Sari la conținut

Structura propagandei useriste

Tomaso

De Tomaso
în Polemică și dezbateri politice

 Partajează

Postări Recomandate

Tomaso

Tomaso

Postat
Postat

image.thumb.png.f17381f25544f4425db6d8d32026270c.png

Cu aşa ceva ne confruntăm.

 

Fizic la protest şi execuţie remote de acasă.

Câţi oare dintre cei cu care ne confruntăm  oare nu fac parte din asemenea structuri?

 

Toţi cei care aţi votat cu ND,  le-aţi dat ăstora cale liberă.  Nici nu se mai ascund,  recutează agenţi fără nicio perdea.

Aţi făcut un rău imens.    

 

  • User
Masturbeta

Masturbeta

Postat
  • User
Postat

Uitați cum a cheltuit UE banii pentru diverse ONG-uri în România, în perioada 2019-2024:

🏳‍🌈 205.000 EUR pentru o organizație LGBT. (ACCEPT-ROMANIA)

📰 3.300.000 EUR pentru un site de știri care denigrează suveraniștii. (CONTEXT-RO)

📰 1.300.000 EUR pentru un alt site de știri care denigrează suveraniștii. (PRESS-ONE)

🔍 1.600.000 EUR pentru un ONG "fact-checker" care controlează informația și narativa presei. (MEDIAWISE SOCIETY)

☪️ 120.000 EUR pentru incluziunea refugiaților. (ASOCIATIA UMANISTA ROMANA)

🇺🇦 600.000 EUR pentru "antreprenori ucraineni". (FUNDATIA ALATURI DE VOI)

🏳‍🌈 400.000 EUR pentru refugiați ucraineni "cu probleme de gen". (COMMON YOUTH)

 

Sursa - ngotransparency.eu

 

Bani mascați pentru propagandă.
 

 

image.png

Tomaso

Tomaso

Postat
  • Autor
Postat

ZIUA ÎN CARE ”PRO-EUROPENII” MIORITICI AU DECLARAT RĂZBOI AMERICII LUI TRUMP

 26 septembrie 2026  

Sunt zile în politica românească după care nimic nu mai pare la fel, chiar dacă, la o săptămînă distanță, toată lumea se preface că a fost doar un episod trecător. Ziua de azi are toate șansele să fie una dintre ele. Pentru că faptele petrecute în decurs de cîteva ore bat imaginația. În acele doar cîteva ore pornite de dimineță, s-a declanșat un taifun în politică, presă și pe rețelele sociale greu de anticipat. Practic, azi a fost ziua cînd forțele autointitulate ”pro-europene” au declarat, fie și simbolic, război Americii lui Trump pornind de la cel mai ”solid” argument: o simplă propoziție atribuită de o sursă anonimă unei diplomat americane și aruncată în mijlocul un amplu articol din Wall Street Journal. Măcar războiul Troiei a pornit de la un măr palpabil, nu de la cîteva vorbe dezmințite oricum și fără substanță. De aici încolo, estimăm că evenimentele se vor precipita dramatic, poate chiar tragic pentru unii.

Un deputat USR a depus plîngere penală pentru trădare împotriva lui Sorin Grindeanu, George Simion și Bogdan Ivan. Nu vorbim de o ceartă obișnuită de Facebook, ci de acuzația cea mai gravă pe care Codul penal o prevede pentru un cetățean român: trădare. Care presupune legătură cu o putere străină în scopul subminării suveranității, unității sau capacității de apărare a statului. A transforma o afirmație dintr-un ziar cu sursa anonimă într-o plîngere penală pentru trădare este un salt juridic uriaș. Iar puterea străină, de data asta, nu e Rusia, China sau Belarus. E chiar Statele Unite, marele partener strategic și posesor al unor baze militare care se vor mărite la noi.

