Operațiune specială în Iran.

[Tomaso]

Nu este un război.

Congresul poate vota starea de război.  

 

Deocamdată asistăm la lovituri ale SUA și Israel contra Iran în cam același stil ca în cazul operațiunii speciale a NATO împotriva Serbiei.

 

Avem puține date clare.

Deocamdată,  pe noi ne va afecta închiderea strâmtorii Ormuz (Hormuz).

Iranienii au trimis deja mesajele radio către comandanții de vapoare prin care anunță că au închis navigația.  

 

 

[Tomaso]

 

[Vizitator Phobos]

A fost o mare greșeală alegerea lui Trump in alegeri in SUA. Mai tineti minte cu ce minciuna a câștigat alegerile, ca va face el pace in Ucraina? 

Nu este acum razboi cu Iranul , dar, este foarte periculos ce se întâmplă!

[Tomaso]

Trump s-a expus unui mare risc politic.

Dacă va câştiga, rămâne de văzut dacă şi cât va putea profita.

Dacă se va limita la nişte distrugeri de barăci şi atelieri prin Iran,  iar regimul va rămâne la putere,  o să fie percepută drept o înfrângere.

 

Deja din SUA văd că democraţii se disociază de acest atac.

 

"Donald Trump trage Statele Unite într-un război pe care poporul american nu îl dorește. Să fiu clar: mă opun unui război de schimbare de regim în Iran, iar trupele noastre sunt puse în pericol de dragul războiului ales de Trump."

 

 

 

[Legolas]

Si-a dat cu tesla-n coaie mister Trump.
In Iran nu poti castiga decat in doua moduri:
- Sa ai pregatit un lider indeajuns de carismatic incat sa fie preferat celui relogios.

- Sa intri cu trupe la sol.
Dat fiind caracterul siit al iranienilor, chiar daca ayatollahul va fi ucis si gasirea unui inlocuitor nu va fi usoara, suportul relogios al regimului ramane acelasi.
Nu o sa castige nimeni, insa de pierdut, vom pierde toti, chiar mai mult decat in cazul ucrainean.
 

[Ji]

Ce fac israelienii și americanii acum în Iran e cam ce au făcut europenii plus americanii la noi, respectiv atacul asupra unui stat suveran PREVENTIV/ anularea alegerilor FĂRĂ motiv PREVENTIV. 

Well, asta a ajuns să fie lumea în care trăim. Din păcate.  

 

PS. Nu s fan Trump, dar cred că a fost șantajat de către israelieni să facă mișcarea asta cu Iran. Cu dosarele Epstein. Nu l văd eu vreun mare fan războaie. 

Editat Martie 1 de Ji

[Tomaso]

Sunt multe semne de întrebare legate de acest atac.

 

 

 

[Vizitator Phobos]

Seamana cu razboiul impotriva Libanului, Hezbollah cand era Yasser Arafat, fondatorul Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei .

Multi ani ca acolo, va fi razboi si in Iran, din cauza lui Trump si a Israelului.

[Tomaso]

Sunt curios ce va determina acest atac.   Cum percepe populaţia iraniană.

 

Coaliţia care atacă îndeamnă populaţia să iasă în stradă şi să schimbe regimul.    

Urmărim cu interes şi atenţie. 

[Legolas]

Iranienii au iesit deja in strada, scandeaza "Moarte Americii".
Nu miza pe o schimbare de ragim pentru cateva bombe si "lovituri chirurgicale", realitatea persana duce mult mai mult decat atat.
Deja troca conducatoare s-a format pe linia dura.
Inshallah.

[Tomaso]

Acum 3 ore, Legolas a spus:

Iranienii au iesit deja in strada, scandeaza "Moarte Americii".
Nu miza pe o schimbare de ragim pentru cateva bombe si "lovituri chirurgicale", realitatea persana duce mult mai mult decat atat.
Deja troca conducatoare s-a format pe linia dura.
Inshallah.

