Călin Georgescu

[Masturbeta]

Merită un topic distinct.

[Tomaso]

Călin Georgescu nu a călătorit în afara țării înainte de 1990.

 

Omul a declarat-o de mai multe ori. 
Această poveste este o scorneală a celor care vor să-i însăileze o legătură cu sistemul securist de dinainte de 89.

 

Această poveste este fabricată de actuala securitate și răspândită de către vectorii lor de dezinformare.  
Adică de presa cu epoleți și de către acoperiții acestora.    

Tot felul de interpretări,  de contorsiuni logice arondate unui singur scop.   Acela de a-l denigra în fața alegătorilor săi.

 

Nu există dovezi publice concrete și incontestabile (cum ar fi scanări de pașaport cu ștampile de intrare/ieșire, bilete de avion sau documente oficiale desecretizate) care să arate clar că Călin Georgescu a călătorit în SUA și Marea Britanie înainte de 1989/1990.    Nu există.   
 

De exemplu,  citez din cv:

“După absolvirea facultății în 1986, „a dobândit experiență suplimentară prin misiuni/specializări în Regatul Unit și Statele Unite ale Americii”.

 

Unde se spune că a fost în SUA sau în UK înainte de 89?

Da, a terminat facultatea în 1986,  apoi, după 1990,  a dobândit experiență …

1986 este o dată de referință pentru terminarea studiilor,  nimic altceva.  
 

Securiștii care se ocupă cu manipularea au legat anul 1986 de restul afirmațiilor,   pretinzând că aceastea ar fi dovadă a plecărilor sale în SUA și UK.  
Și de aici,  de la minciuna lor,  au clădit un eșafodaj de povești bazate pe această interpretare.   
 

Kelemen Hunor (UDMR) a afirmat explicit în 2025 că Georgescu „a învățat la New York și Londra în 1986”, invocând legături cu rețeaua Caraman și mentorul Mircea Malița.

Alți comentatori (istorici ca Florian Bichir, jurnaliști de investigație) au reluat ideea, dar fără a publica documente noi.

 

Adică, un politician spune că știe el de la niște securiști din rețeaua Caraman și de la Mircea Malița cum că CG ar fi studiat în UK și SUA.  
Alții preiau aceste spuneri ca și când ar fi demonstrate.

 

Cei care insistă pe călătorii sunt  din presa critică la adresa lui Georgescu (G4Media, Adevărul, HotNews, Recorder etc.), iar acuzațiile vin exclusiv din tabăra politică opusă.  Adică ei rotesc în continuare niște minciuni. Presă cu epoleți.

- Claudiu Târziu a declarat în aprilie 2025 că există un document CNSAS care arată că Georgescu nu a ieșit din țară până în primăvara lui 1990.
- Foști colegi de facultate (în interviuri Investigatoria) susțin că a lucrat în România între 1986-1990 (Făgăraș, apoi ISPIF București) și nu pleca în misiuni externe înainte de 1991-1992.

 

Așadar,  există martori care spun unde a lucrat înainte de 89,  există chiar și un document cnsas care susține că nu a ieșit din țară.

Și cu toatea asteam  propagandiștii și detractorii acestui om insistă pe o minciună evidentă doar cu scopil de a-i fabrica o legătură cu securitatea.

 

Oricine este de bună credințăîn 15 minute descoperă singur adevărul.

Dar cine este rău intenționat va apela mereu și mereu la această poveste a securiștilor.  Poveste ieșită din spuma mării după alegerile pe care le-a câștigat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Tomaso]

=======

 

Mă întreb serios dacă detractorii lui CG sunt proști sau disperați să își justifice votul pentru Nicușor.

Și atunci se sprijină pe poveștile securiste,  se prefac a le crede.  

Așa aș vrea să sper,  că o fac din disperare,  nu din prostie și nici ca misiune.
 

Jizăz!!

 

Direcția de Pașapoarte:

„nu au fost identificate mențiuni în registre/documente referitoare la domnul Călin Georgescu, născut în București”.

 

Adică nu apare niciun pașaport sau document de călătorie pe numele său în arhivele respective.

Acest răspuns a fost publicat în anchete (ex. Investigatoria.ro, Curentul.info) și a generat și mai multe întrebări:

 

dacă nu există pașaport obișnuit, cum a călătorit? Posibile explicații invocate în presă: pașaport de serviciu/diplomatic temporar (care nu se păstrează în arhivele civile), dosar ascuns sau pur și simplu nu a existat nicio deplasare.

 

Așadar,  totul este bazat pe speculații și interpretări.

[Tomaso]

Să presupunem că acesta ar fi călătorit în UK sau SUA înainte de 89.

După tot efortul statului paralel turat la maxim pentru anularea alegerilor, oare nu ar fi apărut nicio dovadă până acum?

 

Și totul fiind bazat pe o poveste a lui Kelemen care pretinde că știe el de la unul din Rețeaua Caraman?

Pe bune?

 

[Tomaso]

Să sintetizăm:

 

Povestea cu călătoriile înainte de 1989 (în special în SUA și Marea Britanie) este folosită în principal pentru a insinua o posibilă legătură cu Securitatea sau cu structuri privilegiate ale regimului comunist, deoarece în perioada respectivă astfel de deplasări în Occident erau extrem de restrictive și acordate doar celor cu avize speciale (nomenclatură, diplomați, informatori, cadre științifice cu conexiuni etc.).

 

Elementele cheie care arată că este mai degrabă o campanie de manipulare  decât o acuzație bazată pe probe solide:

 

- Rezultatul verificării oficiale CNSAS (martie 2025 și confirmat ulterior): După solicitarea dosarului de pașapoarte de la Direcția de Pașapoarte (MAI), răspunsul a fost clar – „nu au fost identificate mențiuni în registre/documente referitoare la domnul Călin Georgescu, născut în București”. Asta înseamnă că nu există evidențe de pașaport sau document de călătorie pe numele său înainte de 1989 în arhivele respective. CNSAS a inclus această verificare în procesul standard pentru candidații la prezidențiale 2024-2025.

 

- Adeverința CNSAS emisă lui Georgescu (octombrie 2024, dar relevantă și ulterior): Confirmă că nu există date/documente care să indice calitatea de colaborator sau lucrător al Securității. Nici SRI, nici SIE nu au transmis vreun dosar relevant către CNSAS.

 

- Originea acuzației:

Provine în mare parte din:
  - Declarații politice (ex. Kelemen Hunor, care l-a legat de rețeaua Mihai Caraman).
  - Mențiuni din biografia sa veche (de pe site-ul ONU/Wikipedia etc.): „după absolvirea în 1986, experiență suplimentară prin misiuni/specializări în Regatul Unit și SUA”. Acestea au fost reluate ca „dovadă”, dar fără detalii concrete (ani exacți, instituții, documente).
  - Presă critică (G4Media, Adevărul, Investigatoria, Recorder etc.), care a amplificat subiectul în contextul campaniei electorale și al anulării alegerilor.

