Misoginul

Asta a fost amicul lu' Merkel si Junker...! Un soi de Ciolos USRist pe steroizi! Cine se aseamana, se aduna! Toti sunt facuti din acelasi aluat!

De săptămâna viitoare nu va mai auzi nimeni de acest dosar. Maculatură.

LtJLgYPOlWClz4dx.mp4 Asta înseamnă să te pricepi la femei!

Lindsay Clancy și instrumentalizarea politică a femeilor cu tulburări psihice Brandon Smith 31 august 2026 După publicarea romanului „1984” al lui George Orwell, guvernele și organizațiile comuniste din întreaga lume au condamnat cartea ca fiind „calomnie antisovietică” și „propagandă capitalistă”. Orwell a murit la doar opt luni de la lansarea cărții, iar opiniile sale personale cu privire la detaliile poveștii se limitează la câteva scrisori private adresate prietenilor și editorilor. Orwell era un socialist democratic, dar chiar și el era tulburat de direcția pe care o luaseră mișcările socialiste, având în vedere guvernele de extremă stângă responsabile de genocid. Criticile sale la adresa politicii staliniste au fost considerate de către stânga drept o trădare. Cu toate acestea, ceea ce a înfuriat cel mai mult stânga politică a fost modul în care Orwell a descris femeile în cadrul sistemelor autoritare. Aceștia au atacat romanul „1984” timp de decenii, calificându-l drept „misogin” și „orb față de opresiunea de gen”. Însă, odată cu trecerea timpului, opiniile lui Orwell despre femeile de stânga s-au dovedit din ce în ce mai profetice, ele fiind scrise cu mult înainte ca a doua val de feminism să devină o realitate. În 1984, personajul Winston Smith le descria astfel: „Nu-i plăceau aproape toate femeile, și mai ales cele tinere și frumoase. Întotdeauna femeile, și mai ales cele tinere, erau cele mai fanatice adepte ale Partidului, înghițitoarele de sloganuri, spioanele amatoare și vânătoarele de neortodoxie…” „Nu avea niciun gând în cap care să nu fie un slogan, și nu exista nicio imbecilitate, absolut niciuna, pe care să nu fie capabilă să o înghită dacă Partidul i-o oferea…” Femeile din lumea stalinistă a lui Orwell erau un instrument-cheie în controlul societății. Ele sunt ușor supuse spălării creierului pentru a-l servi pe „Marele Frate”, transformându-se în roboți lipsiți de afecțiune. Capacitatea lor de a îngriji o familie le este eliminată, iar dacă li se permite să aibă copii, nu le pasă de ei. Copiii devin imediat proprietatea statului. Nu este doar obiceiul biologic al femeilor de a urma dictatele turmei, ci și dorința lor inerentă de haos care le face distructive pentru societate în ansamblu. Aproape fiecare civilizație, încă de la începutul istoriei scrise, a înțeles această problemă și a căutat să o țină sub control. Abia în Occidentul modern, în ultimul secol, am abandonat rațiunea în favoarea nebuniei. Am spus-o de multe ori în articolele anterioare și o voi repeta și aici: feminismul este, de departe, cea mai distructivă mișcare din istoria civilizației occidentale. În SUA, aproape fiecare criză politică și socială cu care ne confruntăm astăzi poate fi legată, direct sau indirect, de ascensiunea ideologiei feministe. Transformarea femeilor cu tulburări psihice în arme reprezintă cel mai eficient atac asupra fundamentelor culturii noastre. Nu pentru că femeile ar fi deosebit de înfricoșătoare sau periculoase. Ci pentru că, în calitate de bărbați occidentali, am adoptat principiile echității; ne pasă de ridicarea celor mai slabi decât noi și le apreciem contribuțiile. Feminismul este conceput să exploateze dragostea noastră pentru echitate și dragostea noastră pentru femei, transformându-ne dragostea într-o slăbiciune. Compară Occidentul cu aproape orice altă civilizație din acest punct de vedere și vei găsi diferențe incontestabile. În cea mai mare parte a lumii nu există echitate, drepturi egale sau feminism. Femeile sunt, în cel mai bun caz, abia tolerate. În cel mai rău caz, ele sunt bunuri care pot fi abuzate fără a fi trași la răspundere. Adesea considerată una dintre cele mai mari