 

Este o necunoscută reacţia iranienilor ca masă.    

Ştiu că au fost proteste,  dar ca peste tot,  acestea sunt limitate.   Majoritatea "mută" nu protestează. 

 

Şeful religios ucis în atacul israelian era un om de 85 de ani.    Făcea partea dintr-o grupare moderată care a ţinut Iranul într-o zonă de stabilitate relativă.

Nu am urmărit în ultimele ore,  dar,  în mod previzibil, aşa cum ai spus şi tu,  cel mai probabil că va fi înlocuit de aripa dură.    Iar pentru aceştia războiul cred că este singura lor intenţie. 

 

Eu urmăresc un jurnalist pentru care am o stimă deosebită,  întrucât pare foarte bine informat.    Repet:   Foarte bine informat.   

 

 

A publicat acum puţin timp un articol  pe care îl citez aici,  pentru că are conţinut interesant.  Integral

 

IRGC susține că a lansat patru rachete balistice antinavă asupra USS Abraham Lincoln în Marea Arabiei. Pentagonul nu a confirmat o lovitură. Nu contează.

Ceea ce contează este ce s-a întâmplat pentru prima dată în istoria războiului naval. Un stat național a lansat în mod deliberat rachete balistice antinavă asupra unui portavion al Statelor Unite.

 

Acesta este scenariul pe care întreaga Marină a SUA l-a simulat timp de două decenii. Nu acest atac specific. Această categorie de atac. Racheta balistică antinavă care vizează un portavion pe mare. China a dezvoltat DF-21D exact în acest scop, iar Institutul Naval al SUA a evaluat în 2009 că „în prezent nu există apărare” împotriva acesteia dacă funcționează conform planului. Statele Unite și-au restructurat întreaga strategie navală din Pacific în jurul posibilității teoretice ca o rachetă balistică să poată fi ghidată pentru a lovi o navă în mișcare. Au dezvoltat doctrina AirSea Battle. Au redirecționat majoritatea navelor lor capabile de apărare antirachetă către Pacific. Au crescut achizițiile de interceptori SM-3. Miliarde de dolari. Decenii de planificare. Toate acestea pentru un scenariu care nu avusese loc niciodată în luptă.

 

Până acum. Iranul doar a efectuat experimentul.

 

Abraham Lincoln operează în largul coastei Omanului cu un grup de atac al portavioanelor care include distrugătoare echipate cu Aegis, care transportă interceptoare SM-3 și SM-6, cea mai sofisticată arhitectură de apărare antirachetă navală desfășurată vreodată. Grupul de atac transportă avioane de vânătoare stealth F-35C cu fuziune avansată de senzori, aeronave de avertizare timpurie E-2D Advanced Hawkeye și EA-18G Growlers pentru război electronic. Este vorba despre apărare stratificată la extrem. Dacă cele patru rachete ale IRGC ar fi fost interceptate, acest lucru validează faptul că arhitectura Aegis, în valoare de miliarde de dolari, funcționează împotriva rachetelor balistice antinavă reale în condiții reale de luptă, nu în simulări. Aceasta valorează mai mult decât costul interceptoarelor.

 

Dar dacă măcar o singură rachetă ar pătrunde în anvelopa defensivă, chiar și fără a lovi purtătorul de război, implicațiile se extind la nivelul fiecărei marine de pe Pământ. Houthii s-au apropiat la mai puțin de 200 de metri de USS Eisenhower cu un ASBM în 2024, potrivit Centrului de Combatere a Terorismului de la West Point. Acesta era un actor nestatal cu arme furnizate de Iran. Este vorba despre statul iranian însuși, cu programul său complet de rachete autohtone, care vizează nava Lincoln cu rachete balistice antinavă dedicate.