- Contraziceri și explicații alternative:
  - Multe surse (inclusiv foști colegi, investigații pro-Georgescu) susțin că a lucrat continuu în România (Făgăraș, apoi ISPIF București) între 1986-1990 și că primele deplasări externe au fost după 1990-1991.
  - Absența pașaportului în arhive nu probează călătorii – ar putea însemna pur și simplu că nu a existat niciunul (sau a fost de tip serviciu temporar, pierdut/distrus etc., fără evidențe rămase).
  - Nicio dovadă concretă (ștampile, bilete, rapoarte) nu a apărut public, nici după verificările CNSAS.

 

În concluzie:

                     Este o narațiune construită mai ales pentru discreditare politică, bazată pe interpretarea unei fraze vagi din CV-ul său vechi și pe presupuneri logice („cum ar fi putut pleca altfel?”), dar fără dovezi documentare solide. Verificările oficiale (CNSAS + Pașapoarte) au infirmat existența unor urme care să susțină călătoriile sau legături cu Securitatea.
                      Subiectul a fost intens mediatizat în 2025, dar rămâne în zona speculațiilor și a războiului de imagine, nu a probelor concrete.
                     Dacă ar apărea vreun document nou (ștampilă, raport etc.), ar schimba totul – dar până acum (martie 2026), nu s-a întâmplat.

[Tomaso]

Presupunând că aș fi postat cele de mai sus pe softpedia,  cu siguranță că moderarea ar fi șters posturile.   Probabil că mi-ar fi dat și 30 de zile interdicție.

Asta pentru că ei așa consideră a fi normal.  Ei să scrie ce vor,  dar altora să li se bage pumnul în gură.    
 

Asta înțeleg ei prin  sintagma “forum de discuții”.    

Adică un forum unde discută doar ei și atât.       

 

Așa arată cenzura.    
Să nu lași pe nimeni să vină cu argumente contrare.   Să ai butoane cu care să decizi care este narativul.

Dacă vrei să impui o minciună,  atunci nu lași pe nimeni să îți combată spusele.   Îi lași doar pe cei care te susțin și așa “câștigi” discuția.  
Nu prin forța argumentelor,  ci prin forța bâtei.    

 

Este o formă de corupție.  
 

 

 

[Tomaso]

Văd că pretindeți a fi elite și spuneți că ceilalți,  adică noi,  suntem proști.

Okidoki.  
Dacă vă face bine să îi desconsiderați pe ceilalți,  înseamnă că vă va fi simplu să mă îngropați în argumente, să mă înfrângeți prin  putere minții, nu prin puterea mușchiului cu care apăsați un buton.   Nu?

 

Argonaut!    Te simți parte din elită?   Bagă material!   Să te văd dacă te ține.

Poți apela și la prieteni,  să fiți echipă.   Unirea face puterea,  nu-i așa?   Super!  Uniți-vă și arătați cât de brilianți în gândire sunteți.   
 

Hai, să vă văd de ce sunteți în stare.  
Eu sunt aici,  voi acolo,  dar lumea este liberă.  
Eu vă citesc,  voi mă citiți,  apoi scriem fiecare unde are chef. 
Eu nu pot scrie la voi,  dar voi puteți scrie aici.   Nu conteză,  folosim stilul epistolar,  ca în secolul XIX.  
 

Dacă asta ați poftit,  asta aveți.  
 

Enjoy!
 

[Tomaso]

O altă metodă securistă de a-l denigra pe Călin Georgescu este decuparea unui fragment din contextul unei discuții.

 

Iată un exemplu:

 

Georgescu povestește despre copilărie, cum se raporta el la istorie. 
 

https://www.facebook.com/watch/?v=931474495628497

 

și iată cum se manipulează prin omisiune:

 

“Eram acolo, pe cal, alaturi de el !... La Podu' "Nalt !... Eram in spatele lui, pe cal.
  Si-l ajutam, ii spuneam ce sa faca... el imi spunea si el... parca vad si-acuma...
  Si vorbeam cu el. La Podul Inalt !...”

 

 

 

 

Apoi, pe baza decupăturii respective se lasă impresia că ar fi ceva straniu, că ar fi spus ceva în neregulă.

 

 

Oricine compară își dă seama de adevăr.  Omul povestește despre cum simțea istoria, cum se transpunea și cum îi inspira imaginația.

Câți dintre noi nu am făcut asta în copilărie?   Nu?

 

 

[Tomaso]

Îmi este rușine de rușinea celui care se pretează la asemenea mizerii. 

[Tomaso]

Acum 41 minute, Tomaso a spus:

Oricine compară își dă seama de adevăr. 

 

“așa e mai simplu. Le confrunți - și constați.”

[Tomaso]

2014.

Niciun candidat la președinție nu a avut un discurs atât de apropiat intereselor cetățenilor români.

 

Detractorii acestui om sunt penibili.  
Nu pricep că se luptă cu ceva care este mai presus de ei.

 

Călin Georgescu promovează idei pozitive, nu este ca ceilalți, obsedați să ajungă la putere prin inducerea fricii.

Oricâte minciuni ar spune despre el, cu atât mai mult îl scot în evidență.  
 

Toate aberațiile fabricate împotriva lui Georgescu sunt pentru ei, pentru uzul lor personal, pentru lumea lor hâdă și pocită, atât.

Pentru mine sunt ignorabile, nici măcar nu-minpierd timpul să le cercetez, știu din start că sunt prostii și aberații.   Așa cum fac cu A3, pentru mine nu există, indiferent ce ar perora acolo o fac pentru cei care îi privesc și îi ascultă.   Pe mine nu mă pot atinge.   Și cu cât insistă, cu atât crește zidul care ne separă.  

 

Dacă cineva se simte derutat de ideile spuse mai sus, mă refer la ceea ce spune Georgescu în acea declarație din 2014,  mă ofer voluntar să-i explic de ce acestea sunt ok.   Asta dacă vrea să înțeleagă în mod real.   Da, Georgescu folosește forme de metalimbaj.   Accesibil acelora care au decodorul adecvat înțelegerii și capacitatea de a procesa.  

Și eu susțin de o viață exact ceea ce susține și el. Trăiesc de o viață după aceste idei.   Georgescu descrie modul în care eu înțeleg să trăiesc. Normal că înțeleg ce spune.  Așa că, dacă sunt întrebat, bucuros să răspund.

 

[Tomaso]

 

[Tomaso]

Pentru mine este interesant (nu şi plăcut) să îi studiez pe heitării lui Georgescu.    Încerc să le înţeleg gândirea, să îmi dau seama cât mai bine ce anume îi motivează şi de ce sunt atât de porniţi contra acestuia.