realizări ale Primului Lume (spre deosebire de Lumea a Treia), bărbații au PERMIS femeilor să ajungă la un statut egal. În multe cazuri, le-am acordat prioritate și le-am oferit un statut privilegiat, iar aici am comis o mare greșeală. Toate problemele noastre legate de feminism sunt create de noi înșine. Bărbații occidentali au permis răspândirea acestei ideologii. Conservatorii vorbesc mult despre pericolele „empatiei sinucigașe” când vine vorba de liberali și de imigrația în masă, dar noi suferim de empatie sinucigașă când vine vorba de femei. Mișcarea timpurie pentru dreptul de vot al femeilor avea numeroase legături cu cauzele marxiste, iar comuniștii au observat încă de la început cât de utile puteau fi femeile în destabilizarea națiunilor occidentale. Marxiști precum Friedrich Engels susțineau că opresiunea femeilor a început odată cu instituirea proprietății private și a diviziunii de clasă, nu din cauza biologiei. Aceasta, desigur, este o absurditate totală – o mare minciună care ne obligă să ignorăm mii de ani de istorie documentată din fiecare monarhie feudală și imperiu care a existat înainte de Iluminismul din secolul al XVIII-lea. Datorită biologiei lor, femeile sunt în mod natural excluse din dinamica puterii, cu excepția influențării bărbaților pentru a lua măsuri în favoarea lor. Pentru ca femeile, ca grup, să dețină puterea, este necesară instituirea numeroaselor construcții sociale artificiale și a legilor. Marxiștii au susținut, de asemenea, că unitatea familială trebuie vizată pentru deconstrucție în calitate de pilon social. Ei afirmă că unitatea familială reprezintă „modul în care capitalismul folosește femeile ca forță de muncă gratuită pentru a crește noi muncitori pentru sistem”. În realitate, unitatea familială reprezintă nucleul atomic al oricărei civilizații. Distrugerea ei și folosirea femeilor în acest scop vor distruge inevitabil acea civilizație și o vor face vulnerabilă la cucerire. Stângiștilor și cohortelor lor globaliste nu le pasă de femei. Feminismului nu-i pasă de femei. Scopul acestor mișcări este de a transforma femeile în sinucigașe cu bombă. Scopul lor este de a radicaliza femeile pentru a renunța la imperativele lor biologice și psihologice, transformându-le în sabotori corozivi dispuși să-și sacrifice propria fericire în numele cultului marxist. Milioane de femei au fost chiar convinse că marea lor misiune le impune să-și ucidă propriii copii. Uneori, acest lucru se face în numele eliberării de „cătușele” unității familiale. Alteori, se face ca o jertfă adusă sabatului feminist colectiv, pentru a dovedi că sunt „demne”. De aceea, o ucigașă de copii precum Lindsay Clancy, o femeie care și-a mărturisit deschis crima, a atras întreaga atenție, adorație și protecție a congregației liberale. Ea nu s-a limitat la a merge la o clinică și a avorta un copil, ci a mers până la capăt; și-a ucis propriii copii în creștere cu sânge rece. S-a uitat în ochii lor când a făcut-o, iar feministele sunt impresionate și vor mai mult. Ce a urmat este un fel de venerare isterică, un vârtej de haos feminin întunecat, pe măsură ce grupul caută modalități de a o proteja pe Lindsay Clancy de pedeapsă, raționalizându-i în același timp crimele. Cazul a devenit un punct de legătură pentru conflictul mereu înfierbântat dintre apărătorii ordinii morale și terorismul haosului moral relativ. În articolele mele recente am vorbit despre bătălia eternă dintre clasa producătorilor și clasa jefuitorilor, dar aceasta este doar jumătate din poveste. Cealaltă jumătate este lupta dintre apărătorii conștiinței și propagatorii nihilismului subiectiv. Stânga politică a îmbrățișat cu bucurie nihilismul. Poate ni se pare derutant, dar acesta este motivul pentru care acești oameni apără o ucigașă de copii. Dacă Lindsay Clancy poate fi glorificată, ba chiar divinizată ca un oracol al vocației feministe, atunci orice rău poate fi justificat. „Fă cum vrei” ar putea deveni idealul dominant al