Cum a pornit totul

Sursa acuzației e un articol din Wall Street Journal, apărut azi și semnat de mai mulți jurnaliști cu Pulitzer la activ, în care se scrie despre ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, și despre ce ar fi spus la o cină din martie, la Atena, alături de oficiali greci și americani. ”De asemenea, le este teamă să nu intre în conflict cu ea. În martie, la o cină organizată la Atena la care au participat oficiali greci și americani, Guilfoyle a intrat într-o ceartă cu ministrul energiei din Grecia, Stavros Papastavrou, în fața celorlalți invitați. Referindu-se la prăbușirea iminentă a guvernului român, Guilfoyle le-a spus celor prezenți: „Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”, potrivit unei persoane care a participat la cină și altor persoane cărora li s-a povestit despre acest lucru. (s.n.) Discuția a devenit aprinsă, Papastavrou replicând că SUA nu pot înlocui guvernul Greciei, care a fost ales de popor. Avocatul lui Guilfoyle a contestat modul în care a fost prezentat schimbul de replici” scrie WSJ.

Pe baza acestei propoziții, un partid de guvernare a decis să transforme o zi obișnuită de septembrie într-un moment de cotitură istorică. Pentru că orice ai crede despre credibilitatea sursei, gestul rămîne același: partidul care se prezintă drept cel mai ferm pro-occidental din România acuză public partenerul strategic american de lovitură de stat.
Grindeanu și Simion sunt acuzați că ar fi fost instrumentele unei puteri străine. Scopul e să-i lege de „interferență americană” și să-i prezinte ca trădători, în timp ce PNL-USR-UDMR se poziționează ca apărători ai suveranității. Este o inversare interesantă de narativ: cei care se autodefinesc pro-occidentali atacă cel mai puternic aliat occidental. Neamțul progresist Fritz a devenit suveranist, ca să vezi!

De ce nu se leagă foarte bine socoteala

Aici stă și partea incomodă a poveștii. Un articol scris de laureați Pulitzer, bazat pe o singură sursă, și aia anonimă, e o combinație ciudată. Nu spunem că informația e falsă. Spunem doar că e fundație prea fragilă pentru ceea ce s-ar putea construi, teoretic, deasupra ei. Dar, iată, avem deja o plîngere penală, și pe acest drum în mod logic ar trebuie să urmeze cereri de convocare a CSAT, solicitări ca ambasadorul american să fie chemat la MAE și eventual declarat persona non grata, o notă de protest înmînată Departamentului de Stat, adoptarea unei declarații indignate a Parlamentului României șamd. Pentru că acuzații de asemenea gravitate trebuie urmate obligatoriu de reacții pe măsură.

USR nu e un partid cunoscut pentru indisciplină internă. Ideea că un deputat s-a trezit cu fața la cearceaf și a decis singur, într-o dimineață, să acuze de trădare numărul trei în stat, un fost ministru și liderul celui mai popular partid din țară, fără nicio undă verde de sus, cere multă bunăvoință ca s-o crezi. Iar viteza și unanimitatea cu care presa apropiată coaliției a preluat tema, chiar în aceeași zi, spun ceva despre cît de ”spontan” a fost, de fapt, întregul episod.

O sintagmă care lipsește, și tocmai de aceea contează

Există un detaliu mic, ușor de ratat, care merită totuși scos în evidență. De cînd s-a discutat despre noul guvern condus de Siegfried Mureșan, formula folosită insistent de Nicușor Dan de ceva vreme, aceea de guvern „pro-occidental”, a dispărut brusc din vocabularul desemnatului. A rămas doar „pro-european”. Nu e o nuanță întîmplătoare. Occidental înseamnă și SUA și nu înîmplător Nicușor a adoptată formula la un moment dat. Pro-european pare să însemne doar Bruxelles.

Ce se cîștigă, de fapt, din asta

Un atac de asemenea amploare, fără precedent am spune, la adresa unui aliat strategic nu se lansează din pură revoltă morală. Are, aproape întotdeauna, o miză de poziționare.
Prima miză e simplă: cine controlează narativul zilei controlează și vinovatul. Dacă Grindeanu și Simion devin, în ochii publicului, unelte ale unei puteri străine care a dat jos un guvern, atunci tabăra PNL-USR-UDMR nu mai trebuie să explice de ce coaliția ei a ajuns într-un asemenea impas. Explicația ”vine” de la Washington.