 

A trecut mai bine de un an de la anularea alegerilor şi ei tot în priză sunt.    Se comportă ca şi când Georgescu ar fi principalul pericol pentru ei,  un inamic personal sau ceva de natura asta. 

Şi eu am urât politicieni care mi s-au părut nocivi.    Înţeleg ce şi cum simte un om care urăşte. 

 

Totuşi,  cazul CG arată că hetării sunt cu mult peste cota normală de a hetări un politician.

Am citit cu stupefacţie poziţionări de tipul  "ne-a trecut glonţul pe la ureche" şi mă bfneşte râsul la gândul că s-au speriat de un om şi că au mers pe mâna unui rebut.   

Dacă acest om cu probleme li s-a părut o alternativă la CG,  este echivalentul unui obuz care le-a spulberat capul încercând să evite un glonţ ipotetic.     

Au ales cel mai prost candidat cu putinţă.    Nicuşor este de departe cea mai tembelă opţiune dintre toţi candidaţii la preşedinţie.    Şi nu putea să pretindă că nu-l ştiau.

 

Aşadar,  mă întreb de ce hetării lui CG sunt atât de speriaţi de discursul acestuia.   Ce anume îi disperă atât de mult încât o iau pe pereţi?

Exclud persoanele direct interesate care îşi doresc ca lumea actuală să fie conservată.   Bugetarii se tem că o guvernare fără actualii politicieni le-ar aduce restructurarea masivă şi mulţi ştiu că primesc salariu petru nemuncă.

Alţii,  cei mai proşti,  au înţeles de la propagandă că CG ne scoate din Nato şi din UE.    Trec peste faptul că niciun preşedinte nu are cum să facă asta,  nici legal, nici prin alte mijloace.   

Militanţii partidelor,  susţinătorii înfocaţi ai sistemului,  toţi se tem de CG pentru că acesta nu vorbeşte limba sistemului actual.   

 

CG are un discurs diferit şi aparte. 

Pentru mine nu reprezintă niciun impediment.   Am prieteni care au discursuri diferite şi îi cunosc bine.   Sunt ideile lor,  au convingeri ferme,  dar asta nu înseamnă că nu putem să nu fim prieteni.   Unul,  dacopat hardcore,  este un foarte bun profesionist în domeniul lui de activitate,  apreciat şi stimat.   Dar dacă începi să discuţi despre daci,  s-a terminat,  invariabil ajungem la enervări.      Pentru a evita acest tip de necăjeli,  nu discut,  nu abordez subiecte în conexiune cu credinţele lui.  Şi nici el nu mă provoacă şi nu încearcă să mă convingă.     Este o formă de respect reciproc şi o convenţie nerostită pentru ca viaţa să meargă înainte fără să stricăm o prietenie veche de 40 de ani. 

 

Am stat să mă gândesc dacă l-aş vota preşedinte.   Dacă ar fi amicul meu în locul lui CG.   

Răspuns scurt,  DA,  l-aş vota cu amândouă mâinile.    Da,  ştiu ideile lui despre daci,  cunosc poveştile şi întreaga ideologie religioasă pe care îşi bazează convingerile.

Asta nu înseamnă că nu judecă logic în materie de politică.    Dimpotrivă!      Are discernământ şi o luciditate pe care i-o invidiez.     Ar fi un bun preşedinte? 

Da,  categori da.   Ar fi cel mai bun preşedinte pe care l-a avut România.

De ce?

 

Pentru că are caracter.   

Printre puţinii care nu urmăresc profitul din relaţiile personale.

Nici nu i-ar trece prin minte vreodată să se gândească la un om  cu gândul că "poate are nevoie de el,  vreodată".   

Nu poate fi corupt.   În plac banii,  dar îi dispreţuieşte.   Conceptul de şpagă îi este străin,  nu ar da şi nu ar lua vreodată.   Nu pentru că nu ar avea nevoie,  ci pentru că aşa este el. 

Nu este perfect,  mai greşeşte faţă de oameni.  Se mai înfurie, se mai zborşeşte,  mai bate câmpii până scoate din sărite toată lumea din încăpere.   

Dar dacă ar fi să aleg între el şi Nicuşor,  pe el l-aş alege pentru că îmi dă siguranţa faptului că nu face deal-uri cu nimeni,  că nu este unul care să gândească politic şi să trăiască cu ideea că totul pe lume este negociabil.

 

Aici este şpilul. 

 

Dar asta o gândesc eu.

Heitării lui  Georgescu aduc argumente care nu spun mai nimic despre calitatea morală a lui CG.    Ceea ce îi pun pe post de anatemă este,  în fapt,  o problemă a lor.    Îşi exorcizează propriul întuneric. 

 

De ce mi-ar fi plăcut să îl pot vota pe CG şi acesta să fie preşedintele României?

 

Pentru mine este foarte simplu.

Aş fi avut garanţia că Preşedintele României nu ar mai fi fost moţunakele bruxelez.    Ar fi oprit hemoragia financiară şi materială  pentru războiul din Ucraina.   Un război fără miză şi fără interes pentru noi. 

Aş fi vrut să nu mai sprijine ideologia woke, lgbt, cance culture,  să pună o frână invaziei neo marxiste.     

Şi altele din acest registru. 

 

Cine ar fi mai potrivit pentru a bifa aceste obiective?

Din punctul meu de vedere,  bazat pe informaţiile publice existente,  CG ar fi cel mai apropiat de imaginea unui preşedinte al românilor,  nu al bruxelezilor.   

 

Cine sunt hetării?

În afară de cei speriaţi şi de curcile bete care pun botul la poveştile cu legionari şi putinişti,   oamenii cu convingeri neo marxiste  sunt cei mai radicalizaţi.  Şi pe bună dreptate,  au motive,  discursul lui CG este la 180 grade faţă de ideile lor.

De exemplu,  tematica lgbt.   Pentru unii pare neimportantă, pentru alţii (printre care şi eu mă număr) este motiv de a ieşi din UE.    Doar pentru asta.    Nu la anul.  Azi aş vrea să ieşim din UE  dacă aşa ne scăpăm de propaganda lgbt.   

 

Am scris despre metalimbaj.   Unii pricep,  alţii nu.

 

Spus foarte simplu,  metalimbajul este o formă de comunicare ţintită către receptorii  care înţeleg anumite expresii şi cuvinte, rezonând la acestea în mod pozitiv.

În afară de asta,  metalimbajul înseamnă împachetarea informaţiilor în straturi de înţelegere.   Cum adică?     Încerc o explicaţie.    