unei epoci fără suflet, creată de nebunia feminină. Tot ce trebuie să facă, din punctul lor de vedere, este să o ajute pe Clancy să scape de vină și de responsabilitatea pentru crima sa. Scuza postpartum este cea mai comună strategie, deoarece funcționează. Aproximativ jumătate dintre toate femeile ucigașe de copii care folosesc această apărare scapă cu o decizie a juriului de „nevinovată pe motiv de nebunie”. Conceptul ignoră faptul că ORICINE ucide copii este bolnav mintal sau afectat într-un fel sau altul. Depresia postpartum este pur și simplu o scuză mai acceptabilă pentru a minimiza gravitatea crimei. Este o modalitate de a-l prezenta pe ucigaș ca pe o victimă; o victimă care stârnește mai multă empatie decât copiii morți. Dacă femeile occidentale pot fi convinse că pot scăpa nepedepsite după ce își ucid propriii copii încă din pântece, am crea un precedent nou și îngrozitor. Mulțimea feministă se va năpusti asupra oricărei infracțiuni în care este implicată o femeie, în încercarea de a o scuti de consecințe. Sistemul juridic are deja atât de multe standarde duble în favoarea femeilor, dar ne apropiem periculos de un sistem cu două viteze. Dacă Clancy scapă cu o acuzație mai ușoară sau cu internarea într-o instituție în loc de închisoare, femeile de stânga vor considera acest lucru o victorie politică. Acestea fiind spuse, cazul deschide ușa către o trezire la realitate în rândul bărbaților. Tinerii folosesc acest caz pentru a-și „testa” iubitele și soțiile. Dacă aceste femei dau vreun semn de simpatie față de Lindsay Clancy, bărbații le părăsesc și divorțează de ele fără să ezite. Este o mișcare inteligentă și, deocamdată, este singura strategie împotriva cancerului continuu al deranjului mental al femeilor liberale. Dar aceasta nu rezolvă problema mai amplă a feminismului ca influență socială. Între timp, familiile nu se mai formează. Aș sublinia că există și bărbați care își ucid propriii copii. Nu este ca și cum această crimă ar fi exclusiv apanajul femeilor. Cu toate acestea, nu pot găsi niciun caz în care o mulțime de bărbați s-ar fi adunat pentru a apăra un tată care și-a ucis familia. Acesta este un comportament strict feminin. Procesul Clancy este aproape de final, și indiferent de decizia juriului, nu se poate nega că acest eveniment ne-a reamintit, încă o dată, că bărbații occidentali au ignorat mult prea mult timp cea mai otrăvitoare problemă a societății noastre. Femeile liberale sunt cele mai privilegiate, cele mai îndreptățite și cele mai răsfățate persoane de pe planetă. Niciun alt grup nu se apropie de acest nivel. Dorința lor obsesivă de a obține puterea prin orice mijloace este corozivă. Eforturile lor frenetice de a-și ridica propriile ego-uri în centrul politicii, al guvernării și al contractului social ne scufundă națiunile una câte una. Poate că această goană după putere trebuie să ia sfârșit? Poate că bărbații occidentali trebuie să abandoneze în sfârșit experimentul liberal al egalității sau al „echității” și să readucă țările noastre la modelele pe care au fost fondate? Sau, cel puțin, trebuie să reintroducem anumite limitări. Nu toate libertățile sunt bune și am văzut unde ne duce calea pe care ne aflăm acum. Dacă femeile liberale au fost transformate în arme, atunci ele trebuie neutralizate și controlate. Sau, cel puțin, nivelul lor de participare în instituțiile de putere trebuie restricționat. Cu alte cuvinte, ar trebui să lăsăm deoparte empatia, să fim „băieții răi” și să luăm puterea (și drepturile) de la cabala de stânga. Ar trebui să răsturnăm fundamental fiecare fațetă a feminismului și să-l ștergem din viața noastră de zi cu zi. Am văzut ce fac aceste femei cu libertatea și nu suntem impresionate. Celebrarea și adorarea unui ucigaș de copii este, în opinia mea, picătura care a umplut paharul. Dacă prima lor înclinație este să-și folosească libertățile ca pe un permis de a distruge lumea în loc să o construiască, atunci nu mai merită acele libertăți

