Cenzură şi propagandă în Europa

[Tomaso]

[Tomaso]

Un băiat pe nume Pavlik Morozov a fost transformat într-un erou național pentru că și-a denunțat tatăl.

Generații de copii sovietici au fost crescute pe povestea lui.

 

În august 1966, în timpul “revoluției culturale” maoiste, la o școală de fete din Beijing, elevii și-au bătut până la moarte directoarea adjunctă, Bian Zhongyun.

În 1970, un băiat de șaisprezece ani pe nume Zhang Hongbing și-a denunțat propria mamă pentru că îl criticase pe Mao. Ea a fost executată.

Copiilor li se insufla convingerea că loialitatea față de Partid primează asupra loialității față de părinți.

 

Azi, la nivelul Uniunii Sovietice Europene, condusă cu o mână de fier într-o mănușă de catifea de Ursula von der Lenin, armate de Paveli Morozovi, redenumiți fact checkers, refac zilnic, pe bani publici, gestul “eroic” al lui Morozov, de fiecare dată când denunță “dez-informarea” sau “discursul urii” ori opiniile “ne-științifice” ale criticilor sistemului; acești fact checkers din complexul industrial al cenzurii, al persecuției și al delațiunii nu sunt altceva decât copii de 12 ani uitați în trupuri de adulți, care n-ar ezita să își denunțe părinții pentru un dram de atenție și popularitate, plus niște bănuți de o merdenea din Piața Amzei; de altfel, guvernul german a lansat recent centre de “consiliere psihologică” a celor care se simt persecutați în familie sau pe stradă de teoreticienii conspirației, de dez-informatori și de practicanții discursului incitator la ură, centre unde se pot și denunța astfel de “crime”, fără teamă de consecințe.

 

Dacă nu vedeți pattern-ul Revoluției Culturale chinezești la noi, vi-l arăt eu: este bine identificat în persoana Dianei Buzoianu sau a lui Miruță.

De altfel, la parastasul cu public al finalului său ne-glorios de mandat de primar al Timișoarei, Fritz a proclamat “revoluția continuă”…

 

Gheorghe Piperea

 

 

 

[Tomaso]

Glenn Diesen (profesor norvegian, specialist în politica externă rusă)

 

Glenn Diesen răspunde unui articol din Khrono care relatează că Universitatea din Sud-Estul Norvegiei (USN) i-a refuzat cererea de a ține cursuri online despre geoeconomie pentru o inițiativă americano-rusă condusă de fostul disident sovietic Edward Lozansky. Scopul proiectului era, potrivit lui Diesen, îmbunătățirea relațiilor dintre Rusia și Occident.

 

Diesen explică că a întrebat universitatea, dar aceasta a fost împotrivă din cauza riscului de „probleme”.

El susține că refuzul face parte dintr-o campanie mai largă de intimidare de șase ani de când s-a întors în Norvegia: articole care îl atacă personal, presiuni asupra angajatorului, anularea evenimentelor și etichetarea oricărei voci critice drept „propagandă rusă”.

 

Argumentul său principal este că Rusia consideră extinderea NATO o amenințare existențială – o poziție pe care o numește necontroversată dacă se ține cont de documentele existente. El avertizează că, fără o soluție diplomatică care să ia în considerare preocupările de securitate rusești, Rusia va continua să ocupe teritorii strategice în Ucraina și să distrugă infrastructura, iar riscul unui conflict mai larg (inclusiv nuclear) crește.  Critică faptul că în Norvegia dezbaterea este redusă la o narațiune de „bine vs. rău”, unde diplomația este prezentată ca slăbiciune, iar jurnalismul a devenit mai degrabă o investigație a celor care discută punctul de vedere al celeilalte părți decât o discuție a argumentelor.

 

Diesen face o paralelă cu piesa "Un dușman al poporului" a lui Henrik Ibsen și încheie cu un sfat către tinerii academicieni norvegieni care au opinii diferite de consensul mediatic-politic: să plece din țară, pentru că în exterior există încă spațiu pentru dezbatere reală.   Postarea reflectă frustrarea unui academic față de restrângerea discursului public pe teme de securitate în Norvegia și mai larg în Occident după 2022.

 

Postarea mai jos,  citată integral:

 

"Cunosc mai mulți disidenți sovietici foști, precum Edward Lozansky, care s-a mutat în Statele Unite, unde a lucrat cu foști președinți americani.

