socializa online este unul pozitiv, pentru că poţi alege oamenii, sau, dacă nu-i poţi alege şi ei au bunul simţ să nu provoace, atunci poţi foarte simplu să nu socializezi. Închizi device-ul şi gata, s-a terminat cu socializarea, fiecare rămâne cu lumea lui şi asta este. Mai bine să nu le ştii gândurile.

John Mearsheimer, întors recent dintr-o vizită de documentare în Rusia, a acordat azi un interviu podcastului lui Glenn Diesen. În care prezintă, la rece, situația războiului din Uncraina, într-o notă deloc optimistă pentru țara lui Zelenski. În fapt, Mearsheimer prevede un viitor mai mult decît sumbru Ucrainei, în care mare parte din teritoriu va fi preluat de Rusia, iar restul va deveni un ținut al sărăciei și înapoierii, cel puțin pentru foarte multă vreme. În esență, politologul prezintă Ucraina ca pe o armă folosită pentru interesele altor state, începînd cu UE și terminînd cu America democraților. Întrucît interviul e lung, vom prezenta mai jos, sintetic, cele mai importante afirmații ale politologului. 1. Ucraina în NATO a fost picătura care a umplut paharul Mearsheimer consideră că Rusia a tolerat primele etape ale extinderii NATO. Extinderea din 1999, cu Polonia, Ungaria și Cehia, a provocat nemulțumire. Extinderea din 2004, inclusiv către statele baltice, a provocat o reacție rusă și mai puternică. Ucraina și Georgia au reprezentat însă pragul critic. În 2008, NATO a decis că Ucraina și Georgia vor deveni membre. Mearsheimer consideră că Ucraina a fost „prea mult” pentru Rusia, iar documentele occidentale din anii ’90 arătau că mulți înțelegeau deja caracterul deosebit de sensibil al Ucrainei. 2. Rusia considera Ucraina în NATO o amenințare existențială Mearsheimer invocă în acest sens celebrul memorandum al lui William Burns din 2008. Burns avertiza că aproape întreaga elită rusă considera intrarea Ucrainei în NATO o amenințare existențială. Mearsheimer spune că această percepție nu s-a schimbat. Dimpotrivă, după evoluțiile militare ulterioare, Rusia ar fi ajuns să considere amenințătoare nu doar Ucraina în NATO, ci chiar o Ucraină strîns legată de Europa. Aici este una dintre cheile întregului raționament: dacă Rusia percepe situația ca pe o amenințare existențială, presiunea militară occidentală nu o va determina neapărat să capituleze, ci poate să o determine să lupte mai dur. 3. Putin nu este problema care poate fi rezolvată prin schimbarea liderului Mearsheimer respinge ideea că îndepărtarea lui Putin ar produce automat un lider rus mai conciliant cu Occidentul, ci dimpotrivă. El consideră că percepția amenințării este mult mai largă decît o împărtășesc Putin, Lavrov și elitele ruse. E vorba de aceeași preocupare fundamentală: Rusia trebuie să fie protejată de viitoare atacuri provenite din Ucraina și Europa. Prin urmare, schimbarea lui Putin nu ar elimina problema de securitate care stă la baza conflictului. 4. Rusia nu mai urmărește doar „cucerirea” Ucrainei Potrivit lui Mearsheimer, obiectivul rusesc evoluează către ceva mai larg: o Ucraină suficient de slabă încît să nu mai poată reprezenta o amenințare. De aici rezultă două stimulente: cu cît Rusia ocupă mai mult teritoriu, cu atît Ucraina rămasă este mai slabă. Ucraina rămasă după război trebuie să fie slabă și disfuncțională, pentru a nu putea redeveni o putere militară importantă, mai ales dacă păstrează relații strînse cu Europa. 5. Odesa are o importanță strategică majoră Mearsheimer vede un stimulent rusesc puternic pentru cucerirea Odesei: Ucraina rămîne, practic, fără ieșire la mare, economia ucraineană este mult slăbită, capacitatea militară este la rîndul ei diminuată. El subliniază însă o distincție importantă: nu afirmă că Rusia poate sigur cuceri Odesa. Spune explicit că nu știe dacă armata rusă are capacitatea de a transforma actualul avantaj într-o cucerire rapidă a unor teritorii vaste. Dar e clar că Rusia se întrebuințează din greu să reușească. 6. Rusia a schimbat strategia războiului aerian În opinia lui Mearsheimer, schimbarea majoră din 2026 este intensificarea atacurilor asupra infrastructurii ucrainene. El identifică trei componente: a) Porturile Mării Negre. Rusia atacă porturile de care Ucraina depinde. Scopul și efectul ar fi transformarea Ucrainei într-un stat practic fără acces maritim. Sunt afectate simultan economia și fluxurile de armament. b) Infrastructura energetică Rusia urmărește, potrivit lui Mearsheimer, distrugerea infrastructurii energetice. El consideră că efectele asupra Ucrainei vor fi deosebit de grave în perspectiva iernii. c) Infrastructura logistică și militară: căi ferate; locomotive; drumuri; benzinării; rețele logistice. Ideea centrală: Rusia nu mai încearcă doar să distrugă forțele ucrainene de pe front, ci fundația economică și logistică pe care acestea se sprijină. 