 

Abraham Lincoln este un portavion cu propulsie nucleară de 100.000 de tone, care transportă aproximativ 80 de aeronave și 5.000 de oameni. Înlocuirea sa costă 13 miliarde de dolari. Grupul său de atac reprezintă cea mai concentrată expresie a puterii militare americane pe Pământ. Întreaga teorie a proiecției forțelor americane din 1945 încoace se bazează pe presupunerea că grupurile de atac ale portavionelor pot opera cu riscuri acceptabile în apele disputate. China și-a construit întreaga strategie anti-acces în jurul contestării acestei presupuneri. Iranul tocmai a testat-o în timp real.

 

CENTCOM a declarat că nu a suferit victime și pagube minime în urma a sute de atacuri cu rachete și drone iraniene în regiune. Dacă această evaluare este valabilă în cazul Lincoln în mod specific, înseamnă că Aegis funcționează. Înseamnă că portavionul rămâne viabil într-un mediu cu rachete balistice. Înseamnă că teoria Chinei privind DF-21D nu se traduce automat în uciderea portavioanelor. Aceasta ar fi cea mai semnificativă validare în luptă a sistemelor de apărare navală americane de la bateriile Patriot din 1991 și mult mai semnificativă, deoarece ținta se mișca.

 

Afirmația IRGC ar putea fi propagandă.

Rachetele ar fi putut fi interceptate la sute de kilometri de navă. Sau ar fi putut să se fi atins suficient de aproape pentru a justifica fiecare amiral care a susținut că era portavioanelor se apropie de sfârșit.

Nu vom ști adevărul complet timp de zile sau săptămâni. Dar faptul strategic este deja stabilit. Tabuul privind lansarea de rachete balistice asupra unui portavion american a fost încălcat.

Fiecare marină de pe Pământ își recalculează acum.

 

 

 

[Tomaso]

Acum 50 minute a publicat un nou articol:

 

 

https://substack.com/@shanakaanslemperera/note/c-221425494?utm_source=notes-share-action

 

ȘTIRI DE ULTIMĂ ORĂ:

Un oficial al apărării din SUA a declarat corespondentei Fox News la Pentagon, Jennifer Griffin, că patru bombardiere stealth B-2 Spirit au zburat dus-întors din Statele Unite și au aruncat zeci de bombe de 2.000 de livre asupra unor baze subterane de rachete balistice din Iran.

 

Citiți din nou această frază. Nu este vorba despre un reportaj al Channel 12. Nu este vorba despre conturi anonime de pe rețelele sociale. Un oficial al apărării americane a confirmat, în mod oficial, unuia dintre cei mai acreditați corespondenți de securitate națională din Washington, profilul misiunii, numărul de aeronave, tipul de muniție și categoria țintelor.

 

Citiți din nou greutatea muniției. Două mii de livre. Nu treizeci de mii.

 

Acesta este detaliul care schimbă totul și pe care aproape nimeni nu îl va observa.

În iunie 2025, în timpul operațiunii Midnight Hammer, șapte avioane B-2 au lansat paisprezece bombe GBU-57 Massive Ordnance Penetrators asupra instalațiilor de îmbogățire a uraniului din Fordow și Natanz.

Fiecare GBU-57 cântărește 30.000 de livre și penetrează 200 de picioare de pământ armat înainte de a detona. Este cea mai mare bombă convențională din arsenalul american. B-2 este singura aeronavă care o poate transporta. Generalul Dan Caine a numit-o cea mai mare lovitură operațională B-2 din istorie.

 

În cadrul operațiunii Epic Fury, patru avioane B-2 au lansat bombe de 2.000 de livre.

Acestea sunt muniții GBU-31 Joint Direct Attack Munitions, muniții ghidate prin GPS, utilizate de aviația americană încă din 1999, în Kosovo. Un singur avion B-2 poate transporta șaisprezece astfel de bombe.

Patru avioane B-2 pot transporta șaizeci și patru. „Zeci” corespunde unei încărcături complete de luptă pentru patru avioane.

 

Diferența dintre o bombă de 30.000 de livre și o bombă JDAM de 2.000 de livre nu este una de grad. Este o război diferit.