Avem un discurs despre pensii,  să zicem.      Discursul poate fi conceput astfel încât pensionarii să poate înţelege ceea ce îi priveşte direct pe ei.  Primul strat.    Al doilea strat este conceput pentru intreprinzători,  adică pentru singura sursă de venit a statului,  întrucât aceştia sunt creatorii de valoare în stat,  pe umerii lor stă totul,  inclusiv statalitatea,  existenţa statului ca entitate.    Un intreprinzător înţelege imediat ceea ce îi este destinat.    Al doilea strat conectat la primul.   Implică interdependenţe între stratul 1 cu recepţia acordată pe o frecvenţă,  stratul 2 acordat pe alta.     Un exemplu simplist.  

 

 

 

 

[Tomaso]

O altă chestiune pe care am remarcat-o este mentalitatea votanţilor lui Nicuşor împănată de superioritate şi narcisism.    

Ei se consideră inteligenţi şi responsabili,  au impresia că lumea se învârte doar pentru că ei o rotesc.     Nu au nicio tentativă de a se interoga critic,  să încerce a vedea dacă nu greşesc şi dacă eşecul generat al clasei politice nu li se datorează.

 

Eu aşa apreciez,  că actualii votanţi ai lui Nicuşor şi mari heitări ai lui  Georgescu  sunt cei care ne-au adus aici, la sfârşitul democraţiei.     Ei au votat prost de fiecare dată.    L-au votat pe Klaus şi acum pe Nicuşor.     

Şi mereu au venit cu explicaţia că a ales răul mai mic,  că nu au avut cu cine,  că ce era să facă,  că nu puteau să  bla, bla, bla. 

 

Sorry,  nu ţine!

Nu te cred.   Degeaba încerci explicaţii din astea. 

Ai votat pentru că te-ai lăsat manipulat,  pentru că ai fost mereu de partea sistemului,  nu a contat cine a fost la putere,  tu ai votat mereu cu ăia pe care securiştii ţi-au indicat să-i votezi.

Şi acum tu vrei să cred în superioritatea pe care o declami rituos,  fără nicio urmă de îndoială,  fără nici cea mai mică reţinere?     Bro,  ai votat prost de trei ori la rând,  tu chiar nu pricepi că dacă votezi încontinuu prost,  înseamnă că ai o problemă?

De ce mama dracului trăieşti cu impresia că ştii tu mai bine?   Ce te face atât de sigur pe tine ca să mă judeci pe mine şi să îţi arogi o superioritate  bazată doar pe un şir de alegeri proaste?

 

Cum să spui că eşti un om responsabil când tu votezi cu securiştii?    Adică cu cei care au distrus această ţară în fiecare secundă după 1989?     

Cum să te crezi un om de omenie când tu au votat pentru koveşi,  pentru Factual,  pentru toate aceste oficine care se adapă din banii noştri?    Ai votat pentru ăia care ne fură şi nu ne lasă să trăim omeneşte.

Însemnă că şi tu eşti una cu ei.    Însemnă că din cauza ta,  pentru că votezi prost,  eu şi alţii trăim mai prost,  muncim mai mult pentru a întreţine un aparat bugetar cât o tumoră gigant.     

 

Însemnă că eşti într-o relaţie de complicitate cu sistemul securist, chiar dacă pe faţă te declari altceva.   Înseamnă că ai ceva de pierdut dacă ar veni oricine altcineva în afara celor din sistem. 

Înseamnă că interesele tale sunt în favoarea sistemul securist şi plm,  îmi eşti inamic,  eşti contra mea,  contra binelui meu,  vrei să îmi fie rău.

 

Mda.

În pandemie am scris un mesaj despre firmele care mureau zi de zi fără niciun sens.    Restricţiile era la oha,  nicio legătură cu pandemia,  erau doar formă fără fond.

Reacţia la mesajul acela a fost un hate din partea celor care nu aveau nici cea mai mică problemă,  stăteau acasă şi banii le veneau grup.    În loc să fie rezervaţi şi să creadă urletul celor care îşi vedea munca de o viaţă afectată,  FĂRĂ ROST,  ei ne certau.

Pe noi.  Ei ne certau pe noi.    Îi durea în pl sau în pzdă de noi.      Mi s-a spus că suntem cantitate neglijabilă,  că putem muri şi că ar trebui să o facem în linişte,  să nu mai deranjăm  narativul public.    

 

Ca şi acum,  ei erau ăia care ştiau mai bine.  Ei erau ăia superiorii care ne impuneau nouă adevărurile oficiale.   Ei erau ăia care ne puneau note şi ne băgau pumnul în gură.    

Aăi de atunci sunt cei de acum,  aceiaşi oameni cărora nu le pasă de democraţie.   Ei vor să triumfe prin orice mijloc.   Nu contează pe câte cadavre calcă.  Vor să fie ei deasupra chiar dacă asta ar însemna să îşi consume triumful pe un morman de cadavre.

Ăştia sunt oamenii.

 

Acum au pretenţia să discute cu noi,  dar nu ca să asimileze ceva.  Nu!

Ei vor să înţeleagă cu mintea unui om care ascultă pe cineva aflat în eroare.  Să îi facă el un dosar clinic.

Să constate unde greşeşte.    Nu realizează cum se vede din sens opus.   

 

Eu nu am ce discuta cu un votant nicuşorist.    Nu am ce discuta la nivel serios.   Nu are cum fi un partener de discuţie pe teme politice.  

Ce rost are să discutăm banalităţi?   Ca să mă simt şi mai naşpa?    Să stau în fiecare secundă cu gândul că discut cu unul care îmi vrea răul,  care mi-a făcut tot timpul rău şi care va face asta mereu?

De ce să îi spun eu de ce aş fi vrut să votez cu CG atunci când el a votat prost nu doar acum,  ci în ultimii 15 ani?     

 

Nu sunt punţi peste şuvoiul acesta.   

Nu există nicio cale de dialog.     Mai bine lipsă. 

Ce să discuţi cu cineva care nu te respectă, care se bucură pentru că ţi-a furat cel mai de preţ asset al democraţiei, votul?

Cum poţi să treci peste aşa ceva?   Cum poţi să accepţi pe cineva pentru care voinţa ta nu înseamnă nimic?   Unul care ţi se crede superior şi cu aronganţă infinită îşi închipuie că face parte dintre cei buni?

Atitudinea asta reprezintă moartea dialogului şi sfârşitul oricărei comunicări,  de orice fel. 

 

Fiecare să trăiască în lumea lui şi asta este.

Nu ne amestecăm,  nu ne intersectăm,  nu discutăm,  nu avem ce să ne mai spunem.

Aparţinem unor culturi diferite,  avem idei diferite despre lume şi despre viaţă şi  ne duşmănim reciproc.

Asta este şi-un praz verde.   

 

 

 

[Tomaso]

 

[Tomaso]

"Vox populi, vox Dei"

 

Chiar și cei mai răsăriți heitări Georgescu.
Nu înțeleg.