7. Războiul economic și războiul militar se alimentează reciproc Mearsheimer identifică, practic, un lanț: distrugerea infrastructurii înseamnă economie mai slabă, mai puțini bani, deci o capacitate mai mică de producție și aprovizionare militară, un front mai greu de susținut, deci avantaj rusesc. El consideră că Rusia are în acest moment o situație economică și industrială mult mai favorabilă decît Ucraina. Rusia produce masiv rachete și muniție; nu depinde de finanțarea externă în aceeași măsură; Ucraina depinde de fluxuri financiare occidentale; Ucraina are dificultăți inclusiv în procurarea sistemelor Patriot. 8. Problema decisivă a Ucrainei este forța umană Pentru Mearsheimer, nu doar armele contează. El indică deficitul de personal militar; dezertările; evitarea recrutării; plecarea tinerilor în Europa; deteriorarea demografică. Dronele au permis Ucrainei să reziste mult mai mult decît ar fi putut altfel, dar Mearsheimer consideră că există limite ale acestei soluții. Dacă deficitul de oameni devine decisiv, superioritatea tehnologică nu mai poate compensa problema. 9. Miza nu mai este doar „cine cîștigă războiul”, ci supraviețuirea statului ucrainean Aici discursul lui devine mult mai dramatic. Mearsheimer susține că Ucraina ar fi intrat într-o „spirală a morții demografice”. El vorbește despre populație redusă drastic față de 1991; proporție foarte mare de persoane în vîrstă; mortalitate mult peste natalitate; pierderi teritoriale; distrugerea economiei. De aici afirmația lui cea mai dură: Ucraina riscă nu doar să piardă războiul, ci să-și compromită existența ca stat funcțional. 10. Occidentul a transformat Ucraina într-un berbece de luptă împotriva Rusiei Acesta este unul dintre cele mai importante argumente politice ale lui Mearsheimer. El susține că o parte a Occidentului a ajuns să privească Ucraina ca pe un instrument prin care Rusia poate fi slăbită. În logica lui, Ucraina este folosită pentru a slăbi Rusia, astfel că țara lui Putin percepe Ucraina ca instrument occidental și are un stimulent suplimentar să distrugă capacitatea Ucrainei de a funcționa ca platformă militară occidentală. 11. Au existat mai multe ferestre pentru un acord, dar fiecare a fost ratată Mearsheimer acordă o importanță foarte mare negocierilor. În relatarea sa, au existat cel puțin două momente esențiale: Istanbul, 2022 și Anchorage, 2025. În cazul Anchorage, Mearsheimer spune că, potrivit discuțiilor sale personale cu minsitrul de externe Serghei Lavrov, exista un compromis în care Rusia accepta anumite concesii teritoriale; linia de contact din Herson și Zaporojie urma să fie înghețată; Ucraina urma să se retragă din Donbas. El consideră că Trump și Putin ajunseseră la parametrii generali ai unei înțelegeri, dar că aceasta nu a fost acceptată de Ucraina și europeni. Consecința, în interpretarea politologului, e că fiecare rundă ratată produce o poziție rusă mai dură și un acord potențial mai prost pentru Ucraina. 12. Rusia nu mai are încredere în diplomația americană Mearsheimer spune că după eșecul Anchorage, Moscova nu mai are încredere în Trump; nu mai are încredere în Witkoff; nu crede că SUA pot impune o soluție diplomatică; Rusia consideră că războiul trebuie rezolvat pe teren. Aceasta este o schimbare strategică majoră în interpretarea lui. 13. Relația ruso-ucraineană nu este, în viziunea lui, una de ură ireconciliabilă Mearsheimer face o distincție între ruși vs. europeni – el spune că în Rusia există o ostilitate profundă față de europeni; dar vorbind de ruși vs. ucraineni – el spune că nu a observat același nivel de ură. Argumentul lui e că există legături familiale; există amestec etnic; numeroși ruși au origini ucrainene; mulți ruși văd ucrainenii ca pe un popor apropiat. De aceea, Mearsheimer crede că ar fi posibil, în principiu, un modus vivendi ruso-ucrainean după război. 14. Problema internă a Ucrainei este complicată de diviziunea istorică Mearsheimer recunoaște că Ucraina nu este un caz similar Poloniei. El consideră că există o tensiune internă între Ucraina occidentală, mai orientată spre separarea de Rusia; zonele cu legături istorice, culturale și lingvistice mai puternice cu Rusia. În această perspectivă, Minsk ar fi putut funcționa ca mecanism de gestionare a acestei diversități interne. Dar, spune el, Occidentul nu a reușit să impună aplicarea Minskului. 15. NATO a greșit calculul strategic Aici apare poate cea mai concentrată formulare a teoriei lui Mearsheimer: NATO a putut să se extindă în Polonia și în statele baltice, dar Ucraina a fost prea mult pentru ruși. Mearsheimer susține că Rusia a tolerat cu dificultate primele extinderi; Ucraina a reprezentat însă un prag existențial; Occidentul a presupus greșit că Rusia va accepta și această extindere; războiul din Georgia din 2008 și conflictul ucrainean ar fi fost consecințele acestei erori strategice. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Dacă ne uităm la rezultatele votării de la ultimele prezidenţiale, sunt mult mai mulţi. Degeaba lovesc în Georgescu. Ei asta nu pricep, că ura din oameni nu o pot anihila lovind într-un om. Ura este contra lor şi se adună. Pic cu pic.