 

Bombele GBU-57 Massive Ordnance Penetrators există cu un singur scop: să atingă ținte îngropate la 80-90 de metri în interiorul munților. Fordow. Natanz.

Cele mai adânci și mai protejate noduri ale infrastructurii nucleare iraniene. O bombă GBU-31 de 2.000 de livre, chiar și cu o ogivă penetrantă întărită BLU-109, ajunge la aproximativ șase picioare de beton armat sau douăzeci de picioare de pământ.

Nu poate atinge ceea ce GBU-57 a fost proiectată să distrugă. Este proiectată pentru un set de ținte complet diferit: situri subterane de rachete balistice care sunt întărite, dar nu îngropate sub munți.

 

Aceasta înseamnă că Statele Unite au executat o secvență strategică în două faze împotriva Iranului.

Faza întâi, iunie 2025: șapte avioane B-2 echipate cu GBU-57 distrug infrastructura de îmbogățire nucleară situată adânc sub pământ. Faza a doua, februarie 2026: patru avioane B-2 echipate cu GBU-31 distrug infrastructura de rachete balistice din situri fortificate mai puțin adânci din întreaga țară. Mai întâi au eliminat calea Iranului către arma nucleară. Acum elimină capacitatea Iranului de a riposta cu arme convenționale. Programul nuclear și programul de rachete, demontate secvențial, la opt luni distanță, de către aceleași avioane care zboară de la aceeași bază din Missouri.

 

Și încă zboară din Missouri.

Refuzul Marii Britanii de a permite accesul la RAF Fairford și Diego Garcia înseamnă că fiecare misiune B-2 necesită aproximativ 36 de ore cu multiple realimentări aeriene.

Patru B-2 din nouăsprezece din întregul inventar înseamnă că mai mult de o cincime din flota de bombardiere stealth a Americii a fost angajată într-o singură noapte deasupra Iranului. Midnight Hammer a folosit șapte. Epic Fury a folosit patru. Unsprezece misiuni de luptă B-2 împotriva Iranului în opt luni, din nouăsprezece aeronave.

 

B-2 Spirit a debutat în luptă deasupra Serbiei în 1999, zburând 30 de ore dus-întors de la Whiteman și livrând peste 650 de JDAM-uri în timpul operațiunii Allied Force.

Douăzeci și șapte de ani mai târziu, același avion, aceeași bază, aceeași clasă de muniție, același profil de zbor maraton. Singurul lucru care s-a schimbat este țara țintă și amploarea ambiției.

 

Patru bombardiere. Treizeci și șase de ore. Zeci de arme de precizie. Zero detectări iraniene.

Cea mai scumpă și mai performantă platformă de arme construită vreodată, făcând exact ceea ce a fost proiectată să facă, din mijlocul Americii, împotriva țintelor care nu știau că vine până când pământul de deasupra lor s-a deschis.

 

 

[Tomaso]

 

Abu Dhabi ordonă tuturor hotelurilor să prelungească sejururile oaspeților care nu pot călători din cauza circumstanțelor actuale. Departamentul Culturii și Turismului declară că va acoperi costul.

[Tomaso]

IRANUL TOCMAI A ACTIVAT ARTICOLUL 111 DIN CONSTITUȚIA SA

 

Pentru prima dată în 36 de ani, Iranul are o față nouă la conducere.

 

Ayatollahul Alireza Arafi.

67 de ani.

 

 

Și majoritatea oamenilor nu i-au auzit niciodată numele.

Ce se ştie despre omul care conduce acum Iranul:

 

Nu face asta singur.

Iranul a format un consiliu de conducere format din 3 persoane:

Arafi, președintele Pezeshkian și președintele Curții Supreme Mohseni-Eje'i.

Își împart puterile lui Khamenei între ei până când Adunarea Experților va alege un Lider Suprem permanent.

 

Dar Arafi este cel pe care îl urmărește toată lumea.

Tipul ăsta a acumulat putere în liniște timp de DECENII.

