Sari la conținut

Postări Recomandate

  • User
Postat

În natură (și la oameni) femelele își selectează partenerii de reproducere pe baza așa-numitelor „indicatoare de fitness”.
La păuni, e coada lor, la păsările cântătoare e cântecul, iar la oameni e în principal statutul social, uneori însă și o abilitate specială (potențial statut social).

 

Max Frisch a formulat-o odată astfel:
„un om realizat ar putea arăta ca un morsă, femeile nu se mulțumesc doar să-i țină companie, ci își dezvăluie farmecul, fără să fie cerut, aproape fără rezerve. Abia pe stradă, anonim în mulțime, mă simt din nou ca un morsă complet.”


Femeile (femelele) selectează deci în principal pentru copiii lor (ca aceștia să aibă parte de o viață ușoară). Dacă în cadrul unei căsnicii înșală, bărbatul are aproape întotdeauna un statut social mai înalt decât soțul.


Acestui comportament de selecție feminin îi datorăm în cele din urmă creierele noastre mari. Dacă femeile din paleolitic ar fi selectat după forța musculară, am avea acum creiere mici, dar mușchi masivi.


Deoarece un bărbat are însă în mod obișnuit nevoie de un anumit timp pentru a obține un statut social mai înalt (pentru a avea succes, pentru a deveni un om realizat), tinerețea și frumusețea bărbaților nu au fost niciodată prima alegere a femeilor în istoria omenirii. Dacă un tânăr iese brusc în evidență din mulțime, alungă sau ucide câțiva dușmani sau animale periculoase și se descurcă în asta cu mare îndemânare, atunci devine brusc interesant pentru ele, altfel mai degrabă nu. Deoarece bărbații rămân adesea capabili de reproducere până la o vârstă înaintată, un bărbat ceva mai în vârstă cu o poziție socială înaltă este adesea alegerea mai bună pentru ele.

 

La popoarele primitive și în regnul animal nu stă diferit.

Și acolo, un șef mai în vârstă sau un țap mai bătrân este adesea preferat în fața indivizilor mai tineri și mai potriviți fizic, deoarece din perspectiva femelelor posedă o fitness mai mare (eventual socială).


La multe specii, masculii nu selectează, cel puțin atâta timp cât nu implică costuri. Dar dacă e vorba, de exemplu, de o căsnicie sau o altă relație de lungă durată, atunci la oameni selectează și bărbații, totuși după alți indicatori de fitness decât femeile (femelele). Deoarece femeile în societățile umane au putut adesea să nu obțină un statut social propriu, indicatorii de fitness includeau de obicei frumusețea (reprezintă și sănătatea), tinerețea (reprezintă capacitatea de reproducere și deci mulți descendenți potențiali), casa părintească (reprezintă statut social, eventual inteligență și educație). În perioada în care femeile nu obțineau de obicei o educație formală, capacitatea lor de învățare era totuși un subiect pentru bărbații cu statut înalt (de obicei era sondată în conversațiile comune).


Acesta este și subiectul unor basme, foarte pronunțat de exemplu în Cenușăreasa.

Prințul, care de la eticheta de la curte și de la viața printre nobili este cam plictisit, este în poveste dispus să se căsătorească cu o fată simplă din popor, dar candidată aleasă de el se dovedește – în ciuda hainelor murdare și a poziției sociale celei mai de jos – în cele din urmă totuși a fi de teapa lui. Ca singura persoană născută într-un strat superior al gospodăriei sale, fusese anterior degradată de mama vitregă crudă la rangul de slujitoare. Cu alte cuvinte: I se provocase în mod nedrept o pierdere de competență (pierdere de statut social).
În basm nu e deloc vorba că prințul se căsătorește cu o fată simplă din popor, ci că recunoaște adevăratele ei competențe (care fuseseră anterior suprimate sistematic) și o preferă atunci pe ea în fața tuturor celorlalți.

 

Feminismul egalitarist se numește (conform lui Alice Schwarzer) și feminism antibiologistic.

