Mulţi cetăţeni români sunt revoltaţi pentru că - în opinia lor -  armata nu a lovit acea dronă.    

Polemica se încinge atunci când se discută cauzele.    

Am studiat cu harta în faţă dacă a fost lipsă de voinţă  sau lipsă de putinţă.

Concluzia mea este că a fost lipsă de putinţă.  

Iată de ce: 

Armată Română dispune la ora actuală doar de o singură armă eficientă contra dronelor de atac:    Sistemul Gepard 1A2/B2L

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gepard

Acest sistem are o rază de acţiune semisferică cu raza eficientă de 3,5 - 4km.    

Nu luăm în considerare bătaia maximă de 5,5km pentru că este o măsură în condiţii optime,  doar pe o traiectorie de un anumit unghi.  Irelevant  pentru un foc eficient şi controlat. 

Să calculăm.

Avem un sistem AA tip Gepard (cel de mai sus).

Acesta trebuie să lovească o dronă Geran 2 care vine cu o viteză de 160Km/h la o altitudine faţă de sol de 60m.

Ţinând cont de relieful solului, de copaci şi de alte diferite obstacole, să calculăm într-un mod realist anumiţi parametri de tragere.

Calcul realist pentru interceptarea unei drone Geran-2 (Shahed-136) cu un Gepard.

Date de intrare (bazate pe specificații reale):

Drona Geran-2:

Viteză: 160 km/h (≈ 44,4 m/s).

Altitudine: 60 m (foarte joasă, nap-of-the-earth).

Profil tipic: zboară drept, lent, la altitudini mici (20-200 m) pentru a evita radarele și obstacolele.

Gepard (35 mm Oerlikon KDA):

Rază efectivă utilă împotriva dronelor lente: 3,5 – 4,5 km (maxim teoretic ~5-5,5 km cu muniție FAPDS).

Viteză proiectil: ~1.150 – 1.440 m/s (FAPDS ~1.400+ m/s).

Radar supraveghere: detectare până la ~15 km (dar la 60 m altitudine și cu relief/obstacole, detectarea reală e mai redusă: adesea 8-12 km în condiții bune).

Timp de reacție (detection → lock → tragere): 4-8 secunde (foarte bun pentru un sistem vechi).

Cadență: 1.100 lovituri/minut (două tunuri).

Factori care reduc raza utilă (relief, copaci, obstacole):

La 60 m altitudine, linia de vizibilitate (line-of-sight) este limitată de teren. În România (dealuri, păduri, zone rurale):

Distanța orizontală utilă până la pierderea liniei de vedere: 2 – 4 km (în teren plat/puțin ondulat).

Copaci înalți (20-30 m), clădiri, dealuri mici → reduc raza efectivă la 2,5 – 3,5 km în multe scenarii.

Gepardul trebuie să aibă vizibilitate directă (radar optic + tunuri).

Dacă drona vine pe vale sau după o linie de copaci, detectarea se face târziu.

Rază practică de angajare utilă în condiții reale românești: 2,5 – 3,5 km.

Calcul timp și distanță (scenariu tipic)

Să presupunem un scenariu optimist-moderat:

Detectare la 10 km (posibil cu radar, dar redus de altitudine mică).

Angajare efectivă începe la 3 km (datorită obstacolelor).

Drona parcurge 3 km la 160 km/h → timp disponibil: 3.000 m / 44,4 m/s ≈ 67,5 secunde.

Timp de zbor proiectil Gepard la 3 km:

Viteză medie ~1.300 m/s → ~2,3 secunde (aproape instant pentru operator).

Timpul de reacție total (detection → lock → tragere) pentru Gepard împotriva unei drone Geran-2 la 60 m altitudine.

Estimare realistă:

Timp total de reacție tipic al sistemului Gepard: 4 – 8 secunde în condiții bune (varianta modernizată B2L/1A2).

Detectare cu radar de supraveghere (S-band): aproape instant (sub 1-2 secunde) dacă drona intră în raza de detecție (~8-12 km la altitudine joasă, redus de relief).

Achiziție și lock cu radar de urmărire (Ku-band) + calcul balistic automat: 2-4 secunde.

Rotire turret + deschiderea focului: 1-3 secunde 

Distanța față de sistemul Gepard (distanța utilă de angajare) în scenariul pe care îl studiem:

În condițiile date (dronă Geran-2 la 60 m altitudine, viteză 160 km/h, relief românesc cu copaci, dealuri și obstacole), distanța efectivă la care Gepardul poate detecta și lovi drona este limitată.

Estimare realistă:

• Distanța practică utilă în teren românesc (cu obstacole): 2.500 – 3.500 m (cel mai probabil interval).

            De ce se reduce distanța?