 

Născut în 1959 în orășelul Meybod.

Se pare că tatăl său era apropiat de Khomeini însuși, liderul suprem inițial. A fost trimis la Qom pentru instruire religioasă la vârsta de 11 ani.

La 33 de ani, Khamenei l-a numit personal conducător al rugăciunii de vineri. Asta nu se întâmplă decât dacă ești încrezător la cel mai înalt nivel.

 

El a deținut simultan TREI dintre cele mai puternice funcții din țară:

– Director al întregului sistem de seminarii din Iran

– Membru al Consiliului Guardian (organul care verifică fiecare lege și fiecare candidat)

– Membru al Adunării Experților (organul care alege literalmente Liderul Suprem)

 

Omul care acum ESTE temporar Liderul Suprem făcea deja parte din comitetul care ALEGE Liderul Suprem.

El e ceea ce îl face diferit.

 

Vorbește fluent engleza și araba.

L-a întâlnit pe Papa Francisc la Vatican în 2022.

Și a făcut presiuni deschis ca Iranul să adopte inteligența artificială pentru a-și răspândi mesajul la nivel global.

 

Este descris de Reuters ca fiind un „loialist de încredere deplină” al regimului. IRGC îl vede ca pe un sprijin sigur.

Unii analiști l-au inclus pe lista scurtă pentru a-l înlocui pe Khamenei timp de ANI. Acum, practic, ocupă acest rol, cel puțin temporar.

Adevărata întrebare: Adunarea Experților îl face permanent? 

[Sigfried]

Este un individ fanatic. Avid de putere si bani. Combinatia cea mai urata posibil. Vedem cat are firul vietii, evreii au foarfecele in mana.

Daca iranienii nu ies in strada sa traga foloase din moartea lui Khamenei, nu stiu ce se va rezolva in timp. Poporul sa-si doreasca libertatea, Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista.

[Vizitator narconaut]

SUA au consumat mai multe "patrioate" în 7 zile aparandu-se de Iran, decât în războiul din Ucraina 

[Tomaso]

Comandantul Forței Quds a IRGC, Esmail Qaani, a fost confirmat  în Israel începând de azi dimineață

 

 

Informaţie neverificată din multiple surse. 

 

 

[Tomaso]

"ULTIMA ORĂ:

Ieri am scris că navele din Golful Persic își schimbă transponderele pentru a transmite mesajele „Proprietar chinez” și „Tot echipajul chinez” pentru a evita atacul iranian.

Regulile oceanului se schimbaseră. Noile reguli au fost scrise în mandarină.

 

 

Acum există o navă a serviciilor secrete chineze de 30.000 de tone care se află în Golful Oman, confirmând exact ceea ce v-au spus deja acele semnale de transponder.

 

Liaowang-1 este o navă de informații despre semnale și urmărire spațială de generație următoare, pusă în funcțiune în 2025. Are un deplasament de 30.000 de tone.

 

Transportă cel puțin cinci cupole radar și antene cu câștig ridicat, capabile să urmărească simultan 1.200 de ținte aeriene și de rachete cu o precizie de identificare de peste 95%, utilizând algoritmi de rețele neuronale profunde.

Raza de acțiune a senzorilor săi atinge aproximativ 6.000 de kilometri. Este escortatat de distrugătoare de tip 055 și de tip 052D. Este parcat în apele internaționale din apropierea Omanului, urmărind războiul.

 

China descrie oficial aceste nave drept nave de urmărire a satelitului și de telemetrie a rachetelor. Este adevărat. Acestea urmăresc lansările spațiale și testele cu rachete. Negarea plauzibilă este încorporată în design.

Aceiași senzori care urmăresc un satelit chinezesc pot urmări un portavion american. Aceiași algoritmi care identifică un vehicul de reintrare balistică pot identifica un F-35 lansat de pe USS Gerald Ford.