Adică, neagă toate faptele biologice (inclusiv diferențele de gen). Și astfel neagă în cele din urmă și evoluția.
Datorită străduinței sale pentru egalitate, aparține mișcărilor de stânga. Și asta e o problemă. Căci viața (evoluția) nu tinde spre egalitate, ci spre inegalitate. Ea produce competențe deosebit de utile (adică diferențe). Egalitatea e ceea ce produce natura neînsuflețită. Când oamenii construiesc pe o plajă castele frumoase din nisip, încearcă să se întreacă unul pe altul. Și într-adevăr, în cele din urmă sunt admirate castelele care au ieșit deosebit de bine. Sunt admirați cei mai buni constructori de castele.
Dar când oamenii părăsesc apoi plaja, vântul, vremea și mareea aduc curând o nivelare generală, adică egalitate.


Feminismul egalitarist a provocat, prin abolirea fără înlocuire a împărțirii muncii sexuale, care a fost întotdeauna un element esențial al speciei biologice „om” și fără de care nu am avea astăzi creiere mari, una dintre cele mai mari crize din istoria omenirii. Pretutindeni în lume, societățile își pierd capacitatea de a se reproduce sustenabil. Germania a pierdut în acest proces (din 1973) o mare parte din potențialul uman anterior remarcabil. Țara odată a poeților, gânditorilor și inginerilor nu mai există.


Despre asta trebuie în sfârșit să aibă loc o dezbatere deschisă la rezultate. Și anume cu participarea femeilor, care de la început fac pe ele că nu au absolut nicio legătură cu această dezvoltare fatală. Deși ele au cauzat-o. Prin faptul că au cerut pe drept cuvânt egalitatea de drepturi, dar apoi au implementat-o complet greșit.

 


Hipergamia nu este un „mit al manospherei”, ci un algoritm biologic dur, care tocmai aduce sistemul Căsătoriei 2.0 la faliment.
Feministele tac despre hipergamie, deoarece recunoașterea ei distruge mitul despre natura „egalitară” a dorinței. Dacă recunoaștem că femeile – chiar și cele complet independente financiar – prioritizează în continuare statutul și resursele bărbatului, atunci întreaga poveste despre „baricadele patriarhatului” se prăbușește în pulbere. Se dovedește astfel că ierarhia statutului este un răspuns la preferințele feminine, nu o conspirație masculină.


Avem astăzi o situație de blocaj: superstructura ideologică le convinge pe femei că pot avea totul, în timp ce filtrul lor biologic hipergamic devine tot mai strâmt.
Efect?

1/3 dintre femeile de 40 de ani fără copii, deoarece filtrul lor nu a găsit un candidat „demn” într-o lume în care sistemul castréază sistematic

Bărbații aleg capitalul biologic (tinerețe, fertilitate), iar femeile capitalul social (statut, resurse).

Aceasta este o asimetrie pe care niciun paritate și nicio directivă a UE nu o pot acoperi.


Hipergamia nu ia prizonieri.

Fie înțelegi mecanica ei, fie devii victima ei statistică.

  • User
Postat

În 1997, un bărbat japonez a încetat să mai vorbească cu soția sa după o ceartă și a rămas tăcut timp de 20 de ani. Deși locuiau în aceeași casă și creșteau împreună trei copii, el a refuzat să vorbească cu ea, comunicând doar prin semne și gesturi. În 2017, după ce fiul lor a contactat o emisiune TV pentru a-i ajuta să se împace, soțul și-a cerut în sfârșit scuze într-o întâlnire publică organizată într-un parc, punând capăt astfel la două decenii de tăcere.

 

Imagine

 

Şi pe urmă şi-au vorbit.

  • User
Postat

"Am ajuns la vârsta la care îmi place mai mult mă-sa decât fii-sa.Și să-mi spună și mie cineva… de ce eu, bărbat la 47 de ani, m-aș combina cu una de 20, 25, 27 de ani?
Să fac cu ea ce? Să o cresc? Să-i semnez carnetul?
Să merg cu ea la mall să-i iau bubble tea și husă cu unicorn?

Că fata aia sigur nu stă cu mine pentru frumusețe.
Nu mă vede ea ieșind din duș și zice:
„Mamă… Alain Delon de Berceni!”

Nu, frate.
Ea stă pentru stabilitate.
Adică eu am două lucruri pe care băieții de 25 nu le au:
rată plătită și colonoscopie programată.