Comunicarea cu ei este oricum inutilă.  O  pierdere de timp.  Sunt captivii unei gândiri circulare și nu vor putea scăpa.    Șablonați.  
Asemenea pisicii duse la veterinar.    Se zbate cu forța pe care frica morții iminente i-o dă.    
 

Ei caută explicații dar nu au cum să le găsească acolo, în bula lor,  sunt captivi.    
 

Democrația este un sistem imperfect, dar este cel mai bun pe care l-a găsit omenirea până acum.

Asta nu pricep ei,  că în imperfecțiunea ei, democrația găsește soluții și că soluțiile democratice, alegerile,  sunt cea mai bună soluție în momentul respectiv.

Oricât de mult ar părea că mulțimea greșește,  există ceva deasupra raționalității.   Vezi sau nu vezi.  
 

Nu sunt optimist.

Dacă ar mai exista democrație,  poate că am putea scăpa din strânsoarea care ne va ucide ca nație.   S-a dus.

Vom dispărea într-un neant al popoarelor fără de țară.

 

Am trecut prin câteva momente în viață în care era să mor.   
Este adevărat ce se spune.   În acel moment,  atunci când îți verzi moartea îndreptându-se către tine,  ceva straniu și greu de explicat se întâmplă. 
Simți o liniște și o împăcare supremă.   Timpul se dilata la propriu, vezi totul mișcându-se mai încet,  în timp ce tu trăiești în ritmul tău.   După fiecare episod din acesta   am încercat să-mi explic de ce am simțit ceea ce am simțit.   Raționalitatea de care mereu am fost mândru mi-a dat o explicație.  Iminența morții produce un fel de boost de gândire.   Trupul își concentrează toate resursele pentru a scăpa,  pentru a supraviețui. Fugi sau luptă.   De aici vine accelerarea gândirii care duce la o senzație că timpul se dilată.   Gândești mai repede și asta modifică percepția timpului.   O iluzie. Nu?       Mintea se concentrează doar pe ameninințare și își reduce expunerea la oricare alți stimuli.  Vederea tip tunel.   Pentru un moment ești doar tu și ceea ce vine spre tine să te ucidă.    Nu simți nicio frică.  Mi-am explicat totul prin toria evoluționistă.   Prin selecție naturală au supraviețuit doar acele exemplare care au putut lua decizii în fracțiuni de secundă.   Cu tot ce implică asta,  adică boost de gândire,  vedere tip tunel și focus pe amenințare.   
 

Am căzut din pom.  Eram copil,  clasa a șasea sau a șaptea.   Dintr-o joacă.   Căderea a fost bruscă, neașteptată.  O creangă uscată a cedat în timp ce eram la orizontală, agățat de acea creangă.   M-am îndreptat cptre pământ ținând creanga rupăt în mâini și între picioare.   Timpul acela mi s-a părut lung.   Nu cred că a durat mai mult de o secundă și ceva ca să parcurg cei 12-15 metri.  Nu mi-a fost frică,  nu am simțit nimic,  vedeam cum lumea se învârte în jurul meu cu încetinitorul în timp ce mă învârteam prim aer.   Eram conștient de iminența morții și simțeam senzația aceea pe care nu o mai trăisem până atunci,  cea de împăcare.   Nu am scos un sunet, nu am țipat.  Știu asta de la copiii care erau cu mine și care dădeau în mine cu conuri de brad în timp ce eu mă cățăram mai sus pentru a nu mă mai ajunge.    În timpul acela, al căderii,  calculam, pregătindu-mă pentru impact.   Știam că dacă o să cad în cap,  acolo voi muri.   Știu că am făcut niște mișcări, apoi am lovit pământul cu fundul.   Apoi cu tot trupul.   Am căzut pe spate.  Stratul de frunze și ace de brad avea cel puțin o jumătate de metru.  Se simțea moale la călcătură.   Asta a atenuat impactul și am supraviețuit.   M-au dus pe brațe până acasă și când n-au mai putut m-am pus pe o bicicletă pe care au împins-o până acasă.   Acolo m-au lăsat în fața porții.  Pe părinți i-am mințit, am spus că am căzut cu bicicleta.  Luni de zile am suferit.   Spatele m-a durut încontinuu de atunci. 
 

Am retrăit de câteva ori aceleași stări.   Am supraviețuit.   Am trecut prin momente grele atunci când mi-am îngropat părinții.  
Acele momente care se petrec fulgerător, momentul când ți se spune, sau când îi spui ceva și el nu răspunde, iar tu înțelegi că a murit.  Pentru o fracțiune de secundă simți la fel, tunelul, timpul, liniștea, împăcarea.   Două tiruri se depășeau. Apar în față pe viaduct.  Un turc și un bulgar.  Unde să mă dau la o parte?  În stânga veneau tirurile, în dreapta era Dunărea.  Frână. Văd separatorul care ferește pietonul de șosea. Trag dreapta și mă lipesc de betoane. În clipa impactului mă aplec spre dreapta mea. Tirul trece razant, ne face praf partea stângă, rupe ambele uși.   Nu am pus mâinile la ochi, nu am țipat, nu am făcut nimic condus de frica morții. Până în ultima milisecundă am luptat pentru viață, am luat deciziile cele mai potrivite acelui moment. Aceleași trăiri. Tunel, împăcare, liniște, absența fricii.  
 

Toate astea mi-au dat de gândit. Am cercetat toate variantele.  Raționale sau mai puțin raționale.  Se spune că Dumnezeu te întărește, că-ți dă putere, că-n clipe de cumpănă îți arată calea.  Misticism? Trăiri religioase?  Hmmm. Not me.   Omul care caută explicații și nu se lasă până când nu găsește.

 

M-am tot gândit.

Oare grupurile mari de oameni nu se lasă ghidate de, cum oare să le spun, instincte?  
Alegerile oare nu sunt  oare tot o formă de adaptare?   Cei care fac alegeri corecte supraviețuiesc, ceilalți mor și genele lor nu trec în moștenirea urmașilor.   

Aceste bagaj genetic poate fi în situații de cumpănă.  Dar oare nu or fi și în alte situații?   Cum simți că cineva te privește?   De unde știi că nu îți place de cineva din prima secundă când îl vezi?    Cum știi că cineva te minte fără să ai nici cel mai mic indiciu?    Cum simți că ai încredere sau nu într-un om pe care îl vezi prima oară în viață?    De unde știu părinții că ceva este în neregulă cu copilul lor?    De unde știi că va fi bine,  sau că va fi rău?   De ce te simți bine într-un loc și rău în altul?   De unde vin presimțirile?   Cum poți vedea în viitor și de unde vin presentimentele?      
 

Fiecare om a trăit cel puțin odată în viață un asemenea moment.   Unul pe care nu-l poate explica și pe care îl alungă din gânduri, nu vrea să cerceteze.