 

Analiștii din domeniul apărării din diverse publicații evaluează faptul că Liaowang-1 colectează informații electromagnetice în timp real despre operațiunile navale și aeriene ale SUA și Israelului.

Nu este confirmat dacă aceste informații sunt partajate cu Iranul. Nicio declarație oficială chineză sau iraniană nu recunoaște transferul de date. Însă poziția navei, momentul în care a fost plasată și capacitățile sale creează o deducție pe care fiecare analist din Washington o trage deja. Să luăm în considerare situația operațională din perspectiva Teheranului.

 

Conform IDF, apărarea anti-aeriană iraniană este distrusă în proporție de 80%.

Acoperirea radar iraniană este degradată. Imaginile satelitare iraniene sunt limitate. Dar o navă chineză cu o rază de acțiune a senzorilor de 6.000 de kilometri, aflată în Golful Oman, poate vedea fiecare mișcare a portavionului, fiecare pistă de realimentare aeriană, fiecare coridor de lansare a rachetelor și fiecare eveniment de ieșire la suprafață a unui submarin din teatrul de operațiuni. Dacă chiar și o fracțiune din aceste date ajunge la comandanții iranieni prin orice canal, valoarea pentru apărarea rămasă a Iranului este incalculabilă.

 

China nu a folosit nicio armă.

Nu a încălcat dreptul internațional. Nu a intrat în apele teritoriale iraniene. A desfășurat o platformă de supraveghere în apele internaționale unde orice națiune are dreptul să opereze.

Și a făcut acest lucru exact în momentul în care informațiile colectate de platforma respectivă au o valoare strategică maximă pentru țara bombardată de Statele Unite. Războiul

Rece avea un nume pentru asta: sprijin prin informații acordat unui beligerant fără implicare directă în luptă. Sovieticii au făcut asta timp de decenii cu nave AGI care urmăreau portavioanele americane.

China face asta cu o navă a cărei procesare a rețelei neuronale depășește orice și-au imaginat sovieticii. Navele falsifică identitatea chineză pentru a supraviețui. Nava de informații chineze urmărește pentru a se asigura că știe tot ce se întâmplă în continuare. Noua ordine maritimă nu se apropie. A sosit. Și sunt 30.000 de tone de cupole radar și rețele neuronale, ancorate în Golful Oman, care văd totul.

 

Traducere articol (sursa)

[Tomaso]

Un articol publicat în vara lui 2019.

https://cabalinkabul.com/2019/08/07/un-gand-despre-iran/

 

La fel de informativ ca și la data publicării.

 

 

 

 

Acum câțiva ani, fostul președinte iranian Hassan Rouhani avertizase SUA că dacă se lansează într-un război împotriva Iranului, acela va fi “mama tuturor războaielor”.

 

Fanfaronadă, cum a fost calificat imediat avertismentul. Pe deasupra, expresia nici nu e originală, e doar o veche expresie arabă pentru a desemna o grozăvie, “mama tuturor XXX”, ba chiar stârnește râsul, pentru că ea a fost folosită acum un sfert de secol de Saddam Husein, în momentul asaltului american împotriva Bagdadului:

Acela va fi “umm al-ma’arik”, “mama tuturor bătăliilor”, avertizase Saddam Husein:

 أُمّ المَعَارِك

Așa e la prima vedere, doar că președintele Iranului nu a spus “umm al-ma’arik”, pentru că iranienii nu sunt arabi, ci a zis: “mādar-i hama-i jangha” (sau, cum scriu tadjicii, care de fapt vorbesc aceeași limbă : “модари ҳамаи ҷангҳо”): “mama tuturor războaielor” —

مادر همه جنگ‌ها

Ce remarcăm aici, în expresia iraniană “mādar i jangha”, mama războaielor?

Ei bine, remarcăm “mādar” (مادر), mama, care nu e altceva decât termenul indo-european mater, mother, Mutter: “mādar” în iraniană, în farsi.