Eu vreau o femeie matură.
Coaptă.
Să intru în casă și să simt miros de ciorbă, nu de gloss cu pepene.
Să știe să-mi ia tensiunea, nu doar parola de la Netflix.

Că voi ați văzut cum arată un cuplu cu diferență de 20 de ani?
El: „Hai să stăm liniștiți acasă.”
Ea: „Hai la festival!”
El are pastile în organizator pe zile.
Ea are brățară de Untold.

Ea la 27 de ani vrea sex de trei ori pe zi.
Eu la 47 mă ridic brusc din pat și-mi trosnește un genunchi de zici că se rupe parchetul.
Pe mine mă ia amețeala dacă stau deasupra.
Mă sufoc dacă stă ea deasupra.
Noi nu mai facem poziții sexuale, noi facem fizioterapie.

Ea vine senzual:
„Iubi, hai să încercăm ceva nou…”
Și eu:
„Am încercat ieri să mă leg la șiret fără să mă țin de masă. Hai să nu forțăm.”

La 25 de ani faci dragoste până dimineață.
La 47 faci dragoste și după aia cauți Gelocatilul.
Nu mai există „after sex cigarette”.
Există „after sex antiinflamator”.

Și mai sunt ăștia de 50 de ani care zic:
„Eu mă simt tânăr.”
Normal că te simți tânăr, că iei vitamina D, zinc, magneziu, omega 3, colagen, Prostalgin și două cafele.
Ești laborator ambulant.

Frate, eu înainte beam trei zile și dormeam două ore.
Acum beau două ore și zac trei zile.
Acum dacă beau vin roșu după 8 seara, a doua zi mă caută rudele pe grupul familiei.

Și mă uit la ăștia cu gagici de 22 de ani…
Bă, voi înțelegeți că ea vrea cluburi?
Ea la 11 noaptea abia își pune genele.
Eu la 11 deja visez că m-a prins ANAF-ul fără bon.

Ea zice:
„Hai să mergem în city break!”
Eu zic:
„Hai să mergem până la baie și dacă nu mă doare spatele la întors e perfect.”

Fata aia vrea aventură.
Tu vrei liniște și tensiune mică.
Ea ascultă trap.
Tu asculți dacă mai pornește centrala.

Și diferențele astea se văd în orice.
Ea comandă sushi.
Tu întrebi dacă au ciorbă de perișoare.
Ea face TikTok.
Tu faci programare la cardiologie.

Și mai e ceva…
Peste 20 de ani eu am 67. Sau trifoiul de doi metri pe mine.
Ea are 47. În floarea vieții.
Atunci ea își ia unu de 20 și eu devin poza aia de pe comodă lângă candela cu baterii.

Nu, frate.
Mie îmi trebuie o femeie de vârsta mea.
Una care înțelege romantismul adevărat.
Adică să tacă amândoi două ore pe canapea și să fie fericiți.

Să-i zic:
„Iubito, hai în oraș.”
Și ea să răspundă:
„Mai bine comandăm ceva și ne uităm la un documentar despre crime.”

Aia e iubire adevărată după 45.
Nu petale pe pat.
Voltaren lângă telecomandă.

Îmi trebuie o femeie care face diferența dintre orgasm și AVC.
Să știe că dacă gem prea tare nu înseamnă neapărat pasiune… poate caut aer.

Și vreau una care să-mi facă pui cu smântână…
Cu vin in  solidar, ca în relațiile mature.
Asta e conexiune reală.
Nu „suflete pereche”.
 

Și cel mai important…
Când adorm eu la 10 seara…
ea să fie adormită deja de la 9:30.
Aia e femeia ideală.
Nu să mă întrebe la 11 noaptea:
„Ne uităm la un serial?”
La ora aia eu mă uit doar în gol și-mi număr refluxurile gastrice.

Bărbații după 45 nu mai caută iubire pasională.
Caută compatibilitate medicală.
Să aveți același program de somn și același farmacist.

Asta e maturitatea.
Când nu mai întrebi:
„Ce zodie ești?”
Ci:
„Ce tensiune ai?”

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea noastră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum
×
×
  • Creează nouă...