Dar există.   Există!  Ceva supra rațional.  Nu irațional.  Ci supra rațional.    
 

Chiar dacă încerc să aflu,  nu pot spune că am găsit vreo explicație.   Este un puzzle uriaș pe care putem să punem piesele propriilor experiențe.

Putem vedea că există o imagine dar nu putem spune care este acea imagine până când nu începem să facem conexiuni.   
 

Georgescu a reușit să comunice la un nivel pe care îl înțeleg aproape toți oamenii.   
Da, știu cum sună,  cum clănțăne macazurile minților raționaliștilor instinctuali care l-au ales pe Nicușor de frica suveraniștilor.  
 

Însă pentru alții vorbele lui Georgescu sunt înțelese.  Fiecare la nivelul lui și pe frecvența proprie.   
Georgescu vorbește nu pentru votanții lui nicușor,  asta nu pricep ei,  ci pentru cei care pot să rezoneze în baza unor trăiri sau într-un mod instinctual.  
Omul este un animal social.   Dacă acceptăm  această teză, atunci putem admite și existența unei gândiri sociale,  a unei forme a gândirii distribuite, așa cum există în natură și în colectivitățile omenești.   
 

Indiferent de timp,  de cultură,  de religie,  de locația geografică,  societățile omenești au recunoscut liderii atunci când aceștia au apărut din neant.

Oameni care au catalizat energii nebănuite.   Unii au dus societățile către progres,  către prosperitate, alții spre dezastru.   Napoleon era mic de stat,  strâmb la față ca toți corsicanii.   În prezența lui îți venea să duci mâna la buzunarul cu portofelul.  Cu toste astea el a dus Franța până la Moscova și înapoi la Paris cu ce a mai rămas.   A fost alungat,  a revenit și mereu a indus aceeași energie în oameni.  
 

Ce vreau să spun?

Oamenii simt nu doar rațional,  ei simt și la un nivel instinctual.  
 

poate că  "Vox populi, vox Dei"  este o formă de metalimbaj care descrie o realitate în planuri întrepătrunse.  

Și poate că sintagma aceasta care stă la baza democrației este o formă a înțelepciunii supreme.      O formă de înțelepciune socială.
 

Opinez că este înțelept ca noi, ca oamenii doritori de liniște, de pace, de prosperitate,  să accepte consecințele rezultate din alegerile popoarelor.

Să înțeleagă că punerea la un loc a atâtora minți poate produce mai mult bine decât delegarea alegerilor către alții.   Să le acorde prezumția bunei credințe.

Dacă cei care aleg sunt mulți și aleg ce vor ei,  atunci asta este calea dreaptă.  Și trebuie să te supui alegerii lor.  
 

Iar dacă nu iese bine,  iar democrația funcționează, la următoarele alegeri poți schimba.

Nu?   
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Legolas]

Pai cu asta ales, vine "apuca lipsa" si murim toti...
Mai da-l dracului, ca prea ne afundam in ridicol odata cu el!

[Tomaso]

Georgescu are un stil aparte de a face glume seci.    Unii se prind,  alţii nu se prind.  

Propaganda  decupează fragmente şi le transformă în afirmaţii.  

 

Un exemplu de manual.

 

Povestea într-un interviu despre istorie.   Se referea la trăirile lui de la ore,  atunci când era un copil.

Şi spune că el simţea că este în spatele lui Ştefan,  că îi dădea indicaţii şi alea alea. 

 

Adică ceva firesc.  Toţii copiii am simţit în felul acesta mai mult sai mai puţin,  toţi am trăit astfel de experienţe.     Nimic anormal.

 

Vine propaganda,  decupează acel fragment şi pretinde că CG ar fi spus asta la modul serios,  fără contextul aferent. 

Partea proastă este că cine îl detestă pe CG  se lasă minţit de propagandă.   VREA să audă ceea ce ar vrea să audă.   Să i se întărească opinia că CG ar fi un tâmpit,  un dement care aberează.

 

De fapt,  asta a fost linia pe care propaganda anti CG,  în grabă şi într-o devălmăşie motivată de panică,  a mers din primul moment.

Un om corect cu el însuşi,  unul care vrea să ştie,  nu să i se spună, verifică şi ascultă întregul material,  sau porţiunea citată,  pentru a-şi forma singur propriile concluzii. 

 

În cazul pe care l-am dat exemplu nu durează mai mult de 15-20 secunde.     Şi este clar.   

Din păcate,  un heităr CG nu are vreun interes să o facă.   O înghite aşa cum i se dă şi apoi o rostgoleşte cu zel,  încercând să îi convingă pe susţinătorii lui CG de propria eroare.

 

De aceea nici nu are cum să existe vreun dialog real între tabere.

Pe de o parte,  susţinătorii lui CG  urmăres interviurile şi declaraţiile politice.  Înţeleg ce vrea să spună omul acela.  Şi chiar dacă face vreo figură de stil care poate fi inspirată sau neispirată,  nu se leagă de aşa ceva.

Ideiile contează şi nu doar la CG,  ci la oricare politician,  susţinătorii lui îl ascultă cu atenţie.    

 

În partea cealaltă,  hetării nu vor să-l asculte.   Nu contează motivele.   Şi nici nu este ceva anormal,  este o reacţie firească omenească.  Nici eu nu ascult declaraţiile politice ale celor pe care nu-i suport.   Înţeleg.

Ei iau ce li se dă de propagandă.    Spune cineva că CG a spus că era pe cal alături de Ştefan cel Mare?   Că-i dădea indicaţii?    Gata,  au tras concluzia servită.  Este un ţăcănit, un dement,  cum poate afirma aşa ceva?

E clar că-i nebun.      Apoi începe să împrăştie,  să spună altora  "băi,  ai auzit ce-a zis CG?   Că stătea pe cal cu Ştefan cel Mare şi îi spunea cum să se bată cu turcii.     Pe bune???   Da,  mă, pe bune,  e dement,  ţi-am spus io!"

 

Dacă oricare dintre ei ar avea minim de discernământ,  ar realiza că poate fi ceva în nergulă şi chiar dacă nu se exprimă pe faţă,  măcar acasă,  în linişte,  poate să verifice şi să îşi facă o opinie bazată pe ceva real. 

Nu să creadă  orice i se spune,  să o ia aşa cum cade din prima. 

 

 

 

[Tomaso]

O altă dimensiune a discursului lui CG este cea filosofică.

 

A spus ceva recent,  pomenind despre cer şi văzduh.  

Heitării CG care nici nu au o minimă cultură religioasă nu au priceput nimic.   Şi au râs pentru că ei vor musai să îşi hrănească ura cu orice preţ.

 

Dacă ar fi mai citiţi şi mai profunzi,  ar şti că cerul este una,  văzduhul este alta.