Lozansky m-a întrebat dacă aș putea produce niște prelegeri online înregistrate despre geoeconomie. L-am întrebat pe universitatea mea de aici din Norvegia, dar ei s-au opus ideii, deoarece ar putea cauza multe probleme.

 

I-am spus lui Lozansky că nu pot contribui, deoarece înregistrarea de prelegeri online pentru o universitate americano-rusă înființată pentru a îmbunătăți relațiile dintre Rusia și Vest i-ar oferi jurnaliștilor norvegieni prea multă muniție pentru defăimări și pentru a amenința reputația universității mele.

 

Care este scopul articolelor de genul acesta?

Ce anume au reușit ei să mă prindă cu ceva?

Aceasta este o continuare a celor șase ani de intimidare de când m-am întors în Norvegia.

Întotdeauna să te duci după persoană, niciodată după argument.

 

Să faci viața cât mai dificilă posibil pentru adversarul tău și să o faci public, astfel încât toată lumea să rămână în linie.

Marea mea crimă este că susțin că Rusia consideră extinderea NATO o amenințare existențială, ceva ce ar trebui să fie în întregime necontroversat, având în vedere documentația extinsă care susține această poziție.

 

De ce cred că este important să recunoaștem acest lucru?

Rusia va folosi forța pentru a împinge NATO înapoi, iar pentru Ucraina, asta înseamnă că fără o soluție diplomatică care să ia în considerare preocupările de securitate ale Rusiei, Rusia va ocupa teritorii strategic importante și va distruge infrastructura rămasă astfel încât Ucraina să nu poată fi folosită de NATO ca linie de front.

Dacă am dreptate, politicile NATO vor duce la distrugerea Ucrainei și potențial la un război nuclear între NATO și Rusia.

Nu este ușor să determini dacă am dreptate, deoarece dezbaterea în Norvegia a fost criminalizată prin etichetarea vocilor disidente ca „propagandă rusă”.

 

Din păcate, argumentele și dovezile nu mai contează în Norvegia de astăzi, unde ni se permite doar să discutăm despre presupusele intenții malefice ale celor care nu sunt de acord cu noi. Libertatea discursului academic trebuie restricționată deoarece orice disidență este respinsă ca o încercare de a „legitima” inamicul.

În trecut, aveam jurnaliști care discutau despre preocupările de securitate ale părții opuse. Astăzi, avem jurnaliști care investighează pe cei care discută despre preocupările de securitate ale părții opuse. Cum putem îmbunătăți securitatea noastră proprie în Norvegia când nici măcar nu ni se permite să discutăm despre preocupările de securitate ale Rusiei, Chinei, Iranului și altor țări de genul acesta?

 

Când dezbaterea acceptabilă este redusă la o narațiune a luptei dintre bine și rău, armele devin calea către pace, în timp ce diplomația și înțelegerea mutuală sunt portretizate ca slăbiciune și trădare. Pedepsirea disidenței academice în Norvegia constă în atacuri personale interminabile și porecle defăimătoare.

 

Jurnaliștii și ONG-urile afiliate statului îmi contactează în mod repetat angajatorul.

De fiecare dată când sunt invitat să țin o prelegere, evenimentul este anulat. Jurnaliștii îmi trimit doar e-mailuri pentru a-mi cere să răspund la acuzații fără să ofere vreo justificare serioasă pentru ele.

Jurnaliștii care mă investighează în căutarea a ceva ce pot folosi împotriva mea au obținut recent acces la înregistrările universității mele.

Singurul lucru pe care l-au avut de folosit împotriva mea a fost că am întrebat despre producerea unor prelegeri online pentru Lozansky pe tema economiei politice. Alte articole recente despre mine s-au concentrat pe cererea mea de a-mi reduce poziția de la universitate la 80% după ce jurnaliștii s-au plâns de activitățile mele externe, precum și pe știri false care susțin că l-am felicitat pe Putin pentru victoria electorală.

 

Nu cred că este o coincidență faptul că „Un dușman al poporului” a fost scris de unul de-al nostru, Henrik Ibsen.

În afara Norvegiei, există dezbateri academice în care argumentele opuse sunt prezentate fără atacuri personale vicioase.

În afara Norvegiei, există opoziție politică în care fiecare membru al parlamentului nu este obligat să susțină livrările de arme către un război și boicotarea diplomației.

În afara Norvegiei, există diplomați care cred în diplomație și jurnaliști care cred în jurnalism.

 

Sfatul meu pentru tinerii academicieni norvegieni în studii de securitate sau economie politică care susțin poziții care nu sunt susținute de bule politice și media este acesta: Ieșiți din țară.