A doua miză e mai mare și ține de anticipate. Dacă România se îndreaptă spre alegeri anticipate, iar semnele din ultima vreme arată tot mai des în direcția asta, o hartă politică simplă, ușor de vîndut unui electorat obosit, devine armă electorală: de-o parte tabăra care trage spre Bruxelles, de cealaltă tabăra suspectată că joacă după cum cîntă Washingtonul lui Trump. Nu întîmplător, calculul ar putea fi ca PSD să se vadă forțat să se distanțeze public de orice legătură cu povestea Guilfoyle. Și astfel, să se îndepărteze de administrația Trump de care tot încearcă să se apropie. La fel de bine, jucînd dur, pentru că momentul e unic, PSD, de mînă cu AUR, ar putea răsturna masa, trecînd la contraatac nimicitor. Deși după ani întregi de bruxellizare asumată, rămîne de văzut cîtă convingere și cît curaj are partidul să joace acum tăios cartea americană.

Ce urmează, de fapt

Juridic, plîngerea are șanse mici să ducă undeva fără dovezi mai solide decît o propoziție relatată la mîna a doua. O comisie rogatorie pentru audierea unei ambasadoare americane, pornind de la un articol de ziar, e un demers pe care nimeni serios din sistemul judiciar nu-l tratează cu prea mult entuziasm.

Ca o ironie a sorții: iată ce spunea pe 11 martie, în plenul camerelor reunite, autorul userist al plîngerii care țintește americanii: ”Este o zi foarte bună pentru România şi sunt fericit că suntem aici! Este ziua în care vedem cine sunt trădătorii şi cine sunt adevăraţii patrioţi! Este o zi în care vedem cine ţine cu Washington şi cine ţine cu Moscova! Este o zi în care vedem cine ţine cu Trump şi cine ţine cu Putin! Voi, din nefericire, ţineţi cu Putin!”.
Se dezbătea acordul dat americanilor pentru dislocarea temporară pe teritoriul României a unor echipamente și forțe militare americane non-cinetice.

Acum, Alexandru Dimitriu bagă o plîngere de trădare în favoarea lui Trump, deci se plasează de partea lui Putin, nu-i așa?

Dincolo de asta, diplomatic, paguba s-a produs deja. Nu contează cît de repede se stinge subiectul în presă, deși am paria că nu se va stinge curînd. Washingtonul vede, negru pe alb, că un partid dintr-o coaliție de guvernare românească l-a acuzat public de lovitură de stat. Iar relațiile astea nu se repară cu un comunicat de presă. Situația funcționează ca un șoc retoric și politic. Chiar dacă oficial coaliția guvernamentală își menține orientarea euro-atlantică, saltul spre o plîngere penală pentru trădare legată de acțiuni atribuite unor oficiali americani arată o disperare sau o strategie cinică de capitalizare electorală. Pe termen lung, asemenea gesturi pot eroda grav încrederea partenerilor externi în stabilitatea instituțională a României și pot adînci fracturile din interiorul societății românești.

Rămîne un singur calcul strategic în spatele întregii mișcări, și el explică tot restul: tabăra pro-europeană de la București pare dispusă să riște o fisură serioasă cu partenerul american, atîta vreme cît cîștigă în schimb monopolul asupra unei narațiuni pe care o poate purta pînă la anticipate, aceea în care ea reprezintă singură direcția europeană, iar toți ceilalți rămîn suspecți de servilism față de Washington.

Semnalizînd anti-Washington, bolojeniștii semnalează automat spre Bruxelles, de la care așteaptă sprijin deplin în caz de anticipate. În plus, e foarte probabil ca ei să mizeze pe o înfrîngere a republicanilor la midterms, cu speranța că asta va revitaliza blegitul Partid Democrat, ca în vremurile bune ale USAID, eventual.

”Pro-europenii” par să încerce să transforme o poveste seacă din WSJ într-o armă împotriva opoziției și, simultan, într-un semnal de forță către Washington. Riscul este ca tema să scape de sub control și să alimenteze exact narațiunea pe care vor să o combată de vreo doi ani încoace: că România e un teren de joc al puterilor externe.
Dacă socoteala se dovedește greșită, plata va veni, cel mai probabil, chiar din direcția pe care astăzi bolojeniștii au pus-o la zid cu atîta ușurință. (Bogdan Tiberiu Iacob)


Articolul complet:

 

https://inpolitics.ro/ziua-in-care-pro-europenii-mioritici-au-declarat-razboi-americii-lui-trump_1860091758.html

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea noastră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum
 Partajează
Mergi la listare subiecte
×
×
  • Creează nouă...