Asta pentru că iranienii sunt verii noștri, chiar veri apropiați, deveniți musulmani prin accident, dar chiar și așa adoptând ca religie de stat șiismul, pentru a se distinge de arabi și turci, șiismul care este în realitate o altă religie, conflictuală cu, și opusă în realitate, sunnismului arabo-turc.

Iranienii au un solid sentiment de superioritate, aproape un complex al superiorității, de fapt, față de arabi și turci. Nu doar că limba iraniană e una din cele mai vechi limbi atestate din lume, dar iranienii au dat planetei două religii de importanță majoră (zoroastrismul și maniheismul) și au influențat profund monoteismul semit. Noțiunile de Rai și Iad, conceptul de Impărăția Cerurilor, îngerii și viața de apoi, toate acestea ne vin de la iranieni, ba chiar etimologic termenul însuși de Paradis, central în iudaism, creștinism și islam este un iranism.

 

Apoi, iranienii sunt cei care și-au păstrat identitatea națională aderând la o branșă schismatică a islamului, șiismul, care nu există decât prin opoziție cu sunnismul tradițional arab.

 

Chiar și noi, în română, avem foarte multe iranisme, venite prin turcă și devenite absolut firești în limbă, precum atotprezentul dușman, termen central în dualismul iranian pentru a numi Răul, încă din Antichitate (cf. linkuri mai jos).

Mulți din termenii persani ajunși în română prin turcă au dispărut astfel în turcă, alții sunt învechiți acum în română, sau înțeleși doar în textele istorice: aferim, firman, nefer… Nefer (pers. nafar) nu înseamnă de altfel decât om, persoană. Mulți sînt termeni de civilizați ajunși până în cotidianul țăranilor: cerdac, basmaetc.. Cerdac este chahar-dak, ceva pus pe patru stâlpi, de pildă.

Șatra, apoi, înițial cortul, dar specializată recent la noi în sensul de așezare țigănească. Șatra (cf. link mai jos) e din persană venit la noi prin turcă, el nu e un termen țigănesc, nu este folosit de țigani și nu are nimic de-a face cu sanscritul kshatriya, cum visează ocultiștii romantici și inculți care uită că țiganii au fost întotdeauna casta cea mai jos, intușabili pretutindeni și că nu pot proveni din casta indiană a războinicilor, ci din paria de neatins.

 

Și, desigur, termenul de dușman, dușmanul dat de persani tuturor popoarelor din Balcani până în India, inamicul prin excelență și tot ce e rău. Puțini termeni sunt mai persani decât dușmanul, semantem ideologic care urcă până în zoroastrism, desemnând răul prin excelență. (E comic că un istoric al culturii precum Matei Cazacu a putut crede că dușman vine din turca cumană; cumanii îl foloseau, desigur, însă îl preluaseră tot de la persani, ca toată lumea; cf. mai jos polemica mea cu el despre ipoteza lui Djuvara cu cumanii).

Și acum, dacă mama, mater, se spune madar în persană (farsi), limbă indo-europeană prin excelență, cum spunem tata, pater?

Ei bine: padar.

Iar bradar e fratele etc, etc… Aferim !

 

Abia așa pricepem ignoranța lui George Bush, care după “mama tuturor bătăliilor” împotriva lui Saddam Husein explica numărul insuficient de traducători pentru trupele americane din Irak prin aceea că mulți traducători sunt ocupați în Afganistan. În realitate, în Afganistan, țară unde limba oficială e tot farsi, ca în Iran (mai fiind numită tadjică, sau dari) și unde se mai vorbește paștu, tot o limbă iraniană, în Afganistan, așadar, ca și în Iran, nimeni, absolut nimeni, afară de doi-trei profesori universitari sau teologi erudiți, nimeni nu vorbește arabă, așa cum nimeni nu vorbește arabă în niciuna din țările musulmane mari: Indonezia, Pakistan, Turcia sau Bangladesh.

Pentru un iranian sau afgan, a fi tratat de “arab” e mai rău decât pentru un român care ar fi luat de slav.