[Tomaso]

Mattias Desmet, profesor belgian de psihologie clinică și autor al cărții Psihologia totalitarismului, analizează modul în care propaganda devine eficientă odată ce singurătatea și anxietatea liberă au pregătit o populație să o accepte.  El susține că trecerea rapidă de la narativa COVID la războiul din Ucraina demonstrează mecanismul formării de masă, iar că doar o minoritate dispusă să continue să vorbească poate împiedica procesul să ajungă la stadiul său cel mai distructiv.

 

„Cred că democrația modernă a fost de fapt, de la început, un sistem de stat în care propaganda era principiul organizator.

Liderii geopolitici moderni au la dispoziție o uriașă mașinărie, precum internetul, pentru a manipula opinia publică. Acesta este un aspect important al propagandei.

 

Dar există un al doilea.

Ai nevoie de o populație care să o accepte, iar pentru asta ai nevoie de o populație singură. Narativa Corona a fost dominantă la nivel psihologic în cultura occidentală.

 

Apoi, brusc, a început războiul din Ucraina și aproape peste noapte ai putut vedea cum narativa Corona și-a pierdut puterea la începutul anului 2022.

Narativa Ucrainei, care în multe privințe cred că a fost la fel de absurdă ca narativa corona, a înlocuit acea funcție.

Oamenii au găsit un nou obiect de anxietate, iar toată anxietatea, frustrarea și agresivitatea s-au mutat de la virusul corona la Putin. În același mod, am putut vedea că mai întâi oamenii erau dispuși să se sacrifice pentru a lupta împotriva virusului corona, iar apoi, în același mod ciudat, erau dispuși să se sacrifice pentru a lupta împotriva lui Putin.

 

Întotdeauna există un grup de oameni, de obicei mic, care este rezistent la ea și nu cade pradă formării de masă.

Întotdeauna există trei grupuri.

 

1. Ai un grup care este cu adevărat într-un stadiu hipnotic, hipnotizat de formarea de masă. Asta e cam 30%, de obicei. Acesta este grupul cu adevărat totalitar – grupul care crede cu adevărat și cumpără orbește narativa.
2. Apoi există un al doilea grup foarte mare, 50–60% dintre oameni, care știu că ceva nu este în regulă cu narativa, dar care vor rămâne tăcuți pentru că vor să aleagă calea ușoară.
3. Și apoi există un grup foarte mic de oameni, între 1% și 10%, care văd că ceva nu este în regulă cu narativa dominantă și care aleg să vorbească, care refuză să rămână tăcuți.

 

Gustav Le Bon a remarcat ceva foarte important.

A spus că atunci când apare o formare de masă, întotdeauna există un grup de oameni care încearcă să vorbească și care încearcă să trezească masele.

Ei vor fi de obicei foarte dezamăgiți, pentru că vor vedea că oamenii nu vor să se trezească, că vor să continue să accepte narativa și că devin chiar foarte agresivi împotriva celor care vorbesc.

 

El a menționat asta deja în opera sa seminală Psihologia mulțimii, dar observă, de asemenea, că acest grup de oameni, chiar dacă nu reușește să trezească masele, are totuși un efect foarte important. Când acești oameni continuă să vorbească, formarea de masă de obicei nu va merge mai adânc și nu va ajunge la ultimul stadiu în care masele încep să distrugă pe toată lumea care nu le urmează. Când acest grup alege să continue să vorbească, indiferent dacă masele se trezesc sau nu, formarea de masă de obicei nu va ajunge la faza ultimă și distructivă.”

 

Pericolul nu constă doar în propaganda de sus, ci într-o populație condiționată să o accepte.

Datoria celor care recunosc manipularea este să continue să vorbească, chiar și atunci când majoritatea refuză să asculte.

 

[Tomaso]

 

 

Pentru cine este interesat de cartea  Psihologia totalitarismul o poate descărca dintr-o sursă publică:

 

https://dokumen.pub/qdownload/the-psychology-of-totalitarianism-1425114679-9781425114671.html

 

Sau o poate cumpăra de aici:

 

https://libris.to/media/jacket/38797198o.jpg

https://www.libristo.ro/ro/carte/the-psychology-of-totalitarianism_38797198?gad_source=1&gad_campaignid=6456083512&gclid=EAIaIQobChMIoLqOtJ_BlwMVHZpoCR0rVyBeEAQYAiABEgLri_D_BwE

[Tomaso]

Propaganda este în floare.