Cerul înseamnă Dumnezeire,  divin,  puterea lui Dumnezeu.   Nu se referă la stratosferă sau a straturilor atmosferie pe care le numim "cer".

CG  se exprimă la cerul  fizic  cu sintagma "văzduh".      De ce?  Pentru că "cerul" este un termen încărcat de semnificaţie religioasă.        

 

Atunci când spui  "Mă rog la Cer"  nu se înţelege "Mă rog la Văzduh".       

Atunci când împreuni palmele şi te rogi la Dumnezeu,  ridici ochii spre Cer,  nu spre Văzduh.

S-a priceput ideea.  Nu?

 

Acum,  de ce se exprimă CG în aceste fel.   Atipic politicienilor clasici,  care vorbesc precum copiii de pâna la clasa a opta.   

CG nu prezumă că alegătorii lui sunt nişte tâmpiţi.    El îşi spune discursul în felul lui de a vorbi,  nu construieşte un narativ în limbaj redus.

Ştie că mulţi oameni au trăiri religioase profunde şi au pe deplin deschise  căile de comunicare cu sufletul.       Aceştia înţeleg ce spune Georgescu. 

 

Un ateu,  un neo marxist tip electoratul usere,  este incapabil să înţeleagă mesahul încapsulat în discursul lui CG.    Nici nu înţelege şi nici nu are voinţa să asculte.  

Acesta va vâna orice i se pare lui în afara bulei lui de cunoaştere  şi va sări cu imprecaţiile şi sentinţele.    Asta pentru că aceşti oameni au o părere exacerbată despre propria inteligenţă, despre cultura lor şi li se pare că dacă cineva vorbeşte diferit de ceea ce ei pot înţelege,  atunci acesta ar spune prostii.      

 

Nu,  proştii sunt ei.    Nu este vina lui CG pentru că unii nu înţeleg ce spune.   Sau că se leagă de vorbe fără a pricepe mesajul. 

 

 

[Tomaso]

Mai am un exemplu absolut  fantastic prin modul cum a fost schimbat şi trecut de propaganda anti CG în mintea heitărilor ca adevăr.

 

Preţul combustibilor.

 

CG a spus că România produce petrol.   Şi atunci, ca producător,  poate să vând şi cu 1 leu litrul.     O afirmaţie logică spusă într-un context.

Un interviu.  Se discuta despre preţuri şi despre faptul că acestea sunt exagerate, că sunt făcute de nişte multinaţionale care profită.    Iar CG spunea că spre deosebire de alte ţări, unde nu există petrol,  România produce petrol şi că dacă decidenţii ar dori,  ar putea să reducă preţul.

 

În multe ţări care produc petrol  se obişnuieşte ca preţurile să fie mici,  în special pentru cetăţenii acelui stat.

Ca formă de proprietate în comun pe resursele ţării.   Adică,  dacă ai petrol în ţară,  dacă îl scoţi din pământ,  atunci este o resursă care aparţie cetăţenilor într-o formă distribuită.

 

Nu ai cum să le pui un preţ mai mare decât al statelor care nu au deloc petrol.

În mod concret,  OMV ia petrol produs în România şi pe care îl vinde românilor mai scump ca austriecilor.   Este corect faţă de români?

Nişte venetici şui şi pui, nişte neica nimeni  dintr-o ţară oarecare,  se fac stăpâni pe resursele României,  profitând în cel mai nesimţit mod. 

 

Apropo de discursul împănat de mesaje sublimate.   Nu subliminale (precizare pentru idioţii care citesc).

Atunci când spui că preţul ar putea fi şi un leu,  cei care ştiu povestea asta cu OMV, cu marele gigantic furt al resurselor noastre

 

Mă rog,  acesta era firul discuţiei. 

Ce face propaganda?    Extrage cele câteva secunde de discurs,  exact acolo unde spune că preţul poate fi şi un leu,  transformând înţelesul.  

CG putea să spună că ar putea fi gratis pentru români.       Ar putea?  Evident că da,  ar putea să fie şi gratis.   De exemplu,  10 litri,  sau 5, sau 20 de litri să fie daţi gratis cetăţenilor români atât timp cât aceştia sunt propietarii resurselor acestei ţări.       

 

Vă daţi seama cum ar fi decupat propaganda o asemenea afirmaţie?

 

În concluzie,  nu CG are o problemă de discurs.    Este modul lui de a comunica.     

Cine îl place,  îl place,  cine nu,  asta este, nu-l place şi nu-l votează 

 

CG nu vorbeşte pentru aceştia şi îmi place mult că face asta,  că nu îşi schimbă discursul pentru a ajunge şi la neo-marxişti.  

Ar fi inutil.   Ăştia oricum nu ar fi interesaţi,  aşa că pot fi ignoraţi by default.   Ei urăsc din start orice discurs conservator,  de dreapta,  naţionalist  etc.

 

Au fost pervertiţi de propagandă  şi acum sunt formaţi greşit,  nu se mai pot schimba.    NICIODATĂ nu vor putea rezona la ceva care le excede bula lor de înţelegere.    Sunt limitaţi şi aşa vor rămâne. 

 

 

 

 

[Tomaso]

Argonaut spunea zilele trecut că denigrarea lui CG nu funcţionează şi că susţinătorii săi nu pot fi convinşi prin simpla denigrare.   

(am postat pe undeva citatul cu print screen,  cine vrea să-l citească în original o poate face)

 

Nici el şi nici alţi denigratori nu pricep esenţa faptului că cine îl place pe CG îl place şi pentru modul cum vorbeşte,  cum se exprimă,  pentru ideile sale şi pentru cum înţelege el lumea şi viaţa.

 

A încerca să-l denigreze nu este o misiune uşoară în acest caz.   Şi dacă denigratorii folosesc fragmente transformate din ceea ce sunt în ceea ce nu sunt,  atunci nu doar că nu vor avea succes,  dar vor fi şi ignoraţi,  vor fi aidoma bruiajului pe care Securitatea îl suprapunea peste Europa Liberă şi  Vocea Americii,  sperând că aşa vor face greu de înţeles emisiunile acestor posturi.   Nu au reuşit nici securiştii lui Ceauşescu şi nici securiştii lui Coldea.      Nu vor reuşi pentru că le lipseşte ceva important,   sufletul.       

 

Şi pentru că între Cer şi Văzduş, sufletul alege Cerul.  

 

QED

[Tomaso]

Eu o spun sincer,  mie îmi place mult şi cum se îmbracă. 

De exemplu,  acei pantaloni roşii mi se par foarte ok.   Mi-am promis să îmi cumpăr şi eu atunci când voi mai da jos din burtă.

Pantaloni scurţi timp short am şi folosesc.    Am şi tricou roşu,  am şi chiloţi roşii.    Şosete roşii încă nu am încercat,  dar dacă îmi voi lua ceva pantofi sport roşii,  atunci normal că va trebui să îmi iau şi şosete roşii.