• La doar 60 m altitudine, linia de vedere (radar optic + tunuri) este blocată rapid de copaci (20-30 m înălțime), dealuri mici, clădiri sau văi → "terrain masking".
• Radarul de supraveghere Gepard (până la 15-16 km în condiții ideale) detectează drona târziu la altitudine joasă: realist 6-10 km maxim, dar adesea mai puțin din cauza clutter-ului de sol și obstacolelor.
• Pentru lock și tragere precisă, sistemul are nevoie de vizibilitate directă → angajarea începe de obicei sub 4 km.

Exemplu de calcul în scenariu:

Presupunem un teren tipic (dealuri ușoare + vegetație):

• Gepardul detectează drona la ~8 km (optimist).
• Datorită obstacolelor, lock-ul și deschiderea focului se fac la ~3 km.
• La această distanță, drona (44,4 m/s) ajunge la Gepard în ~68 de secunde (dacă nu este lovită).

Concluzie practică:

Distanța utilă față de AA la care se poate aștepta o lovitură eficientă este aprox. 2,5 – 3,5 km. Dincolo de 4 km, probabilitatea scade puternic din cauza reliefului.

Gepardul excelează exact în acest "ultim zid" de apărare de rază foarte scurtă, așa cum s-a văzut în Ucraina împotriva Shahed/Geran.

Aşadar,  în mod realist,  avem un maxim de 4km rază de lovire.   Poate mai puţin de atât, dar dacă amplasăm artileria într-o reţea întreţesută, eficienţa creşte. 

Să vedem pe hartă cam câte sisteme Gepard ar fi necesare pentru apărarea AA a teritoriului.

Un factor pe care trebuie să-l luăm în considerare este faptul că dronele urmează traiectorii care pot să "taie" anumite porţiuni din teritorul României.  

Acele porţiuni sunt pe traseul de zbor către ţintele din Ucraina.    Amplasare unor sisteme AA  pe aceste culoare de zbor pot - teoretic - să prevină zborul prin România.  

În fapt,  dacă sunt porţiuni deschise,  fără apărare AA,  atunci  dronele pot să facă ocol şi să urmeze traseul optim,  adică exact prin zonele în care AA nu există sau sunt ineficiente.  

Dronele au multiple sisteme de control al zborului.   Sunt controlate manual de către operatori,  dar sunt şi preprogramate să urmeze un traseu controlat prin GPS sau inerţial,  atunci când semnalele GPS sunt bruiate puternic.   

Diagramă AA antidronă..pdf

În mod evident,  rezultă că ar fi necesare un număr mare de tunuri AA.  

25 de unităţi pentru un minim necesar care să asigure apărarea AA.

32 de unităţi pentru a închide zonele neacoperite  şi 37 sau mai multe unităţi pentru o apărare eficientă.

Concluzie:

România nu are capacitate de ripostă AA  eficientă.   

Dacă toate unităţile Gepard deţinute de România ar fi aduse la graniţa cu Ucraina,  atunci ar putea să existe o apărare eficientă.

Însă,  în mod realist,  aceste unităţi AA  nu pot fi transferate integral doar pentru o singură misiune de acest tip.   Sistemele Gepard sunt absolut necesare pentru apărarea unor obiective militare strategice,  cu mult mai importante decât graniţa cu Ucraina.     

Mă refer la aeroporturi militare,  sisteme radar operaţionale integrate în  reţeaua  NATO, baza de rachete amplasată la Deveselu ... etc...etc. 

România nu îşi permite să lase fără apărare un aeroport militar,  precum ar fi cel de la Turda, de exemplu,  acolo de unde NATO  îşi controlează dronele de supravegehere,  sau ca bază pentru cisternele de alimentare în zbor a avioanelor care fac naveta dinspre SUA către Iran sau alte zone în conflict.   

Câte unităţi ar putea fi  deplasate în regiune,  măcar pentru a lovi dronele care se îndreaptă către Galaţi, cel mai mare oraş din zonă?

Probabil că în jur de 4-6 unităţi,  cel mult. 

Dacă privim din nou pe hartă,  rezultă că ar fi şi nu ar prea fi. 

Mai este un aspect foarte important. 

Dacă sunt puţine unităţi AA şi drona trece fără a fi lovită,  atunci pot apărea alte probleme ce ţin de imaginea apărării teritoriului. 

În plus,  Rusia ar putea să se folosească de oportunitate pentru a distruge credibilitatea unităţilor noastre de luptă pentru apărarea AA a teritoriului. 

Nu inteleg, wtf!

Între timp, lumea a evoluat.

“Priviți cu atenție această imagine.
 

Vă uitați la o fotografie realizată din satelitul comercial chinezesc a Bazei Aeriene Prince Sultan din Arabia Saudită.
Fiecare casetă roșie reprezintă un model de inteligență artificială care identifică un avion militar american după tip.

Fiecare etichetă este în mandarină.

Iar baza pe care o vedeți este cea asupra căreia Iranul a lansat rachete balistice sâmbătă noaptea.

O companie numită MizarVision, fondată acum cinci ani în Hangzhou, a publicat asta.

Nu Pentagonul.

Nu CIA.