În Sua asistăm la o demență a feminismului. Judecător din Massachusetts declară nul procesul împotriva lui Lindsay Clancy, fosta asistentă medicală de 36 de ani acuzată că și-a strangulat cei trei copii: Cora, de 5 ani; Dawson, de 3 ani, și Callan, de 8 luni, în casa lor din Duxbury, după ce juriul, format din nouă femei și trei bărbați, nu a ajuns la un verdict unanim în ciuda a peste 38 de ore de deliberări pe parcursul a șapte zile și după ce a raportat de trei ori că este blocat. Procuratura i-a spus instanței că DA vor redeschide acest caz și Lindsay nu va fi eliberată și va rămâne în custodie. Următoarea audiere este pe 29 septembrie. Voiau să o elibereze pe Clancy, dar nu a fost posibil datorită unui jurat bărbat care a rezistat 7 zile fiind presat de 9 femei progresiste și 2 bărbați lași. Femei demente cu creirii prăjiți.

Se adună iar focile, conform scenariului clasic. De data asta vor să-l exorcizeze pe Nicușor Dan, ca să scoată „securistanul” din el. Să rămână doar „securistanul” din ei. Rețeaua e aceeași mereu: Recorder aruncă pe piață, vezi Doamne, un „documentar” — de fapt, un rahat ambalat cât să activeze triggerele turmei. Media aservită preia mesajul și îl multiplică, acaparând întreg spațiul public, apoi ONG-urile scot lumea în stradă. Problema lor e că rețeta din 2017 și 2018 nu mai funcționează în 2026. P.S. Noi, oamenii normali, n-avem nicio miză în lupta dintre găști. Dimpotrivă, ar trebui să ne luăm popcorn, pentru prima dată în 6-7 ani, există o breșă în sistemul mizerabil care ne-a adus unde ne-a adus. Nu mai există un singur pol de putere, iar ruptura asta ar fi putut fi speculată. “Ar fi” - la trecut, acum e târziu.

Helen Andrews lansează o teză provocatoare: Feminizarea = wokeness. Tot ceea ce numim „woke” — empatie peste raționalitate, siguranță peste risc, coeziune peste competiție, incluziune peste libertatea de exprimare — este pur și simplu rezultatul natural al instituțiilor care au devenit majoritar feminine din anii 1970 încoace. Ea indică sondaje: ~2/3 bărbați prioritizează libertatea de exprimare, ~2/3 femei prioritizează societatea incluzivă. Bărbații înclină spre „etica justiției” (reguli/fapte), femeile spre „etica grijei” (context/relații/emoții). Exemple: James Damore concediat nu pentru fapte, ci pentru că a făcut femeile să „se simtă rău”. Kavanaugh: partea masculină a cerut dovezi, partea feminină s-a concentrat pe „ea plânge”. Părerea ei: Atunci când femeile predomină, politica/instituțiile înclină spre sentimente subiective peste reguli obiective. jqlRFow5IPvFv3ih.mp4

Femeile sunt inamicul civilizațiilor deoarece loialitatea lor este față de supraviețuire, nu față de principii. Conștiința morală a femeilor este mai scăzută decât a bărbaților deoarece dezvoltarea lor psihologică se bazează pe rușine, nu pe vinovăție. Bărbații simt vinovăția ca pe o pedeapsă interioară, în timp ce femeile simt rușinea ca pe o frică de judecata exterioară. Datorită acestui lucru, comportamentul femeilor este determinat de supraviețuirea socială mai degrabă decât de principii. De aceea oamenii spun că o femeie are prerogativa de a-și schimba părerea. Acest lucru duce la o lipsă de responsabilitate și la o incapacitate de a accepta adevărul. Indiferent cât de bine sunt prezentate argumentele, femeile urăsc adevărul. Femeile înțeleg lumea prin sentimentele lor, ceea ce provoacă standarde schimbătoare. Datorită acestei lipse de rațiune și logică, civilizația nu poate supraviețui sub conducere feminină. Bărbații construiesc, iar femeile consumă. Bărbații construiesc civilizația, în timp ce femeile construiesc familii. Când femeile urcă în putere, civilizația se prăbușește, așa cum spune proverbul: „găina nu vestește dimineața”. Femeile aparțin în inima familiei datorită reproducerii. Bărbații continuă în rolul lor de războinici, protectori și furnizori la nivelul familiei și național. Femeile ar trebui să susțină societatea prin reproducere și promovarea familiei, dar nu o fac. Aceasta este o încălcare a datoriei față de societate. Dorința feministă de a câștiga fără un scop clar și fără a înțelege consecințele slăbește statul. Statul devine slab și apoi este cucerit de forțe mai puternice. Femeile nu ar trebui să ocupe poziții de importanță națională. Montesquieu: „O națiune în care femeile dau tonul este o națiune pierdută.”

3YP_o-q1ZkW3Hb9r.mp4 Oare chiar nu există vreun om care să-i spună "băi, fată!!!"

Pe asta ştie Grock să o facă fâşneaţă??

Eşti sadic. Vrei să rămânen fără femei??

Ar trebui o proba olimpica si pentru aceste fapturi.

6 căi prin care bărbatul îşi ia câmpii.

Ha ha ha!!!!!!

Bla, bla, bla ...

Scoate porcăria aia din față și din nas. Vezi cum arăţi şi ce faci cu părul din cap. Fă un duș și spală mopul. Ia-ți un loc de muncă bun. Mergi la biserică și fă-ți prieteni. Roagă-te la Dumnezeu să găseşti un chior. Petrece 5 minute pe zi citind câte un proverb și adoptă înțelepciunea pe care o înveți. Găsește un hobby care îți place.

Ea nu se întâlnește cu bărbați conservatori. Are standarde. PNW_Conservative_-_She_doesn_t_date_conservative_men._She_has_standards._aw31l7.mp4

Femeile mature sunt mult mai bune în pat? A. DA B. NU