Denuntatorii lui Calin Georgescu

Previzibil. La ce le-o folosi toate aceste mizerii? Dar asta este, trăim într-o dictatură.

Am citit două pagini. Concluzia nr.1 este că aveam mai multă răbdare. Concluzia nr.2 este că îmi pierdeam prea mult timp cu nişte proşti din ăia care erau cu mintea făcută muci de propagandă. Ăia de credeau în poveştile cu cipurile luate de ruşi de prin maşinile de spălat. Proştii ăia care credeau că vor ocupa Rusia şi că o vor împărţi în state mai mici. În rest, tot ceea ce am scris acolo, nu doar în postul meu citat mai sus, este deja demonstrat prin succesiunea evenimentelor. Nicio eroare de apreciere. Plm, ce să spun ca să nu mă laud singur, sunt genial şi devine plictisitor.

Ok. Unde ar fi contradicţiile de care spui?

Mulţumesc! Răspundeam la acest set de întrebări:

Totul este doar circ. Este penibilă toată această concentrare de forţe pe un om care doar a candidat la preşedinţie. Are "vina" de a fi fost ales de mulţi cetăţeni români. Altceva nu i se poate reproşa.

Ştiu, tu îi preferi pe neomarxişti.

Nu reneg nimic. Asta ai înţeles tu?? Am cerut link pentru simplul motiv că nu am chef să caut ceva pe SP. Şi m-am gândit că dacă tot ai căutat tu, nu îţi este greu să pui un link. Aş fi vrut să citesc şi eu partea aceea de discuţie, dar dacă nu vrei să pui, asta este, eu nu mă duc acolo să caut. Mare efort, ce să spun Şi ca să fie clar, bp în Ucraina.

Nu este băgată. Sunt alegaţii, atât.

Nu mai are. Chestia cu controlul judiciar implică iar vizite la poliţie. Şi iar vor veni susţinătorii. Din ceea ce citesc prin presă, nici nu ştiu dacă să le spun acuzaţii, acel om de afaceri din Buzău pretinde că CG i-ar fi recomandat un alt om care ar fi urmat să-l ajute în accesarea unei linii de credit. Apoi, fără intervenţia lui CG, acesta ar fi făcut nişte transferuri către nişte persoane. Nu i-a trimis bani lui CG, nu a avut nicio altă colaborare în sens financiar. Este ca şi când recomanzi cuiva un comerciant de maşini, omul are cârcote cu comerciantul şi apoi te acuză că l-ai fi înşelat. Foarte subţiri alegaţiile, nici măcar nu pot fi formulate acuzaţii care să aibă o bază. Mă rog, doar atât se înţelege din ceea ce scrie în presă. Accentul pus exclusiv pe CG nu lasă vreun dubiu că ar fi o anchetă serioasă. Practic nu vă cum ar putea există o faptă dacă acuzaţiile se referă doar la o recomandare şi atât. Bine, cred că ar trebui aşteptat să vedem ce spune CG. Nu m-aş mira. Dar asta ar însemna un act de dictatură. Şi atunci, poate iese, sau poate nu le iese. În variantă că nu le va ieşi, lumea lor se surpa. De asta contează ca AUR să nu intre la guvernare şi nici să nu susţină un guvern propus de ND, PNL+USR. Important este să crească în intenţia de vot şi să treacă de un prag care va da de gândit tuturor celor care ar vrea să-i elimine prin mijloace nedemocratice.

Oare la ce le-o folosi să facă circ cu omul ăsta?

Eu ştiu că nu mai are control juduciar. A avut.

Trafic de influenţă? Traficul de influență se referă la o persoană care vinde (sau pretinde că vinde) influența sa asupra unui funcționar public, în schimbul unor bani sau altor foloase. De ce să fugă? Nu are motiv. Rahaturile care i se fac îl fac şi mai popular.