Nu un briefing de informații clasificat transmis Camerei de Situație.

Un startup chinezesc cu acces la sateliți de observare a Pământului cu rezoluție submetrică și un model de detectare a obiectelor prin inteligență artificială care poate distinge un KC-135 Stratotanker de un KC-46 Pegasus de pe orbită.

Aviation Week a confirmat ceea ce arată imaginea.

Cincisprezece avioane cisternă KC-135 pentru realimentare în aer.

Șase avioane cisternă KC-46 Pegasus.

Șase avioane de avertizare timpurie E-3 Sentry, ceea ce este semnificativ deoarece doar treizeci și unu de avioane E-3 mai rămân în întregul inventar al Forțelor Aeriene ale SUA la nivel mondial, ceea ce înseamnă că aproximativ o cincime din flota operațională AWACS a Americii este parcată pe o singură rampă în deșertul saudit.

Două noduri de comunicații aeriene E-11A Battlefield.

Avioane de transport C-130 Hercules.

Avioane de transport greu C-5 Galaxy. Coloana vertebrală a Operațiunii Epic Fury, catalogată din spațiu și publicată pe Weibo.

Aceasta este baza vizată de Iran.

Jurnaliștii AFP din Riyadh au raportat explozii în partea de est a capitalei, cu fum gros care se ridica. Ministerul saudit de Externe a condamnat atacurile iraniene care vizau Riyadh și Provincia de Est. Apărarea aeriană saudită a interceptat proiectilele. Dar imaginea pe care o vedeți a fost publicată cu câteva zile înainte de atac. Ceea ce înseamnă că Iranul avea exact aceeași imagine de informații pe care MizarVision a oferit-o gratuit întregii lumi.

Așa arată democratizarea serviciilor de informații.

În 1991, doar Statele Unite puteau vedea aeronave individuale pe o rampă din spațiu. În 2003, câteva națiuni aveau această capacitate.

În 2026, un startup chinez publică pe rețelele de socializare imagini satelitare adnotate ale dispozițiilor forțelor americane, iar Aviation Week efectuează analiza înainte de lansarea primei rachete.

Defence Security Asia a surprins ce înseamnă acest lucru: imagini cu rezoluție sub metru care disting tipurile individuale de aeronave modifică fundamental calculul secretului desfășurărilor pre-atac. Nu poți concentra două sute de aeronave pe șase baze și să păstrezi secretul atunci când sateliții comerciali fotografiază fiecare rampă de două ori pe zi, iar modelele de inteligență artificială etichetează fiecare fuselaj înainte ca un analist să-și termine cafeaua.

Epoca acumulărilor ascunse a luat sfârșit.

Fiecare desfășurare este acum observabilă, catalogată și publicată aproape în timp real de către companii fără autorizație de securitate și fără loialitate față de nimeni. Următorul război nu va fi planificat în secret. Va fi urmărit de pe orbită de toată lumea, în fiecare limbă, simultan”

Articol publicat pe X:

https://x.com/shanaka86/status/2028090457461551440?s=61&t=0Vh9c61QAMsB6hxTFBfK7Q

@Tomaso

Declaraţia este postată pe un cont de pe platforma X care se declară a fi militar  în unităţile Agitprop ale armatei chineze.

Zhao DaShuai 东北进修

@zhao_dashuai

Agitprop unit for PAP, MFA, MSS, PLA.

Office of Foreign Liaison.

Overseas Influence Operation.

Citez:  

"Iată cum se va desfășura scenariul Taiwanului în 2030.

Vom bombarda fiecare instalație portuară și pistă de aeroport din Taiwan cu rachetele și artileria noastre cu rază lungă de acțiune.

Apoi vom stabili o zonă de interdicție aeriană deasupra insulei.

De asemenea, vom scufunda și lovi pe oricine intră în zona de excludere totală de 22 km a insulei.

Să vedem cât timp poate rezista insula fără o singură picătură de petrol sau un transport de alimente. Pentru acest tip de asediu total de zonă de excludere, nici măcar nu trebuie să trimitem navele noastre. Dacă izolăm Taiwanul în porturi, nimic nu va intra sau nu va fi descărcat în vrac. Atunci putem forța o încetare negociată a ostilității."

-------

"Agitprop" este o prescurtare pentru "Agitație și propagandă".

Acesta a fost un termen foarte des utilizat în perioada comunistă, în special în anii '50-'60, pentru a desemna structurile din partid (comitete, secții) care se ocupau cu:

• Agitația: mobilizarea masei populare, organizarea de mitinguri, discursuri și campanii pentru a promova directivele partidului.

• Propaganda: realizarea și răspândirea materialelor care promovau ideologia comunistă, atât în țară, cât și în străinătate. Aceasta includea articole în ziare, afișe, broșuri, emisiuni radio, etc.

În limba română, termenul a fost preluat din rusul «Агитпроп» (Agitprop), care este la rândul lui o prescurtare pentru «Агитация и пропаганда» (Agitația și propaganda).