 

O să-mi pară rău că unii nu mă vor plăcea ... glumesc,  mă va durea fix în cot dacă cineva nu mă place pentru că mă îmbrac în roşu.  

Am fost cu amicul dacopat şi la mânăstirile din nordul Moldovei în şorturi roşii,  de ne-au dat ăia şorţuleţe,  ca să nu se simtă ispitiţi călugării şi sfinţii părinţi.  

"Mi se rupe"  sălăşluieşte în mine la nivel legendar.    

[Legolas]

Tu esti serios?!!!
Romania importa 80% din necesarul de petrol.
Trunchiat ori nu, individul ramane un idiot pentru mine. 
Ti-am zis deja: am urmarit interviul lui cap-coada in care se referea la refacerea Japoniei dupa WWII si cum povestea el ca statul-tractoare-orez...
La naiba!
Nici nu se mai poate discuta cu argumente pe seama astuia, sustinatorii lui deja s-au transformat in secta, e un Jim Jonesc mioritic.

[Tomaso]

Vorbesc serios.

 

Opinia ta este opinia ta,  opinia mea este opinia mea.   

Se poate discuta argumentat  despre orice,  atât timp cât există interes.

 

Mă rog,  fiecare cu ideile sale. 

 

Pe mine mă preocupă altceva. 

 

Raportul 00778639 al DGIA care a declanșat ANULAREA ALEGERILOR prezidențiale din 2024

 

Alegerile prezidențiale din 2024 au fost anulate nu printr-un mecanism democratic intern, ci ca urmare a unei ingerințe externe fără precedent.

România a fost tratată ca un stat vasal, pus în genunchi printr-un ordin venit de la Washington.

Antony Blinken a transmis direct prin CIA către București: Călin Georgescu trebuia blocat cu orice preț. Documentul oficial care a transformat acest ordin într-o decizie de stat a fost Raportul DGIA nr. 00778639 din 28.11.2024, prezentat de Cătălin Predoiu în CSAT.

 

Pe baza acestui raport, Klaus Iohannis a impus Curții Constituționale anularea procesului electoral.

În raportul Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA) s-a scris negru pe alb că o victorie a lui Călin Georgescu ar fi un „risc de securitate națională”.

Motivele invocate:

 

1.Pozițiile publice ale lui Călin Georgescu privind încheierea rapidă a conflictului din Ucraina „contravin angajamentelor României în cadrul NATO”. Retragerea sprijinului militar și logistic pentru Kiev „creează o breșă strategică în flancul estic al Alianței” și ar vulnerabiliza România în fața „expansionismului Federației Ruse”.

 

2. Subminarea parteneriatului strategic cu SUA și UE O președinție Georgescu ar duce la „slăbirea ireversibilă a parteneriatului strategic cu Statele Unite”, prin blocarea contractelor militare, energetice și de reconstrucție. Riscul ca România să fie „reclasificată ca stat nesigur pentru investiții occidentale”, ceea ce ar afecta direct economia națională.

 

3. Risc de destabilizare internă „polarizare socială și radicalizare” în cazul câștigării alegerilor de către Georgescu, cu referiri la manifestațiile de stradă pe care suveraniștii le-ar putea genera. „izolarea internațională” vor aduce sancțiuni sau blocaje europene, cu consecințe directe asupra populației, ceea ce ar putea genera „tensiuni interne greu de gestionat”.

 

Raportul, făcut prin complicitatea directorului general al DGIA – general-maior Petru Băiceanu, a concluzionat fără echivoc: pentru menținerea „stabilității” și a „angajamentelor internaționale”, trebuia invalidat procesul electoral și interzisă candidatura ulterioară a lui Călin Georgescu. Totul s-a întâmplat într-un context internațional fragil: Donald Trump câștigase deja președinția SUA în noiembrie 2024, dar încă nu preluase mandatul, iar administrația Biden – aflată pe picior de plecare și dominată de rețeaua Soros – încerca să dea ultima lovitură curentului suveranist în plină ascensiune.

 

România devenise piesă strategică pe tabla marilor puteri, iar un suveranist declarat la Cotroceni era considerat de neacceptat. Georgescu ar fi consolidat axa regională suveranistă (România–Ungaria–Slovacia), riscând un efect de domino în alte state UE. Mai mult, programul său de independență economică și control asupra resurselor naturale lovea direct interesele marilor corporații europene și americane.

În mod semnificativ, niciun alt serviciu românesc – SRI, SIE, STS – nu a constatat vreo ingerință în procesul electoral.

 

CCR validase primul tur, dar după intervenția lui Iohannis – care a transmis direct președintelui CCR, Marian Enache, că unica soluție era eliminarea lui Georgescu – Curtea și-a călcat propria decizie și a anulat turul 1 pe care îl validase și apoi a întrerupt, fapt fără precedent la nivel mondial, procesul electoral (turul 2) în timpul desfășurării lui.

 

Prin urmare, lovitura de stat din România a fost dată de administrația Biden, prin CIA.

 

Lovitura de stat a fost dublată de presiunea Parisului. Rămasă fără coloniile africane, Franța își apără acum cu disperare accesul la resursele României: gaze, uraniu, cupru.

Macron, prin agenții secreți, prin comisarul european Thierry Breton și ambasadorul Franței la București, a făcut presiuni directe asupra CCR și asupra Guvernului.

Guvernul Ciolacu și Klaus Iohannis au acceptat să joace rolul de executanți. Bruxelles-ul le-a ținut spatele și a girat toată operațiunea, iar propaganda UE s-a pus imediat în slujba mafiei PSD-PNL.

 

Acțiunile în justiție ale echipei de avocați ai lui Georgescu au fost respinse pe bandă rulantă.

Modelul a fost identic cu cel aplicat în SUA în 2016, când clanul Obama–Clinton–Biden a fabricat acuzația de „ingerință rusească” pentru a-l compromite pe Trump.

Astăzi, administrația Trump redeschide anchetele privind acele fraude și anchetează inclusiv cazul României. În rapoartele oficiale ale Departamentului de Stat se recunoaște că nu au existat ingerințe rusești nici în SUA, nici în România.”

----------------------

 

În viitor această haită de javre care a dat lovitura de stat  va trebui să ia o decizie.

Mai permit desfăşuarea de alegeri libere?    Pentru că dacă permit,   atunci este posibil să vină la putere forţele politice conservatoare.

Şi atunci,  cu ceva legi schimbate,  toţi căcaţii ăştia să experimenteze arestul şi controlul judiciar,  iar mai apoi să vadă puşcărie pentru nişte ani de zile.

La acea vreme nu vor mai fi sprijiniţi nici de Macron, nici de Biden.    Timpul ronţăie din creanga pe care s-au refugiat către văzduh.   

[Tomaso]